Sectiunea A Chirurgie
Art. 109 - Chirurgul poate refuza orice decizie operatorie a carei indicatie nu i se pare suficient justificata.
Art. 110 - Chirurgul poarta raspunderea pentru ajutoarele pe care si Ie-a ales.
Art. 111 - Medicul anestezist va primi de la chirurg toate informatiile necesare asumarii raspunderii misiunii sale, poarta raspunderea aiit a ajutoarelor pe care si le-a ales, cit si a intregii perioade cit bolnavul ii este incredintat.
Art. 112 - Chirurgul trebuie sa colaboreze pe baza increderii reciproce, cu medicul curant, in interesul bolnavului.
Art. 113 - Sterilizarea chirurgicala trebuie considerata cu maxima responsabilitate, dupa ce a fost luata in considerare impreuna cu bolnavul si informat partenerul de ata al acestuia, a carei eventuala opozitie nu poate prevala asupra deciziei bolnavului.

Sectiunea B

Despre transt de tesuturi si organe
Art. 114 - Prelevarea de tesuturi si organe "ex vo" in vederea efectuarii unui
transt, nu se poate executa decit dupa consimtamintul prealabil luminat al bolnavului.
Art. 115 - Prelevarea de tesuturi si organe "post-mortem" trebuie sa tina seama de:
a) regulile admise actual pentru constatarea mortii;

b) opozitia exprimata in timpul etii este de neintrecut;

c) acordul apartinatorilor, daca nu exista nici o indicatie lasata de raposat si numai pentru fragmentele explicit aprobate pentru prelevare.

Sectiunea C Medicina legala
Art. 116 - Nici o priza de singe nu se poate executa cu forta.
Art. 117 - Autopsia nu poate fi efectuata daca exista o opozitie a defunctului (explicita sau implicita) sau a apropiatilor sai, cu exceptia unor dispozitii legale exprese.
Art. 118 - Medicul care raspunde de autopsie este raspunzator si de felul in care se va prezenta cadavrul dupa autopsie, pentru a respecta sentimentele apropiatilor raposatului.

Sectiunea D

Probleme ale experimentarii pe om
Art. 119 - Se interzice provocarea de imbolnari artificiale unor oameni sanatosi, din ratiuni experimentale.
Art. 120 - Impunerea cu forta sau prin inducere in eroare a experimentului pe om constituie o grava incalcare a principiilor eticii medicale. In toate cazurile de cercetari clinice, pentru verificare pe om a eficacitatii unor metode de diagnostic sau de tratament, se va respecta riguros conditia consimtamintului liber si deliberat al subiectului.
Art. 121 - Experimentul clinic (cercetarea fara scop terapeutic) este admisibil din punct de vedere etic daca nu comporta nici un risc serios prezibil. Cercetatorii care conduc experimentul clinic sint obligati sa-l intrerupa daca apare pericolul vatamarii sanatatii subiectului sau cind acesta cere sistarea experimentului.
Art. 122 - incercarile terapeutice (cercetarile facute in scop terapeutic) constituie aplicarea pentru prima data la om a unor procedee medicale sau chirurgicale si se vor face exclusiv in scop curativ.
Art. 123 - in cazul acesta, se va alege un caz clinic in care sa existe o proportio-nalitate justa in favoarea bolnavului, intre riscurile procedeului nou si gratatea cazului, pericolele posibile ale procedeului nou sa nu intreaca in gratate evolutia probabila a bolii de baza sau a tratamentelor cunoscute si aplicate pina in prezent.
Art. 124 - Experimentarea umana trebuie sa respecte un numar de reguli:
a) sa fie precedata de o serioasa experimentare pe animal;
b) subiectul sa accepte voluntar, sa fie major, in stare de libertate si perfect informat despre riscuri;
c) in cazul unor maladii incurabile la subiecti in stadiul terminal, remediul nu trebuie sa provoace suferinte suplimentare si sa existe sanse rezonabile de a fi util;
d) nu pot fi experimentate remedii care ar altera psihicul sau constiinta morala.

Sectiunea E

Exercitiul medicinii de expertiza judiciara

Art. 125 - Subiectul va fi informat in prealabil despre sensul examinarii, de expertul care nu a avut niciodata nici o relatie de un gen oarecare cu cel expertizat, ceea ce i-ar putea influenta rationamentele.
Art. 126 - Expertizatul poate recuza pe expert, acesta trebuind sa se supuna.
Art. 127 - Raportul final nu va contine decit elemente de raspuns la chestiunile puse in decizia de numire. in rest expertul este supus secretului profesional.

Sectiunea F

Reguli specifice medicinei de control

Art. 128 - Medicul insarcinat cu misiune de control, trebuie sa faca cunoscut acest fapt persoanei examinate, care nu si-a exprimat optiunea pentru el. in cursul examinarii medicul trebuie sa fie circumspect in afirmatii, limitindu-se la strictul necesar examinarii. Medicul va fi obiectiv in concluzii, nelasindu-se antrenat sub nici o forma in dirijismul medical. El nu va interveni in ul terapeutic, dar poate discuta cu medicul curant probleme legate de terapeutica aplicata. in cazul unor dificultati de intelegere, se poate recurge la autoritatea Presedintelui Consiliului Teritorial al Colegiului, fara a diminua increderea bolnavului in medicul sau curant.
Art. 129 - Medicul controlor are obligatia, fata de organismul care il foloseste, doar a concluziilor, nu si a ratiunilor de ordin profesional care au condus la acestea, intrucit pot perturba secretul profesional. Medicul va fi deosebit de atent la pastrarea independentei profesionale, concluziile tinind doar de constiinta sa.
Art. 130 - Medicul controlor se va recuza singur in cazul in care i s-ar cere sa examineze pe unul din proprii sai bolna.
Art. 131 - Daca medicina de control este practicata de maniera obisnuita, ea trebuie reglementata printr-un contract scris azat de catre Consiliul teritorial al Colegiului.

Sectiunea G

Particularitati ale exercitiului specialitatii de psihiatrie
Art. 132 - Psihiatrul trebuie sa se fereasca de a exploata informatia furnizata de pacient, sau de a folosi ascendentul care-i confera pozitia sa psihoterapeutica, in scopul influentarii deciziilor pe care pacientul le ia in afara sferei de obiective ale terapiei.
Art. 133 - Orice decizie luata de catre Colegiu prin aplicarea prezentului COD, trebuie motivata. Deciziile luate de catre Consiliile teritoriale, pot fi reformate de catre Consiliul National, fie din oficiu, fie ca urmare a cererii facute de catre cel interesat, in termen de doua luni de la comunicarea primei decizii.
Prezentul Cod de Deontologie Medicala a fost elaborat in Sedinta Consiliului National din 16-l7.05.1997, si aprobat de Adunarea Generala Nationala din 6.06.1997, Bucuresti. Acesta va fi rezuit in cadrul Adunarii Generale Nationale din noiembrie 1997.