Masajul manual este forma cea mai veche, mai raspandita si mai eficace de prelucrare a partilor moi ale corpului. Mana omului dispune de multiple posibilitati de adaptare si perfectionare a miscarilor. Gratie unui aparat osteo-articular complex, unui sistem neuromuscular de o deosebita sensibilitate si suplete si unui acoperamant de tesuturi moi si elastice, bogate in vase si nervi, mana calda si mobila, sensibila si abila, devine prin practica indelungata cel mai valoros si mai eficient aparat de masaj
Masajul mecanic se executa cu aparate sau instrumente puse in miscare fie cu mana, fie cu ajutorul unor diverse surse de energie, in special electrica. Aceasta forma de masaj a cunoscut la inceputul secolului nostru, in atmosfera de entuziasm a primelor mecanizari, o perioada de mare dezltare. Au fost realizate atunci numeroase si variante masini si dispozitive mecanice de masaj, foarte ingenioase si complicate, care insa nu au putut inlocui mana omului, iar in practica s-au dovedit destul de costisitoare si greu de manevrat. Ele necesitau sali spatioase si tehnicieni specializati. Astazi se mai folosesc in anumite cazuri, cateva aparate simple de automasaj si cunoscutele vibratoare electrice.
Partile moi ale corpului care se prelucreaza prin masaj sunt, in ordinea asezarii lor anatomice, de la suprafata spre profunzime, tegumentele (pielea si mucoasele), straturile moi subtegumentare (tesuturile conjunctive si grasoa-se), muschii, tendoanele si fasciile, vasele si nervii periferici, tesuturile si organele profunde.
Prelucrarea partilor moi de la suprafata corpului, cele mai sensibile la actiunea directa a procedeelor manuale sau mecanice, se numeste masaj somatic sau periferic. Prelucrarea tesuturilor si organelor din interiorul cavitatilor corpului, la care actiunea procedeelor manuale si mecanice nu patrunde decat in mod indirect, se cheama masaj a! organelor sau masaj profund.
Prelucrand pe indelete partile moi de la periferia corpului, efectuam un masaj somatic general; prelucrand mai repede numai partile moi dintr-o anumita parte a corpului, ori limitand actiunea noastra numai la un anumit tesut sau organ, executam un masaj partial.
Masajul general poate constitui o prelucrare integrala a tesuturilor moi de la suprafata corpului si se cheama masaj somatic extins, sau poate fi limitat la partile mai bogate in tesuturi moi, devenind masaj somatic restrans.
La randul sau, masajul partial devine regional, segmentar sau local. Regional se cheama masajul care se aplica pe o parte importanta si bine delimitata a corpului, ca spatele, toracele, abdomenul, fata etc Segmentar este masajul aplicat pe portiuni anatomice distincte, mai ales la membre: umeri, brate antebrate si maini, la membrele superioare; solduri, coapse, gambe si picioare, la membrele inferioare. Local este masajul aplicat pe portiuni mici de piele si tesuturi subcutane, pe grupe de muschi, articulatii, degete etc.
Dupa tehnica si efectele lor, procedeele de masaj capata roluri si denumiri diferite. Putem rbi astfel de procedee principale sau fundamentale, care nu trebuie sa lipseasca din practica masajului general, si procedee secundare sau ajutatoare, care sunt folosite indeosebi in masajul regional si local.
Putem, de asemenea, rbi de procedee introductive de masaj, care au rol de pregatire a organismului, de procedee fundamentale sau de baza, prin care obtinem de fapt efectele urmarite si, in sfarsit, de procedee de incheiere sau finale ale sedintelor de masaj, care au in general un efect calmant sau relaxator.
Se numesc forme comune de masaj toate variantele care se aplica indeosebi la periferia corpului si utilizeaza nemodificate toate procedeele fundamentale si auxiliare cunoscute, si forme speciale de masaj, care se efectueaza prin procedee diferentiale din punct de vedere tehnic si se adapteaza din punct de vedere metodic la particularitatile si necesitatile organismului. Astfel de aplicatii speciale se executa la fata (masajul cosmetic), la anumite tesuturi care se prelucreaza mai rar (masajul periostal), la unele organe profunde (masajul reflexogen).
