Ca si alte saruri si oligoelemente, seleniu! este legat de influenta efectului sau asupra diminuarii riscului in cancer.
Aceasta ramane ca o observatie ("pe termen lung") si o necesitate generala de analiza mai amanuntita si mai critica a datelor clinice, experimentale si epidemiologice acumulate pana astazi, intrucat acesta prezumtie, sustinuta incomplet, de altfel, poate duce la speculatii daunatoare sanatatii.
Rolul sau principal in organism este legat de activitatea enzimei glutation peroxidaza, care, impreuna cu alte enzime superoxid-dismutaze protejeaza organismul contra leziunilor oxidative a derivatilor toxici ai oxigenului printre care cei ai radicalilor liberi (componente potential cancerigene).
De asemenea, participa in structura unor enzime angajate in sinteza unor hormoni.
Prezent in sol, in cantitati variate legat de unele regiuni de pe glob, apoi in regnul vegetal si in cel animal si, deci, indirect, la om, al carui organism prin
alimentatia consumata va suferi variatia cantitativa a acestor surse.
Neia de acest element (extrapolata de la animale de laborator) este contata a fi la omul adult de aproximativ 50 - 120 mcg/tri si, mai corect, raportat la masa corporala a individului (1 mcgf kg corp).
Aceasta cantitate este acoperita de o
alimentatie normala (carne, cereale complete, peste, crustacee,
lapte si derivatii lui).
Dar, se pare ca in unele regiuni cu sol deficitar in acest element (Noua Zeelanda), cantitatea zilnica minim suficienta ar fi de 20 - 30 mcg.
Cele mai comune manifestari clinice la o carenta de seleniu sunt durerile musculare,
tulburari cardiace (cardio-megalie) etc.
Importanta seleniului este intarita si atunci cand, rbind de
radicalii liberi, ne gandim si la influenta acestuia asupra imbatranirii.
Este dovedit, de asemenea, de cele mai multe ori, sinergismul biologic intre seleniu si prezenta vitaminei E, care are si ea calitatea de oxidoreducere, dar sunt si studii cu rezultate contradictorii.
Mai sunt si alte elemente (metale, metaloide) necesare si chiar indispensabile organismului uman.
Ele participa la sinteza unor noi substante sau devin complementare diferitelor
tratamente medicale (nichel, bor, platina, aur, argint, aluminiu, staniu, vanadiu etc).
Unele din ele au fost gasite implicate in meolismul glucidelor, protidelor sau al lipidelor in rol de coenzime, cofactori, biocatalizatori etc.
De asemenea, in deficitul unora dintre aceste elemente, la animale de laborator s-a semnalat intarzierea cresterii si chiar aparitia de malformatii.
Toate aceste elemente prezente in rezerrul imens al naturii se r gasi si in produsele alimentare de consum.
Cate din acestea pot fi protectori ai fiintei umane si cum ?
