Multe persoane necesita psihoterapie continua, deoarece ele considera actitatile zilnice expuse stresului interminabil. Cele mai minore decizii reprezinta probleme de neinns, iar pacientul, lipsit chiar de cea mai mica farama de discernamant, cauta sprijin la fiecare pas. Ce putem noi oferi in aceasta situatie?1
a Reasigurari - de ex. problemele lui nu sunt unice; el nu este nebun.
a Clasificarea problemelor; instituirea unui ajutor practic (de ex., exersarea unui interu pentru un loc de munca); explicatii (de ex., cu prire la revendicarea beneficiilor).
a Sa ii invatam cum sa recunoasca acumularea stresului si cum sa faca primii pasi mici pentru a reduce anxietatea (p. 404).
a l'eedback pozitiv pentru renuntarea la o dependenta pasiva.
a incurajarea efectuarii chiar a unui pas mic catre scopuri bine definite - care ar trebui silite in limitele pacientului.
a Ajutarea schimbarii societatii pacientului (schimbarea serciului, protejarea de o familie ostila, reducerea izolarii sociale).
a Sfatuirea rudelor si a prietenilor. (Mai intai obtine permisiunea!)

Sfatuirea

Romancierii buni (si sfatuitorii buni) sunt intr-un fel suficient de numerosi pentru a fi prezenti peste tot in lume astfel incit personajele lor (clientii) ajung sa fie recreari a propriei lor imagini. Nimic din ceea ce este uman nu le este strain. Un asemenea exercitiu de imaginatie permite femeilor rgine sa sfatuiasca prostituatele -ceea ce pot face cind sunt deplin constiente de problemele omenesti din afara lor.In forma ei de baza (neimperativa) sfatuirea implica concentrarea asupra ajutarii pacientului sa clasifice ceea ce ar vrea sa faca si ceea ce trebuie pentru a realiza aceste obiective.
Nu trebuie date recomandari care ar demoraliza pacientul. Aptitudinile fundamentale pentru sfatuire constau in ascultare, intelegere si reflectare (A rezumare, utilizarea pauzelor verbale, interpretare - p. 438 - si con-fruntare).-
Alte puncte:
a Anamneza: observa cum a facut fata pacientul unui stres anterior.
a Realizarea unui inventar complet, de probleme.
a Redefinirea problemelor in functie de scopurile realizabile.
a Folosirea contractelor terapeutice pentru negocierea modificarilor comportamentale minore.
a Urmareste relatiile dintre pacient, familie si terapeut, astfel ca obligatiile sa fie aprobate, de ex. cele cu prire la frecventa si durata terapiei; la fel discuta si ceea ce se asteapta de la pacient prin "tema pentru acasa", de ex. invatarea tehnicilor de relaxare; recomanda recompense precum pregatirea unei mese foarte gustoase, impreuna cu familia, daca pacientul realizeaza o obligatie care ii provoaca anxietate, precum cumparaturile.
a Permitarea exprimarii sentimentelor negative precum furie - nu manifestate in realitate, dar discutate intr-un mod eliberator.
a Reasigurari. Acestea nu sunt atat de simple pe cat se pare. Terapeutul nu trebuie sa dea numai reasigurari clare, el trebuie de asemenea, prin comportarea sa, sa reasigure pacientul ca indiferent de ceea ce dezvaluie (de ex. incest sau agresarea copilului) el nu va fi condamnat, ci va fi inteles. Nota: acesta este unul dintre avantajele anamnezei psihiatrice realizate pe calculator - computerul nu este socat cand pacientul spune ca bea doua sticle de gin pe zi: el continua pur si simplu sa intrebe: "Dar whisky?"Intrebari cu prire la aceste metode: Reprezinta acestea o modalitate de etare a responsabilitatii? Este necinstit sa ne ascundem atitudinile? Ce pierdem daca suntem impartiali? Poate compasiune?