Tendinta irezistibila, patologica de a scrie, care face parte din tulburarile psihografice. Este corespondentul scris al logoreei, intilnindu-se, de cele mai multe ori, in aceleasi boli. In manie si hipomanie, starea de excitatie psihica se insoteste de hiperproductitate verbala si grafica. La acesti bolna se constata in scris trecerea rapida de la un subiect la altul, digresiuni, fraze neterminate. Caracteristic este faptul ca au tendinta de a scrie oriunde, pe orice (bucatele de hirtie, de ziar etc.) si cu orice (in lipsa creionului, chiar cu degetul minjit cu fecale, singe etc). Bolnai au un scris dezordonat, umplu toate suprafetele libere, scriind in lung si in lat, de-a curmezisul, uneori chiar si peste suprafetele imprimate. Totusi, datorita hiperproxiei si lipsei de rabdare la maniacali, frecventa G. este mai mica decit a logoreei. La schizofrenici apare uneori tendinta de a asterne in scris probleme ale etii interioare, alternind cu desene ciudate, uri geometrice, simboluri, inaccesibile celor din jur. Bolnai cu delir cronic sistematizat (pasionali, mistici, revendicatori, reformatori) au tendinta de a scrie mult (in special memorii, reclamatii, apeluri, proclamatii) folosind abuziv majusculele si subliniind unele cunte (uneori cu culori diferite, pentru a fi mai edente). in demente

deficitul intelectual altereaza si posibilitatile de exprimare scrisa. Unii dementi insa, dupa Porot, isi pastreaza tendinta de a scrie cunte fara sir, fara sens.