Morfologia complexa si particularitatile histotopografice si fiziologice ale pulpei ii confera acesteia capacitatea de a indeplini functiile sale vitale formative, nutritive, senzitive si regresive.
1. Functia formativa sau functia denfinogenetica consta in capacitatea pulpei de a produce dentina functionala primara si secundara si dentina tertiara de iritatie.
Formarea denthei si structura ei sunt influentate de factorii stimulatori ce actioneaza diferit si neorganizat pe toata perioada existentei dintelui pe arcada.
Dentina primara sau initiala este dentina formata inainte de eruptia dintelui si este caracterizata prin dentina tubulara cu aspect regulat.
Dentina secundara se formeaza, fara o cauza aparenta, dupa eruptia dintelui si se depune peste dentina primara, in diferite zone mai supuse unor linii de forta cu predilectie pe podeaua camerei pulpare si de-a lungul peretilor, si mai ales in apropierea foramenului apical. Dentina secundara ar reprezenta astfel o modalitate adaptativa la stimulii fiziologici exercitati asupra dintilor. Dentina secundara se deosebeste adesea de cea primara printr-o linie de demarcatie si prin faptul ca poseda mai putine canalicule, care au un traiect mai sinuos. Diferenta de structura se explica prin faptul ca celulele odontoblaste au tot mai putin loc, pe masura ce se formeaza dentina noua. Din acest motiv ele se ingramadesc si capata o noua asezare. Numarul mai redus de odontoblasti are drept urmare un numar mai mic de
fibre Tomes si deci de canalicule.
Dentina tertiara - dentina de iritatie - dentina neregulata reprezinta o alta modalitate de reactie pulpara consecutiva unor stimuli patogeni, abraziune pronuntata, eroziuni, procese carioase, cu tendinta de a izola dintele de agentul agresor. O astfel de dentina este caracterizata prin neregularitatea traiectului canaliculelor dentinare si prin diminuarea lor numerica, sau chiar absenta lor.
Remineralizarea matricei dentinare decalcifiate la nivelul unor leziuni carioase dentare, printr-un fenomen de precipitare a ionilor de calciu.
Dentina scleroasa rezulta din depunerea calcica pericanalicular cu obturarea completa a tuturor canaliculelor.
2. Functia nutritiva este asigurata de bogata vascularizatie de la nivelul pulpar cu toate particularitatile sale prezentate anterior.
3. Functia senzitiva - dependenta de inervatia complexa a pulpei explica sensibilitatea pulpara directa prin
receptorii pulpari, precum si sensibilitatea dentino-pulpara prin receptorii senzitivi din canaliculele dentinare formate de
fibrele nerase senzitive si fibrele Tomes.
4. Functia regresiva a pulpei este un proces de imbatranire, ce se instaleaza cu varsta (atrofie, scleroza, distrofie calcica), sau un proces de imbatranire precoce datorita unei abraziuni pronuntate, cariilor, unor iritatii post-terapeutice, care accelereaza fenomenul de imbatranire fiziologica.
Degenerescenta organului pulpar elueaza progresiv, cu viteze foarte diferite si neprevazute (. 1).
Dezechilibrul biologic al tesutului face ca proceselor reactive adaptative sa ii se substituie procese regresive. Aspectul pulpei este acela al unui tesut inbatranit, de forma si dimensiunile unui filament subtire, de tesut conjunctiv fibros cu functii reduse si cu capacitate reactionata lenta (. 2).
Transformarea regresiva a pulpei cunoaste si fenomenul de degenerescenta calcara, prin formarea de denticuli liberi interstitiali (pulpoliti) (. 3), sau aderenti de pereti (denticuli) (. 4). Canalele radiculare pot fi obturate partial sau total, cu calcificari difuze sau chiar cu inchiderea apexului (. 5).
5. Labilitatea structurala pulpara permite o serie de schimbari care intereseaza componentele pulpei, in anumite conditii si mai ales in inflamatie.
Trecerea dintr-o forma celulara cu o anumita morfologie si functie in alta forma cu totul deosebita. Astfel transformarea fibroblastului in histiocit, a celulelor mezenchimale primitive in fibroblasti si chiar in odontoblasti.
Unele functii celulare pot fi preluate de celule de alt tip. Astfel: functia neo-dentinogenetica poate fi indeplinita si de celulele mezenchimale primitive, sintetizarea proteinelor de histiocite, functia de cicatrizare de catre fibroblasti.
Toate celulele pulpei sunt mobilizabile si alaturi de histiocite si limfocite se mobilizeaza, in inflamatii avansate, chiar si fibrioblastii, care tind sa se apropie, prin miscari lente de-a lungul fibrelor conjunctive, spre focarul de inflamatie.
Substanta fundamentala, a carei capacitate functionala deriva din procesele de polimerizare si depolimerizare a mucopolizaharidelor din compozitie si anume trecerea dintr-o stare cu vascozrtate mare (gel), intr-o stare mai putin densa (sol), confera o difuzibilftate mare in inflamatie urmare concentratiei mai mari de lichid tisular, caracteristica starii de sol si permite extinderea inflamatiei.
Exista posibilitatea ca in pulpite cronice, microbioze, sau in colagenoze, sa apara un proces contrar si anume de polimerizare excesiva cu sclerozare fibrilara urmata de epuizare celulara si imbatranirea fibroblastului prin activitatea excesiva de sinteza colagenica (. 6).
6. PH-ul alcalin al pulpei dentare datorat prezentei bogate a sarurilor
minerale si indeosebi a fosfatilor si carbonatilor din zona predentinara, precum si a ionilor de potasiu celulari, are un rol deosebit in tamponarea si neutralizarea aciditatii din inflamatie.In primele faze ale inflamatiei
aciditatea rezultata din activitatea bacteri-ana si din retentia in pulpa a unor meoliti intermediari, cu caracter acid, este in buna masura neutralizata de aceasta rezerva alcalina.In fazele mai avansate de inflamatie sistemul tampon al pulpei este insa epuizat si ph-ul pulpar tinde sa scada treptat de la valoarea de 7,30-7,50 pana la valori situate sub 6. Mentinerea aciditatii timp indelungat are efecte negative asupra structurilor pulpare farizand:
- actiunea depolimerizanta a unor enzime asupra mucopolizaharidelor din substanta fundamentala si asupra fibrelor de colagen;
cresterea permeabilitatii peretilor vasculari si diapedeza leucocitara;
- impiedicarea activitatilor meolice normale ale celulelor pulpare;
cresterea conditiilor de alterare a receptivitatii si transmisiei prin fibrele nerase, contribuind la instalarea hiperexciilitatii;
- franarea proceselor formatoare de dentina de reactie;
procesele de liza celulara si formare a puroiului.
