Sectiunea A
Despre independenta profesionala a medicului si responsabilitate
Art. 8 - Medicul va pazi cu sfintenie independenta sa profesionala, pentru ca - in realitate - aceasta este un drept al bolnavului.
Art. 9 - Medicul are libertatea absoluta a prescriptiilor pe care le crede mai necesare. Este preferabil sa-si limiteze prescriptiile si actele la ceea ce este necesar.
Art. 10 - Orice medic este raspunzator pentru fiecare din actele sale profesionale. Este preferabil ca medicul sa se abtina de a garanta direct sau indirect, expres sau implicit, vindecarea afectiunii pentru care bolnavul i s-a adresat.
Art. 11 - incredintarea obligatiunilor proprii in miinile altora si lipsa controlului personal constituie greseli deontologice.
Art. 12 - in activitatea medicala ce se desfasoara in echipa (sectii de spital, proces de invatamint medical tip rezidentiat), raspunderea pentru actele medicale se imparte intre seful echipei si medicul care efectueaza direct actul medical, in limitele competentei care i-a fost atribuita de seful departamentului.

Sectiunea B Secretul profesional
a
Art. 13 - Secretul medical este obligatoriu. Interesul societatii (prevenirea si combaterea epidemiilor, bolilor venerice, bolilor cu extindere in masa) primeaza fata de interesul personal.
Art. 14 - Obiectul secretului este tot ceea ce medicul, in calitatea lui de profesionist, a aflat direct sau indirect in legatura cu viata intima a bolnavului, a familiei, a apartinatorilor, precum si probleme de diagnostic, prognostic, tratament, circumstante in legatura cu boala si cele mai diverse fapte si chiar si rezultatul autopsiei.
Art. 15 - in situatia in care legea sau o curte judecatoreasca obliga medicul sa dezvaluie aspecte cuprinse in secretul medical, aceasta nu constituie o abatere. Politia sau procuratura nu pot inlocui decizia judecatoreasca.
Art. 16 - Obligatiile destainuirii se refera la: infractiuni, contraventii, om condamnat nevinovat, cauzele deceselor neclare, raportarea nasterilor, expertiza medico-legala daca este invitat ca martor in tribunal.
Medicul raspunde disciplinar pentru destainuirea secretului.
An. 17 - Secretul exista si fata de apartinatori, de colegi si cadre sanitare neinteresate in tratament.
Art. 18 - Secretul persista si dupa terminarea tratamentului, sau moartea pacientului.
Art. 19 - in comunicarile stiintifice, cazurile vor fi in asa fel prezentate, incit identitatea bolnavului sa nu poata fi recunoscuta.
Art. 20 - Secretul este obligatoriu pentru toate persoanele prezente la un act medical de examinare sau tratament (medici, studenti, asistenti etc). Medicul nu va invita la asemenea acte persoane straine.
Art. 21 - Certificate medicale si medico-legale vor fi eliberate numai la cererea persoanei examinate ; reprezentantilor sai legali sau la cererea unei instante de judecata.
Art. 22 - Evidentele medicului (registru, fise, foi, condici de operatie, procese verbale de necropsie) trebuie pastrate ca materiale secrete.

Sectiunea C

Atentarea la viata si integritatea fizica, eutanasia

Art. 23 - Medicul trebuie sa incerce reducerea suferintei bolnavului incurabil, asigurind demnitatea muribundului, dar in nici un caz nu are dreptul sa-i provoace moartea in mod deliberat, act ce constituie o crima, chiar daca a fost cerut insistent de un bolnav perfect constient.
Art. 24 - Atentatul la viata embrionului uman, prin intreruperea de sarcina, nu poate fi practicat decit in cazurile si in conditiile prevazute de lege. Orice medic este liber sa refuze - fara explicatii cererea de intrerupere voluntara a sarcinii.
Art. 25 - Nici o mutilare nu poate fi practicata fara motiv medical evident si foarte serios, in afara unor urgente "quo ac vitany".
Art. 26 - Prin actele sale profesionale, de investigare sau terapeutice, medicul nu trebuie sa supuna bolnavul nici unui risc nejustificat.
Art. 27 - Se interzice cu desavirsire eutanasia, adica utilizarea unor substante sau mijloace apte de a provoca decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea si prognosticul bolii.
Art. 28 - Medicul nu va inlesni sinuciderile sau autovatamarile prin sfaturi, recomandari, imprumutarea de instrumente, oferirea de otravuri etc. Medicul va refuza orice explicatie sau ajutor in acest sens.

