Functionarea meolismelor celulare necesita o mentinere stricta a pH-ului (pH normal plasmatic: 7,35 - 7,45). Aceasta este probabil ratiunea pentru care mecanismele implicate in reglarea ionilor H+ sint numeroase. Ele se compun din 2 emonctorii - plaminii si rinichii - si din numeroase sisteme tampon (hemoglobina, os, bicarbonat, proteine) al caror rol este de a capta ionii H+ si OH- pentru a-i transforma in solutii mai putin noci pentru echilibrul acido-bazic.

Definitii
O acidoza reprezinta o acumulare excesiva a ionilor H+. O alcaloza reprezinta o diminuare a ionilor H+.
Daca pH-ul sangvin este in limite fiziologice, acidoza sau alcaloza se numesc compensate; dimpotriva, daca pH-ul este in afara limitelor fiziologice, acidoza sau alcaloza se numesc decompensate.
Daca tulburarea primitiva intereseaza PCO2, dezechilibrul este denumit de origine respiratorie. in toate celelalte cazuri, dezechilibrul se denumeste meolic. Asocierea acestor doua origini defineste tulburarile mixte.

Principii generale

Sistemul tampon bicarbonat reprezinta o riga importanta in reglarea echilibrului acido-bazic, datorita rapiditatii sale de actiune si datorita posibilitatii de a fi reglat prin doua modalitati: prin PCO2 la nilul plaminului si prin bicarbonati (HCO3*) la nilul rinichiului. PCO2 si HCO3- sint corelate prin formula:

C02 + H20 H2C03

- prin epurare extrarenala in tampon bicarbonat, pentru insuficientele renale, acidozele lactice, anumite intoxicatii (metanol, etilenglicol) si in cazurile in care solutiile sint contraindicate (hipernatremie, edem pulmonar, insuficienta cardiaca ).

Gaura anionica crescuta

Cresterea productiei de acizi organici

- Acido-cetoza:

a diabetica,

a alcoolica,

a de nutritie;

- Acidoza lactica:
a insuficienta respiratorie si circulatorie (stop cardiac),
a medicamente si toxice (hipoglicemiante orale),

a boli (leucemii, necroza hepatica, infectii),

a deficite enzimatice congenitale,

a avitaminoza BI;

- Intoxicatii:

a metanol,

a etilenglicol,

a salicilati,

a paraldehida;

Defect de eliminare: insuficienta renala.

Gaura anionica normala (hipercloremie)

Defect de eliminare:

- acidoza tubulara distala,

- hipoaldosteronism; Pierderi de baze:

- acidoza tubulara proximala,

- terapeutice, la acetazolamida,

- diaree,

- ureteroplastii intestinale; Exces de aport:

- clorura de amoniu, clorhidrat de arginina.

Cantitatea de bicarbonat de perfuzat poate fi calculata prin formula

urmatoare:

Cantitatea de perfuzat (mmol) = greutatea (kg) x 0,2 x (24 -

bicarbonat [mmol/l]).

Dupa perfuzarea de solutie alcalina, pll-ul, PCO2 si bicarbonatii plasmatici vor fi masurati din nou.
Atunci cind un tratament etiologic eficient poate fi efectuat, corectarea acidozei va fi mai putin intensiva si rezervata cazurilor mai sere. In acidocetoza diabetica, tratamentul este reprezentat de administrarea de insulina si rehidratare care singure pot realiza o normalizare a pH-ului in citeva ore. Utilizarea concentratelor bazice ar fi chiar nociva, cu exceptia marilor acidoze (pH < 7,2).

Alcaloze meolice

Sint mult mai putin frecnte decit acidoza. Semnele clinice de alcaloza sint reprezentate de o tendinta la depresie respiratorie, crize de tetanie, convulsii sau tulburari de constienta.
In prezenta unei PCO2 normale sau usor crescute, cresterea pH-ului sau a rezeri alcaline semnalizeaza o alcaloza meolica (Tabelul 1-l2).
Alcaloza meolica poate fi datorata:

- unei depletii de acizi;

- unei retentii de baze.
In functie de prezenta sau nu a unei depletii de CI, diferitele etiologii sint trecute in revista in Tabelul 1-l5.

a Tratament

Tratamentul cuprinde mai multe etape:

- suprimarea oricarui aport alcalin;

- corectarea deshidratarii, atunci cind aceasta este prezenta;

- corectarea deficitului de CI sau de K;

- tratament etiologic;
- corectarea alcalozei, rareori urgenta, dupa aceeasi formula (in valori absolute) ca pentru calculul necesarului de bicarbonati, cu:
a clorura de amoniu (solutie i.v. cu 400 mmol/l)

a clorhidrat de arginina (solutie i.v. cu 200 mmol/l).

Formele mixte
Uneori, cind mai multe mecanisme (respirator si meolic) se intrica, este vorba despre forme mixte. Acestea pun problema rationamentului de urmat pentru analiza partii respecti a unuia sau a celuilalt dintre factorii respiratori sau meolici implicati in aparitia tulburarii.

CONCLUZIE

Daca tratamentul dezechilibrelor acido-bazice este in special simptomatic, realizarea lui practica depinde de clasificarea in respiratorii sau meolice a dezechilibrelor. Este necesar deci sa se efectueze o ancheta competenta asupra cauzei disfunctiei, pentru a se incerca sa se actioneze, in majoritatea cazurilor, asupra sursei fenomenului, fara a ne limita la o simpla normalizare a cifrelor biologice plasmatice.