Loviri sau vatamari cauzatoare de moarte: omorul

Loviri sau vatamari cauzatoare de moarte:

Notiunea de 'vatamare cauzatoare de moarte', asa cum este prevazuta de legea penala, cuprinde o serie de aspecte judiciare si medico-legale importante. 'daca vreuna din faptele prevazute in Codul Penal a avut ca urmare moartea victimei pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani'. Sub acest aspect apreciem ca lovirea sau alte violente care nu necesita ingrijiri medicale ca si actele de violenta care necesita ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile nu pot produce prin ele insele decesul. Se presupune deci preexistenta sau concomitenta unor afectiuni patologice.

Omorul:

Codul penal defineste omorul ca 'uciderea unei persoane', fapta care

'se pedepseste cu inchisoarea de la 10 la 20 ani'. Pedepse diferite sint prevazute, pentru 'omorul calificat' si 'omorul deosebit de grav '.

Omorul calificat care este savirsit in una din urmatoarele imprejurari:

a. cu premeditare;

b. din interes material;

c. asupra sotului sau unei rude apropiate;

d. profitind de starea de neputinta a victimei de a se apara;

e. prin mijloace care pun in primejdie viata mai multor persoane;

f. in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau obligatii ale victimei;

g. pentru a se sustrage on pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare on de la executarea unei pedepse;

h. pentru a inlesni sau ascunde savirsirea altei infractiuni'.

'Omorul deosebit de grav' este prevazut ca fiind 'savirsit in una din urmatoarele imprejurari:

a. prin cruzimi;

b. asupra a doua sau mai multe persoane;

c. de catre o persoana care a mai savirsit un omor;

d. pentru a savirsi sau a ascunde savirsirea unei tilharii sau piraterii; e. asupra unei femei gravide'.

Indiferent de incadrarea juridica a faptei, in cazul infractiunii de omor, medicul legist are rolul de a elucida diferite aspecte legate de organismul uman si anumiti factori de ordin biologic care pot constitui probe obiective in justitie pentru dovedirea si incadrarea faptei.

Examenul victimei in cazurile de omor se realizeaza prin

necropsia medico-legala

examinarile complementare de laborator pe materialul recoltat de la cadavru

Examenul autorului :

examenul clinic privind diferite afectiuni patologice, infirmitati fizice preexistente, ca si leziuni traumatice recente;

recoltarea de probe de laborator (alcoolemie, alcoolurie, grupa sanguina);

examenul psihiatric si psihologic pentru precizarea unei eventuale boli psihice cu afectarea discernamintului.

Alte constatari de ordin medico-legal si criminalistic

participarea medicului legist la cercetarea locului faptei, ca un consilier al criminalistului .

Leziuni traumatice sistemice

Leziuni traumatice osteo-articulare

Fracturile

Sub denumirea de fractura se intelege o intrerupere a continuitatii unui os asupra caruia au actionat factori mecanici. Frecventa fracturilor in pratica medico-legala este de cca 25% din totalul afectiunilor traumatice. Fracturile sint mai frecvente intre 20-50 ani. expertizea medico-legale in cazul fracturilor presupune:

diagnosticul obiectiv si diferential (cu alte leziuni traumatice, patologice si preexistente),

data traumatismului,

mecanismul de producere,

durata ingrijirilor medicale

precizarea sechelelor.

Dpdv al mecanismului de producere, fracturile pot fi clasificate:

directe, cind discontinuitatea osului apare la locul de impact;

indirecte, cind aceasta apare la distanta de locul de aplicare a fortei mecanice.

Fracturile directe se insotesc de zdrobirea partilor moi la locul de impact, forta traumatizanta indoind osul la acel nivel, alteori strivindu-l intre 2 uri dure.

Fracturile indirecte se pot produce prin:

flexie, ceea ce presupune o comprimare axiala la ambele extremitati sau indoirea epifizei, in ambele cazuri fractura interesind diafiza;

rasucire, determinind fracturi spiroide;

tractiune sau smulgere, cind se produc cel mai des fracturi parcelare.

Clasificarea fracturilor in functie

de sediu(epifizare, diafizoepifizare, diafizare, intraarticulare),

de aspectul morfologic care cuprinde: fracturi incomplete, fracturi complete (simple, multiple, cominutive sau orificiale).

cu sau fara deplasare; deplasarea poate fi laterala, longitudinala, unghiulara cu rotatia fragmentelor sau cu incalecare.

pot fi inchise sau deschise.

Simptomele clinice ale fracturilor sint generale si locale. Examenul clinic si radiologic efectuat cu competenta va clarifica cazul.

Complicatiile fracturilor pot fi:

generale

locale,

imediate ,

tardive

Luxatiile

Sint leziuni traumatice constind intr-o modificare a raporturilor anatomice normale ale oaselor unei articulatii. Pot fi:

complete, cind capetele osoase nu mai sint in contact,

incomplete (subluxatii), cind suprafetele articulare mai ramin partial in contact.

Mecanismul

prin actiune laterala asupra epifizei unui os,

prin tractiune

torsiune

Dg/ clinic si radiologic.

Durata ingrijirilor medicale este in functie de localizare si de prezenta unor complicatii. Exista cazuri in care ramin sechele (artroze, redori articulare).

Entorsele

Sint distensii capsulo-ligamentare sau doar iritatii traumatice ale nervilor senzitivi ai unei articulatii urmate sau nu de tulburari vasomotorii. Sint modificari traumatice frecvent intilnite in practica, caracterizate prin:

durere

impotenta functionala,

tumefactie edematoasa si echimozare.

Determina tulburari functionale pe perioade de timp variabile, in functie de gravitate. Tratamentul consta in imobilizare in fasa elastica, uneori fizioterapie.