Examinarea medico-legala a persoanei - criteriile medico-legale

Examinarea medico-legala a persoanei

Aspecte generale

Examinarea medico-legala este o activitate desfasurata asupra persoanei vii. Constatarea si expertiza medico-legala efectuate asupra persoanelor in viata constau din examinari clinice si complemetare hematologice, radiologice, serologice, bacteriologice, antropologice, dermatologice, genetice, si au drept obiectiv:

constatarea sexului, virginitatii, capacitatii sexuale, varstei, dezvoltarii sau conformatiei fizice, stabilirea filiatiei

constatarea leziunilor traumatice, a starilor de boala si a infirmitatilor consecutive acestora

constatarea starii obstetricale sarcina, viduitatea, avortul, nasterea, lehuzia

expertiza pentru evaluarea starii de sanatate pentru stabilirea aptitudinilor unei persoane de a exercita o anumita activitate aptitudinea de a conduce autovehicule, aparate de zbor, port arma

examinari medicale cerute de organele in drept sau de parti, inclusiv constatarea starii psihice

Examinarile medico-legale pot fi efectuate (asupra persoanei in viata):

in cadrul unei examinari (consultatii) la cererea persoanelor interesate, in cazul minorilor sub 14 ani consultatie se efectueaza la solicitarea unei persoane majore

examinarea va fi solicitata conform legii pentru constatarea la cererea persoanei interesate a leziunilor traumatice recente inainte de disparitie semnelor de violenta si nu la mai mult de 1 luna de la agresiune si conduce la efectuarea si consemnarea unui act medico-legal numit certificat medico-legal

consultatiile medico-legale la solicitarea scrisa a organelor de ancheta (parchet, politie), se efectuaza ca o constatare medico-legala la solicitarea organelor de ancheta sau ca expertiza medico-legala

Examinarile si cercetarile privind persoane in viata se realizeaza dupa verificare de catre medicul legist a identitatii persoanei pe baza sectiunilor de identitate, a adeverintei temporare de identitate sau a pasaportului, ale carui serie si numar se mentioneaza in certificatul medico-legal.

Daca persoana examinata nu prezinta niciunul dintre actele enumerate mai sus, acest lucru se mentioneaza in certificatul medico-legal,iar pentru identificare se vor lua impresiunile digitale de la indexul stang pe documentul prin care se solicita examinarea.

Persoanele aflate in stare de retinere vor fi examinate in prezenta personalului de paza de acelasi sex.

Persoanele minore se vor examina in prezenta unuia dintre parinti sau a reprezentantului sau legal ori, in lipsa acestora, in prezenta unui membru major al familiei, de acelasi sex cu minorul.

Rolul medicului legist este acela de a furniza mijloacele de proba pertinente si concludente prin constatare directa sau prin rationamente stiintifice. In domeniul dreptului penal medicina legala produce do pentru incadrarea juridica a unor fapte - vatamari corporale din culpa sau cu intentie, defineste persoana sub aspectul caracteristicilor individuale - varsta, sex, dar si sub aspect psihopatologic - discernamant.

Medicina legala contribuie decisiv la conturarea continutului infractional cu cele doua laturi ale sale:

latura subiectiva - elemente ce stabilesc forma vinovatiei - intentie directa, intentie indirecta, culpa cu prevedere, culpa fara prevedere

latura obiectiva - pune in evidenta relatia cauzala sau mijloacele utilizate

Criteriile Medico-Legale de incadrare juridica a faptei

Medicina legala face constatari asupra leziunilor traumatice produse la persoane in diverse situatii - agresiuni, accidente, suicid. Aceste constatari, furnizate organelor judiciare de cerctare si urmarire penala, vor sta la baza unei incadrari corecte in textul legii.

In practica judiciara si medico-legala exista doua criterii pentru incadrarea juridica a faptei privitoare la lovirea si vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii:

Criteriul general - al perioadei de ingrijiri medicale necesare vindecarii leziunilor , perioada ce este direct proportionala cu gravitatea loziunilor (modificarilor) traumatice.

Criteriul specific - al existentei consecintelor posttraumatice considerate drept vatamare corporala grava.

