Considerata la inceput drept termen general pentru a defini orice boala psihica, ulterior isi restringe semnificatia la o forma particulara de suferinta caracterizata prin prezenta unui nucleu delirant, dezvoltat insidios si centrat pe tema disconfortului, disconfort cauzat, sub o forma sau alta, de persoanele din jurul sau, care il impiedica sa-si desfasoare plenar potentialul sau creator, il stinjenesc, ii pun in fata fel de fel de obstacole ou oare el urmeaza sa lupte la nesfirsit, sa se revolte, sa protesteze. in contrast cu toate celelalte psihoze in care apar teme paranoide, in P. sistemul delirant este lipsit de orice context halucinator, element patognomonic pentru cei care-i recunosc autonomia nozografica. Astazi, opinia autorilor inclina sa inglobeze P. in cadrul psihopatiilor unde, dupa Bar-denat si Genil-Perrin, exista o forma clinica bine distincta de psihopatie paranoiaca, avind 4 simptome principale: a), supraaprecierea persoanei proprii (orgoliul, narcisismul); b). dispretul, minimalizarea importantei si valorii celorlalti (susceptibilitate, invidie etc); c). aparitia unor erori de logica in gindire, ca o consecinta evidenta a lipsei capacitatii de are a propriilor capacitati cu a celor din jur (tendinta la absolutizare, exagerare, goana dupa argumente, detalii, incapatinare) si d). lipsa unei suplete adaptative socio-profesionala. ^Clasificarea P. a fost extrem de variata: unii impart P. in Torme acute, abor-tive, periodice, secundate si cronice, pe cind altii prefera subdiviziunea, in functie de tematica deliranta, in P. interpretativa, de revendicare, pasionala, ipocondriaca, mistica etc. Psihotro-Dele majore au reusit in maire masura sa reduca intensitatea episoadelor paroxistice din .cadrul unei P. (clorpromazina, halo-peridol, triperidol), p3rmitind de obicei mentinerea bolnalui in cadrul unei insertii modeste socio-profesionale si familiale.