Din punct de vedere al mijloacelor folosite pentru a facilita executarea masajului, putem rbi de asa-numitul masaj pe pielea umeda, in care se aplica diferite solutii, apa de sapun etc, precum si uleiuri, pomezi, creme etc, sau masajul pe pielea uscata, in care se folosesc pulberi alunecoase ca praful de talc, pudra de amidon etc, sau nu se aplica nici un fel de ingrediente.In grasimile, lichidele sau pulberile folosite in mod curent in masaj pot fi incorporate substante chimice cu proprietati farmacodinamice, care patrunzand prin piele in organism exercita anumite actiuni terapeutice.
In legatura cu aceasta, putem rbi de forme de masaj simple, aplicate mai ales in scop fiziologic si igienic si de forme de masaj asociate cu alte mijloace si metode aplicate intotdeauna in scop terapeutic.
Asocierile cele mai uzitate se fac in cultura: fizica medicala cu gimnastica analitica, masajul precedand sau urmand dupa exercitiile de mobilizare articulara, cu exercitarea grupelor si lanturilor de muschi, cu procedeele de reeducare neuromotoare, cu metodele de gimnastica respiratorie, cardiovasculara, abdominala etc.
Cele mai importante asocieri se intalnesc in cadrul balneo si fizioterapiei, cand actiunea masajului se combina cu cea a hidroterapiei, termoterapiei sau a electroterapiei. Vom descrie mai tarziu (in modulul X), frictiunile umede, masajul sub apa si dus-masajul, la care se adauga aplicatiile calde si masajul electric
Masajul este executat de obicei de catre un singur tehnician, care prelucreaza, intr-o anumita ordine, regiunile si segmentele coprului. In anumite cazuri, masajul poate fi executat de catre doi tehnicieni care r lucra simultan si simetric cele doua jumatati ale corpului sau segmentele pereche. in cazul din urma, cei doi executanti r lucra in acelasi ritm si sens, aplicand aceleasi manevre, cu aceeasi intensitate si aceeasi tehnica.In cazurile cand masajul nu poate fi executat de un tehnician priceput sau de o persoana experimentata, el poate fi inlocuit prin autornasaj. Recomandam cu insistenta practicarea automasajului, pentru ca el prezinta o serie de avantaje: poate fi efectuat oricand si oriunde, poate fi perfect gradat si dozat ca intensitate si durata si poate fi adaptat la sensibilitatea si necesitatile proprii. Are desigur si dezavantaje, intrucat nu poate fi aplicat egal pe toata intinderea corpului si, mai ales, pentru ca necesita un anumit efort din partea celui care il executa.
Influentele masajului asupra organismului se pot explica in buna masura prin actiunea directa, cu efecte indeosebi mecanice, mai ales cand procedeele folosite actioneaza asupra straturilor superficiale ale corpului. in acest fel se exercita supletea si elasticitatea pielii si a tesuturilor subcutanate, sau se activeaza circulatia sangelui si a limfei in vasele periferice.
Cele mai importante influente ale masajului sunt, desigur, cele indirecte, mai ales cele realizate ca efecte reflexe, produse pe cale umorala si nerasa.

Masajul si automasajul pot fi executate in scop fiziologic, ca in formele de masaj periferic, aplicate pentru a imbunatati proprietatile fizice ale tesuturilor, sau pentru a stimula unele din marile functiuni organice si indeosebi circulatia de intoarcere a sangelui din vene si capilare, sau a limfei din vasele limfatice.
Prin efectele sale fiziologice, masajul a devenit o metoda foarte buna de ingrijire a sportivilor.
Masajul si automasajul pot fi aplicate in scop profilactic, pentru pastrarea si intarirea sanatatii si pentru cresterea rezistentei organismului la oboseala.
Ambele forme de masaj pot fi indicate in scop terapeutic, in cadrul tratamentului complex al unor leziuni si tulburari functionale, sau in scop de recuperare dupa boli si accidente traumatice.
Influentele masajului asupra organismului r fi analizate mai pe larg, intr-unui din modulele urmatoare.