Sectiunea D

Obligativitatea acordarii asistentei medicale
Art. 29 - Medicul care se gaseste in prezenta unui bolnav sau ranit in pericol, sau care este informat in acest sens, are obligatia sa-i acorde asistenta la nivelul posibilitatilor momentului si locului, sau sa se asigure ca cel in cauza primeste ingrijirile necesare.
Art. 30 - in caz de calamitati, naturale (cutremure, inundatii, epidemii, incendii) sau accidentari in masa (naufragii, accidente rutiere sau aviatice, accidente neclare), medicul este obligat sa raspunda la chemare, chiar sa-si ofere de bunavoie serviciile sale medicale imediat cum a luat la cunostinta despre eveniment.
Art. 31 - Vointa bolnavului trebuie totdeauna respectata, indiferent care ar fi sensul acesteia, inclusiv indepartarea oricarui medic de linga pacient. Aceasta respectare trebuie totusi sa tina seama de limitele posibilului omenesc, tehnic si moral. Daca bolnavul se afla intr-o stare fizica sau psihica ce nu-i permite exprimarea luminata a vointei, apartinatorii sau apropiatii celui suferind trebuiesc preveniti si informati, cu exceptia imposibilitatii sau a urgentelor.
Art. 32 - Medicul va refuza prestarea asistentei medicale daca este solicitat pentru savirsirea unui act ilegal (eutanasia, autovatamari, sinucidere, crima, abuz de stupefiante, avort ilegal). Medicul poate refuza prestarea asistentei medicale daca bolnavul nu respecta timp indelungat prescriptiile medicale.
Refuzul nu poate fi aplicat in situatii de urgenta sau daca bolnavul nu are acces la alt medic, sau in situatia in care se intrerup ingrijirile acordate de acelasi medic.
Art. 33 - Medicul isi va face datoria profesionala, chiar daca prin aceasta isi pune in pericol viata, sanatatea sau integritatea corporala proprie.

Sectiunea E

Reguli generale de comportament in activitatea medicala

Art. 34 - Medicul nu poate trata fara examinare medicala prealabila, efectuata personal. Numaj in cazuri exceptionale de urgenta sau in cazuri de forta majora (imbolnaviri pe nave maritime aflate in mers, pe avioane in zbor, locuri inaccesibile) se vor da indicatii de tratament prin mijloace de telecomunicatii.
Art. 35 - Medicul nu poate utiliza aparate de diagnostic sau tratament pentru minuirea carora nu are pregatire sau suficienta practica.
Art. 36 - Daca in urma examinarii sau in cursul tratamentului, considera ca nu are suficiente cunostinte sau experienta pentru a asigura o asistenta corespunzatoare, va solicita un consult cu specialisti sau se va indruma bolnavul catre acestia.
Art. 37 - Medicul va urmari bolnavul intrat in tratamentul sau pina la insanatosirea acestuia sau pina la trecerea in ingrijirea altui medic.
Art. 38 - in caz de pericol de moarte nemijlocit, medicul va ramine linga bolnav atit timp cit este nevoie de ajutorul lui personal.
Art. 39 - Bolnavul nevindecabil va fi tratat cu aceeasi grija si atentie ca si cei care au sanse de vindecare.
Art. 40 - Medicul poate executa o activitate medicala, doar daca are pregatire si practica suficienta. Aceasta prevedere nu se aplica in cazuri de pericol grav, care nu poate fi inlaturat astfel.
Art. 41 - Medicul va informa bolnavul si apartinatorii (uneori numai pe acestia) asupra bolii, starii bolnavului, tratamentului necesar si a sanselor de insanatosire. Medicul va evita sa trezeasca prin comportamentul lui imaginea unei boli mai grave decit este ea in realitate. Este preferabil ca medicul sa se abtina de la garantarea succesului terapeutic.
Art. 42 - Se vor evita imbolnavirile iatrogene, indeosebi cele produse prin cuvintul, accentul, gesturile sau mimica medicului in prezenta bolnavului.
Art. 43 - Medicul va pastra o atitudine de stricta neutralitate si neamestec in problemele familiale ale bolnavului exprimindu-si parerea numai daca este solicitat, numai daca interventia este motivata de interesul sanatatii bolnavului.
Art. 44 - Medicul nu trebuie sa se implice in problemele legate de interese materiale din familia bolnavului sau.

Sectiunea F

Respectarea drepturilor persoanei

Art. 45 - Medicul trebuie sa respecte dreptul persoanei in privinta optiunii libere, asupra medicului sau curant si chiar sa usureze aceasta posibilitate.
Art. 46 - Un medic care este solicitat sau are obligatia sa examineze o persoana privata de libertate, sau sa dea ingrijiri in mediu carceral, nu poate nici direct, nici indirect, fie si numai prin simpla prezenta, sa cautioneze sau sa favorizeze atingerea integritatii fizice sau psihice a vreunui detinut, inclusiv a demnitatii acestuia. Daca medicul constata ca persoana privata de libertate a suportat maltratari, are obligatia, sub rezerva acordului celui interesat, sa informeze autoritatea judiciara.
Art. 47 - Medicul are obligatia de a ingriji cu egala constiinciozitate pe toti bolnavii, indiferent de conditia lor, nationalitate, religie ori sentimente pe care i le inspira acestia.

