ta folosita foarte mult de grecii antici.

Partile utilizate: radacina si frunzele.

Principalii constituenti: doua betaine (stachidrina si betonicina), turicina.

Proprietati: Uz intern:

expectoram, aperitiv, stomahic, emetic (radacina), purgativ (radacina), febrifug. Uz extern: cicatrizant si antiputrid.
Indicatii: Uz intern:Icter (radacina), paralizii (radacina), afectiuni pulmonare, hemoptizii, guta si reumatism cronic, ameteli, migrene nervoase. Uz extern: plagi infectate (canceroase ?), ulcere ale picioarelor.

Modul de folosire:

Uz intern
(a se utiliza cu prudenta, deoarecce poate provoca vomismente):
- infuzie dintr-o lingurita de radacina la o cana cu apa, se fierbe, se infuzeaza 10 minute si se bea o cana de trei sau patru ori pe zi;
- infuzie clin 5 - 15 g frunze la o jumatate de litru de apa, se beau una, doua cani pe zi;
- pulbere: 1 - 2 g pe zi;

- tinclura: 10 picaturi, de trei ori pe zi. Uz extcnr.

- decoct din 100 g la 1 litru de apa sau de n, se fierbe 20 minute si se foloseste in comprese pe plagile infectate, ulcere ale picioarelor;
- cataplasme din frunze proaspete strite. N.B. Frunzele uscate si transformate in pulbere fina constituie un excelent praf de
stranutat. in unele tari. acest gen de frunze, uneori in amestec cu frunze de podbal. sunt folosite ca inlocuitoare ale tutunului.