Codul penal romanesc sanctioneaza autorii unor asemenea infractiuni, atat cu amenda, cat si cu inchisoare, in functie de numarul de ingrijiri medicale acordat de medicul legist sau de prezenta uneia sau mai multor dintre consecintele grave posttraumatice.

Art. 180 - lovirea sau alte violente, alin.1 reglementeaza lovirea simpla. Lovirea simpla se poate obiectiva prin leziuni traumatice usoare - eritem posttraumatic, ochimoze, excoriatii, care nu necesita zile de ingrijiri medicale. Alin. 2 prevede ca lovirea sau acte de violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani pentru fapta savarsita sau cu amenda.

Art. 181 - vatamarea corporala - pedeapsa va fi de la 6 luni la 3 ani de inchisoare pentru fapta savarsita prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare ce necesita intre 21 si 61 de zile de ingrijiri medicale.

Art. 182 - reglementeaza vatamarea corporala grava si precizeaza ca autorul unei infractiuni care a produs integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vindecare peste 60 de zile de ingrijiri medicale sau care prezinta vreuna din urmatoarele consecinte: infirmitate permanenta fizica sau psihica, pierderea unui simt sau a unui organ sau incetarea functionarii acestuia, slutirea, avortul posttraumatic sau punerea in primejdie a vietii persoanei, va risca o condamnare intre 2 si 7 ani. Condamnarea se va face tinandu-se cont de prezenta unora din consecintele de mai sus, precum si de perioada de ingrijiri medicale ( peste 60 de zile).

Intr-o constatare sau expertiza traumatologica, medicul legist va consemna atat existenta leziunilor traumatice (ce vor fi descrise cu rigurozitate), cat si datele cuprinse in documentatia medicala prezentata de partea vatamata, de organul judiciar, respectiv ceruta unitatilor medicale, unde a fost investigat sau tratat pacientul.

Concluziile actului medico-legal vor raspunde urmatoarelor obiective:

realitatea traumatismului - prezenta, aspectul morfologic si topografia leziunilor

mecanismul de producere - lovire activa, lovire pasiva - cadere, comprimare, strivire, tarare, mecanisme mixte.

tipul agentului traumatic - corp contondent, corp taietor, intepator-taietor, substanta chimica, energie electrica, agent biologic.

data producerii leziunilor - uneori pot exista lezuni cu vechime diferita

gravitatea leziunilor traumatice exprimata prin durata ingrijirilor medicale necesare pentru vindecare. Aceasta durata nu trebuie confundata cu - perioada spitalizarii, duratei efective a tratamentului, duratei imobilizarii gipsate a unui membru afectat de o leziune osoasa sau articulara, perioadei incapacitatii temporare de munca, timpului necesar disparitiei oricarui semn traumatic

Pierderea unui simt sau organ ori incetarea functionarii acestuia

Pierderea unui organ nu inseamna intotdeauna pierderea functiei acestuia (cazul organelor perechi, organe care si-au incetat evolutia functionala la o anumita varsta, au activitate foarte redusa sau acesta poate fi compensata de altele timus, splina, apendice vermicular, amigdale palatine), asa cum pierderea unei functii nu este consecinta pierderii anatomice a organului respectiv (un glob ocular inert poate fi pastrat anatomic).

In cazul organelor duble ochi, urechi, rinichi pierdera uneia dintre ele nu determina disparitia functiei respective, insa consecintele sunt destul de grave cu limitari functionale, uneori drastice, ce impun tratamente pe perioade lungi si respectiv modificari importante in regimul de viata.

In caz de organ unic, cand pierderea acestuia duce ireversibil la incetarea functiei respective amputarea penisului sau histerectomia posttraumatica determina anularea functiei de reproducere.

In practica medico-legala se pune problema evaluarii leziunilor dentare. Desi dintele are o vascularizatie si inervatie proprie, organul dentar este reprezentat de totalitatea dintilor si numai edentasia totala este interpretata ca pierdere de organ (plus ca va considerata si infirmitate fizica definitiva.

Infirmitatea permanenta fizica sau psihica

Prin infirmitate se intelege o modificare somatica sau viscerala definitiva morfologica, functionala sau morfo-functionala.

