Frecventa pneumopatiilor cu germeni gram negativi se pare ca este in crestere, afec-tind in mod deosebit o anumita categorie de copii.
Sint supusi acestui risc prematurii, nou-nascutii si sugarii mici, precum si cei cu carente nutritive sau alte handicapuri. Pneumopatiile cu flora gram negati pot sa apara in cursul sau dupa infectii repetate cu alti germeni, dupa internari indelungate sau tratamente prelungite cu antibiotice.
Cel mai adeseori sint considerate ca infectii intraspitalicesti.
Lipsa Ig A de suprafata si a Ig M, caracteristica perioadei de sugar, mai ales la cei alimentati artificial, favorizeaza mult cresterea incidentei ca si gravitatea infectiilor prin flora gram negati.
La copilul mai mare posibilitatea aparitiei lor este favorizata de medicatia imu-nosupresi si cortizonica, intilnindu-se de asemenea si la copin cu defecte imunologice, asa cum se intimpla in hipo- sau agama-globulincmiile innascute sau dobindite, leucemii sau in cursul diabetului zaharat.
Calea de patrundere poate fi bronho-gena directa, prin aspirarea germenilor dintr-un focar infectios al cailor respiratorii superioare. Pe aceasta cale infectarea mai poate fi produsa si prin intermediul instrumentelor, a oxigenului etc.
Infectiile virale respiratorii, prin actiunea cito-toxica a virusurilor asupra epiteliului respirator, ar favoriza mult calea bron-hogena.In anumite circumstante calea de proare poate fi hematogena, pneumopatiile aparind ca afectiuni sistemice sau localizari septicemice, concomitente cu alte localizari infectioase urinare, otice, oto-an-trale, meningeale, digestive etc, hemocul-turile efectuate timpuriu putind pune in evidenta germenii respectivi.

Flora gram negati, responsabila de determinari pulmonare, poate fi reprezentata de unii germeni cu patogenitate constanta sau numai cu o anumita patogenitate, dar si de unii germeni obisnuit nepatogeni.
Multi dintre acestia fiind drept sursa infectia intraspitaliceasca, de cele mai multe ori sint cu rezistenta dobindita fata de majoritatea antibioticelor.In colectivitatile de prematuri, nou-nas-cuti sau sugari mici, aceste pneumopatii pot apare si ca episoade epidemice.
Pneumopatiile cu germeni gram negativi sint foarte grave prin insusi tulburarile si leziunile produse asupra aparatului respirator, gravitatea lor decurgind si din faptul ca, de cele mai multe ori, se insotesc si de alte localizari septice, iar tratamentul lor actual antiinfectios este foarte limitat.
Germenii cei mai frecventi sint klebsi-ella pneumoniae, II. influenzae tipul b si b. piocianic.
Ocazional mai pot fi intilniti si alti germeni din acest grup.

Pneumopatiile eu Klebsiella pneumoniae.

Pneumobacilul Friedlander poate determina frecvent unele pneumopatii, care pot fi primare sau secundare.
Formele primare se intilnesc mai frecvent in perioada de sugar, datorita particularitatilor favorizante intilnite in aceasta perioada si de patogenitatea germenului la aceasta virsta.
Se estimeaza de unii autori ca aproximativ 5% din copin sanatosi sint purtatori ai acestui germen, dar in conditiile unor epidemii de colectivitate numarul lor este foarte mare,
Sint considerate ca forme secundare acele pneumopatii aparute dupa o infectie gripala, in cursul tuberculozei sau al bronsiec-taziei, diabetului zaharat, al mucovisci-dozei etc.
Pneumobacilul Friedlander are o tendinta marcata la necroza disecanta si he-moragica, leziunile pulmonare produse avind o distributie confluenta lobulara si lobara, cu tendinta spre abcedare. Ele se insotesc de o secretie purulenta abundenta, afec-tind si pleura.

