"Ca de obicei, dialogul a fost cel care m-a ajutat sa indepartez confuzia"1
asPsihoterapia este esenta psihiatriei - iar esenta intregii psihoterapii este comunicarea. Primul pas este deschiderea unui canal de comunicare. Rolul vital pe care , din acest punct de vedere, il joaca ascultarea a fost deja subliniat (p. 376).
Psihoterapia nu poate realiza toate lucrurile - dar putine lucruri pot fi realizate fara ea. Putem prescrie pilule pacientilor nostri, dar daca nu putem comunica si nu putem impartasi scopurile noastre pacientului, este putin probabil ca aceste pilule sa fie inghitite. Iar daca sunt inghitite, nu exista nici un mod de a afla ca ele actioneaza daca nu am deschis un canal de comunicare cu pacientul.
Nu este posibil sa desprinzi toate aptitudinile necesare pentru psihoterapie dintr-o sectiune, cum tot asa nu este posibil sa inveti arta picturii in
ulei dintr-o sectiune, (jea ce urmeaza in continuare (p. 430-456) este un tur foarte selectiv in jurul galeriei psihoterapiei, in incercarea de a arata domeniul aptitudinilor necesare si de a starni apetitul medicului. Nu este recomandabil ca medicul sa incerce cele mai complicate tehnici fara a colabora cu specialisti in domeniu.
Psihoterapiile pot fi clasificate in primul rand in functie de cine este implicat in sedintele terapeutice: o persoana, un cuplu, o familie sau un intreg grup; si in al doilea rand ele pot fi clasificate dupa continutul si metodele folosite: analitica, interpersonala, cognitiva, comportamentala. Toate psihoterapiile urmaresc schimbarea pacientului.
Terapiile comportamentale urmaresc schimbarea comportamentului. Daca o persoana evita magazinele aglomerate (agorafobia), o abordare comportamentala se va concentra asupra comportamentului de evitare. in mod specific, asemenea abordari r defini obligatiile comportamentale pe care speram ca pacientul le va realiza intre sedinte.
Terapia cognitiva se concentreaza asupra gandurilor oamenilor si asupra presupunerilor din gandurile lor. Prin urmare, in exemplul de agorafobie de mai sus terapeutul va incuraja exprimarea gandurilor asociate cu intrarea intr-un magazin aglomerat. De exemplu, pacientul ar putea relata ca ii este teama ca ar putea fi pe punctul de a lesina -iar apoi teama ca toti r crede ca este nebun. Aceste ganduri r fi analizate folosind un procedeu "socratic":
"Ati lesinat vreodata de fapt? Cat de probabil ar fi sa lesinati? Daca cineva ar lesina in fata dumneaastra intr-un magazin, ce ati crede? Ati crede ca este nebun?"
Terapiile influentate psihoanalitic se preocupa de originea sim-ptomelor. Ele se bazeaza pe punctul de vedere conform caruia simptomele iau
nastere din probleme nerezolvate ale copilariei. Terapeutul adopta o atitudine non-dominanta, incurajand pacientul sa rbeasca fara retineri. Terapeutul incurajeaza schimbarea, sugerand interpretari ale discutiei cu pacientul.
Problema in care psihoterapia are cel mai mare succes (si in ce conditii) este abordata la p. 446.