Infirmitatea se confunda uneori cu invaliditatea, aceasta implicand un deficit functional, chiar si in absenta unei modificari anatomice. Exista situatii cand modificari morfologice permanente, ce reprezinta infirmitate fizica definitiva pierderea de substanta osoasa craniana nu determina tulburari functionale sau produc deficite minime, ce nu pot fi interpretate invaliditate.

Infirmitatea posttraumatica, conform art 182 poate fi fizica sau psihica, ambele trebuind sa indeplineasca caracterul de permanenta. In unele cazuri, infirmitatea fizica definitiva se suprapune pierderii unui organ sau functiei acestuia.

In cadrul lucrarilor medico-legale sunt sonsemnate si analizate leziunile ce ar putea sta la baza infirmitatii fizice sau psihice definitive, examenul medico-legal trebuie efectuat repetat, concluzia de infirmitate definitiva impunandu-se, obisnuit, tardiv, dupa eventuala epuizare a tuturor mijloacelor terapeutice.

Concluziile medico-legale trebuie sa consemneze urmatoarele elemente:

realitatea traumatismului initial

stabilirea infirmitatii definitive

raportul de cauzalitate intre leziunea traumatica initiala si sechelele restante.

Tulburarile psihice posttraumatice dementa vor necesita examene clinice si paraclinice de specialitate, evitandu-se concluzii gresite.

Slutirea

Slutirea inglobeaza si notiunea de desurare, si defineste o deformare morfologica si estetica evidenta a unei regiuni sau segment anatomic, cu pierderea armoniei globale sau regionale si cu implicatii majore pe psihic si psihologic.

Se pot interpreta ca slutire urmatoarele sechele:

modificari morfologice diverse cicatrice hipertrofice retractile ale fetei sau ale altor regiuni vizibile, tulburari trofice importante

deformarea unor proeminente faciale zdrobiri de piramida nazala sau fracturi cominutive de mandibula, maxila.

deformari vizibile dupa leziuni osoase complexe ale membrelor un membru scurtat sau ingrosat, deformari regionale prin calus vicios.

pierderea de substanta la nivelul unor segmente corporale lipsa partiala sau totala a pavilionului auricular, lipsa evidenta de masa osoasa.

Pierderea dintilor nu este considerata slutire, ci doar un prejudiciu estetic tranzitoriu. Slutirea trebuie sa aiba ca si infirmitatea caracter permanent.

Avortul posttraumatic

O consecinta considerata drept vatamare corporala grava este avortul posttraumatic. Expertiza medico-legala trebuie sa raspunda urmatoarelor obiective:

precizarea tipului leziunilor traumatice, a localizarii acestora, a intensitatii traumatismului. Localizarea abdomino-pelvina poate indica o afectare directa a uterului gravid, un interes prezentandu-l mecanismul de producere lovire, comprimare, plagi penetrante abdominale

prezenta si varsta sarcinii in momentul lovirii. In primele trei luni de sarcina uterul gravid este protejat de bazin, incat o lovire directa determina mai rar un avort

producerea efectiva a avortului si legatura de cauzalitate cu traumatismul.

Punerea in primejdie a vietii victimei

Evolutia grava a unei afectiuni este determinata, fie de gravitatea initiala a leziunii, fie de potentialul de a dezvolta o complicatie.

Punerea vietii in primejdie semnifica un pericol imediat, tardiv sau potential ca o leziune sa evolueze catre deces, indiferent ca acest pericol a fost indepartat prin tratament medical sau datorita unei reactivitati organice crescute.

Cazuri in care se impune concluzia de punere in pericol a vietii: - insufucienta respiratorie prin:

plaga intepata-taiata toraco-pleuro-pulmonara, cu hemopneumotorax consecutiv si colabare pulmonara

edem laringian reactii alergice la medicamente sau la alte substante

volet costal

anemie acuta posthemoragica sau soc hemoragic, dupa plagi intepate-taiate sau loviri cu corpuri contondente

leziuni traumatice cranio-cerebrale contuzia cerebrala grava (coma), hematomul epidural si subdural, dilacerarea cerebrala, meningite

leziuni traumatice vertebro-medulare inalte cervicale

soc traumatic, soc anafilactic

stari toxice sau toxico-septice posttraumatice

insuficiente grave de organ insuficienta cardiaca, renala, hepatica.