Microabcesele si chiar abcesul pulmonar, de aspectul unor condensate lobulare sau lobare, emfizcmul si imaginile cavitare, rezultate dupa ecuarea puroiului, sint aspecte radiologice importante si de luat in scama pentru diagnostic, mai ales cind microabcesele apar si sub forma unor imagini caracteristice de chisti pulmonari.
Debutul clinic este foarte brutal, fiind anuntat de o stare generala proasta, cu febra, diaree si rsaturi, la care uneori se pot asocia hcmatemeza si melena.
Manifestarile respiratorii sint caracteristice unei bronhoalveolite, polipncea, disp-neea, tusea si cianoza fiind constant prezente, in concordanta cu semnele steta-custice. Secretiile bronsice sint abundente, iar la copilul mare expectoratia este de consistenta gelatinoasa si cu striuri sanguine.
Evolutia clinica este gra, uneori dramatica si chiar fulgeratoare, marcata de starea toxica si de manifestarile hemora-gice.
Complicatiile posibile sint cmpiemul picurai imediat si scleroza pulmonara in timp, fiind lot atit de temuta si septicemia cu diseminari pioemice la diferite nivele.
Mortalitatea inregistreaza lori foarte mari, fiind apreciata de unii autori de pina la 50%.
Pneumopatiile eu Ilemophilus int'Iuen-
zac. Aceste pneumopatii sint determinate de catre H. influenzae tipul B incapsulat, tipul responsabil de cele mai frecvente infectii grave ale sugarului si copilului mic. Otitele supurate, epiglotitele, meningita purulenta, in aceasta perioada de viata, sint frecvent determinate de acest germen, proportia de copii purtatori ai formelor netipa-bile in secretiile naso-faringiene fiind foarte marc.
Infectiile pulmonare adeseori sint mixte, asociindu-se cu unele virusuri cum este cel gripal, sau cu unele bacterii cum sint streptococul sau stafilococul, existind intre H. influenzae si acesti germeni o actiune siner-gica bine dovedita.
Infectiile virale, prin actiunea lor asupra epiteliului respirator, premerg si usureaza calea H. influenzae,
Leziunile caracteristice pe care le determina acest germen asupra arborelui respirator constau din distructia mucoasei si submucoasei bronsiilor si a bronsiolelor, insotita de hipersecretie. De asemenea are loc si participarea inflamatorie intensa a interstitiului pulmonar prin edem si leziuni hemoragice.
Leziunile pulmonare sint de tip lobular, segmentar sau lobar.
Din punct de vedere clinic, pneumopatia prin H. influenzae cu greu se poate diferentia de bronhopneumonia pneumoco-cica, fata de care prezinta un debut mai lent si o evolutie mai trenanta, cu durata uneori de cite saptamini.
Unele forme clinice insotite de o componenta laringiana sau de tip bronsiolitic, manifestate prin edem intens, hipersecretie si obstructie bronsica, au o evolutie mai alarmanta.
Manifestarile pulmonare nu rareori se insotesc de infectii otice sau meningeale, asocierea meningitei intarind suspiciunea etiologica.
Pot fi semnalate de asemenea complicatiile septice pleurale, pericardice, articulare, cutanate etc.
Prezenta germenului in secretiile bronsice si hemocultura poziti vin in sprijinul precizarii diagnosticului.

Hemoleucograma arata in mod obisnuit o leucocitoza moderata cu o limfopenie relati.
Evolutia poate fi influentata favorabil prin actiunea medicatiei antibiotice, in special a ampicilinei, asociata cu drenajul chirurgical in formele cu empiem, sau cu supuratii cutanutc, articulare etc.
Pneumopatiile cn Pscudonionas acrogi-nosa. Aceste pneumopatii sint cele mai grave afectiuni respiratorii, a caror evolutie este de cele mai multe ori fatala.
Ele survin obisnuit in cursul unor septicemii, recunoscind ca sursa infectia de spital.
Apar mai frecvent la prematuri si distrofici, la copin hipotrofici si cu carente multiple sau cu deficite imunologice, in cursul mucoviscidozei sau al patologiei maligne, dupa spitalizari indelungate si tratamente antibiotice prelungite sau de reanimare medico-chirurgicala intensi.
Un risc deosebit il prezinta si copin supusi tratamentului cortizonic sau medica-tiei imunosupresive.
Leziunile pulmonare intilnite in cursul acestei pneumopatii sint de tipul unei bronhoalveolite necrotice, caracterul ei clinic fiind al unei bronhopneumonii cu debut insidios, evolutie progresi si gra, de cele mai multe ori mortala. Expectoratia are o culoare caracteristica de verde-albas-trui, mai usor de obsert la copin mai mari.
loul clinic este dominat nu atit de manifestarile respiratorii cit mai ales de manifestarile sindromului toxico-septic care ii imprima de fapt caracterul de marc gravitate.
Prin examenul radiologie pot fi puse in evidenta infiltratele macronodulare, uneori excate, adeseori remareindu-se si participarea discreta a pleurei.
In anumite conditii mai pot fi intilnite si unele pneumonii cu caracter abcedant, determinate de catre proleus. Factorii favo-rizanti sint aceiasi cu cei ai pneumoniei cu b.piocianic, iar manifestarile clinice, asemanatoare unei bronhopneumonii insotite de un sindrom toxic grav.
Pneumonia cu proteus adeseori se insoteste de abcese pulmonare si empiem pleu ral, care intretin de obicei leziuni cu caracter retractil.
Evolutia acestor pneumopatii este tot atit de gra, dar imbraca un caracter mai trenant.