Sectiunea GIntretinerea si folosirea cunostintelor profesionale
Art. 48 - Medicii au datoria de a intretine si perfectiona cunostintele lor profesionale.
Art. 49 - Toti medicii sint abilitati sa practice orice act in vederea diagnosticului si tratamentului. Dar medicul nu trebuie, in afara unor circumstante exceptionale, sa intreprinda sau sa continue ingrijiri si nici sa formuleze prescriptii in domenii ce depasesc competenta sau posibilitatile sale.
Art. 50 - Folosirea unei metode terapeutice noi, nu poate fi luata in considerare decit cu conditia ca sa fi fost in prealabil supusa unor studii biologice adecvate si sa prezinte pentru bolnav interes direct.

Sectiunea H Consimtamintul

Art. 51 - Pentru orice activitate medicala (examinare clinica, examinari functionale, manopere de diagnostic, tratament medicamentos, fizioterapeutic sau chirurgical de orice fel) se va cere consimtamintul bolnavului.
Art. 52 - Pentru unele manopere de diagnostic si tratament, care comporta risc, se va cere consimtamint in scris (pe formular sau pe foaie de observatie clinica).
Art. 53 - Consimtamintul va fi dat dupa lamurirea bolnavului asupra esentei si utilitatii actului recomandat.
Art. 54 - Riscurile vor fi comunicate apartinatorului intotdeauna, cind nu pot fi dezvaluite bolnavului.
Art. 55 - in situatia asistarii minorilor sau a persoanelor fara capacitate civila (interzisii judecatoresti); oligofreni, bolnavi mentali, bolnavi in stare de inconstienta, consimtamintul se va cere apartinatorilor, daca este posibil.
Art. 56 - Prognosticul grav va fi impartasit familiei cu prudenta si tact.

Sectiunea I

Integritatea si imaginea medicului
Art. 57 - Medicul va fi model de comportament etico-profesional, contribuind la ridicarea nivelului profesional, moral, cresterea autoritatii si prestigiului profesiunii pentru a merita stima si increderea bolnavului si a colaboratorilor.
Art. 58 - Medicul nu trebuie sa se foloseasca de un mandat electiv sau de o functie administrativa, pentru a-si creste clientela.
Art. 59 - Medicina nu trebuie practicata ca o activitate comerciala. Medicilor le este interzisa orice fel de reclama sau publicitate, fie directa, fie indirecta. Trebuie deasemeni evitate manifestarile spectaculoase legate de medicina, daca nu au scop stiintific sau educati
Art. 60 - Medicul nu trebuie sa faca proanda in mediile nemedicale si chiar medicale, a unor procedee de diagnostic sau tratament, insuficient probate, fara sa sublinieze si rezervele ce se impun.
Art. 61 - Este nedorita intelegerea dintre medic si farmacist sau cadrul auxiliar, pentru obtinerea de avantaje materiale. Este interzisa practica profesionala in localuri comerciale sau in cele in care se vind aparate medicale, ori in dependintele unor astfel de cladiri.
Art. 62 - Este interzisa distribuirea - in scopuri lucrative - a unor remedii, aparate sau produse, cu interes pentru sanatate ca si a unor medicamente neautorizate.
Art. 63 - Este interzisa practicarea unei alte profesii, de pe urma careia medicul ar putea obtine un profit, cum ar fi din propriile prescriptii sau sfaturi medicale.
Art. 64 - Medicul nu trebuie in nici un caz sa-si exercite profesia in conditii ce a putea compromite calitatea ingrijirilor si a actelor sale profesionale.
Art. 65 - Orice medic trebuie sa se abtina, chiar in afara vietii profesionale, de la acte de natura sa duca la desconsiderarea acestuia. Medicul nu trebuie sa cumuleze o alta profesie, daca aceasta este incompatibila cu demnitatea profesionala.
Art. 66 - Propunerea sau aplicarea de catre medic a unei metode terapeutice insuficient probate este blamabil, se considera sarlatanism.
Art. 67 - Este condamnabila acordarea de facilitati oricui care practica ilegal medicina.

Sectiunea J

Despre onorarii si atragerea bolnavilor
Art. 68 - Este interzis orice act care ar procura bolnavului un avantaj material nejustificat sau ilicit. Trebuie deasemeni evitate reducerile in natura sau banesti facute unui bolna Nu sint admise comisioane percepute indiferent cui si neacceptarea unui comision pentru indiferent ce act medical.
Art. 69 - Este interzisa impartirea onorariilor intre medicul curant, cel consultat sau chirurg.