Aparatul respirator asigura aportul de oxigen necesar oxidarilor celulare si, in acelasi timp, eliminarii bioxidului de carbon rezultat in urma acestor arderi celulare.
Prin aparatul excretor, reprezentat de rinichi si caile urinare, organismul se debaraseaza de substantele toxice rezultate in urma meolismului celular.

Sistemul hematopoetic fabrica in permanenta globule rosii, care transporta oxigenul de la nivelul alveolelor pulmonare la celule, cu ajutorul aparatului cardiovascular, format din .inima, artere si vene, care transporta sangele in tot organismul, aducand oxigenul si preluand substantele toxice rezultate.In mod permanent, miliarde de celule mor si alte miliarde de celule se nasc. Toata aceasta actitate functionala a organismului nu se desfasoara intr-un mod haotic, dezordonat. Desi aceasta actitate se desfasoara in mod inconstient, deoarece omul nu isi da seama de ceea ce se intampla la nivelul celulelor organismului sau, cineva trebuie sa fie in permanenta informat de aceasta actitate pe care sa o indrume apoi in scopul mentinerii acestei homeostazii. Acel cineva care are si o inteligenta aparte, pentru a putea interveni intr-un sens sau altul, acest creier" al inconstientului, desigur, denumire improprie, se afla in substanta reticulara din trunchiul cerebral.
Aceasta substanta nervoasa, care nu depaseste marimea unui deget, primeste in permanenta prin conexiunile nervoase pe care le are, atat din mediul intern, cat si din mediul extern, prin organele de simt, peste o suta de milioane de bioinformatii pe secunda, pe care le triaza si ia masurile de raspuns corespunzatoare, in mod inconstient. Numai o mica parte a acestor informatii le trimite scoartei cerebrale pentru a fi constientizate. Aceasta o face atunci cand considera ca este nevoie de interventia voluntara, constienta, a omului, pentru a lua masuri in vederea corectarii unor elemente ce den deficitare, in acest mediu intern, si cand ea nu mai reuseste in mod inconstient sa o corecteze din rezervele interne ale corpului. Sa luam, de exemplu, constanta glicemiei din sange. Substanta reticulara mentine aceasta constanta prin interventia unor hormoni secretati de pancreas. Aceasta o face prin intermediul hipotalamusului care tine sub controlul sau actitatea tuturor organelor corpului. Astfel, cand cantitatea de zahar din sange creste peste limita normala, pancreasul secreta un hormon numit insulina, care resileste echilibrul. Cand insa cantitatea de glucoza din organism ce se gaseste .dgpozitata sub forma de glicogen in ficat si muschi scade foarte mult, atunci substanta reticulara instiinteaza scoarta cerebrala, si interne senzatia de foameT care ne determina sa mancam, caci altfel ar interveni moartea prin instalarea unei come hipoglicemice.

Mecanismul prin care aceasta substanta nervoasa reuseste sa mentina constante substantele ce intra in compozitia sangelui este acela al conexiunii inverse. Aceasta inseamna ca, pentru fiecare substanta in parte, exista factori care determina o crestere a ei in sange, precum si factori care produc o scadere a ei, pentru ca astfel sa se poata mentine acest echilibru sil. Asa se intampla cu toate constantele ce intra in homeostazie, asa se intampla si in mentinerea temperaturii interne la o constanta sila. De asemenea, asa se petrec lucrurile si in mentinerea echilibrului acido-bazic, adica a raportului dintre acizi si baze, din sange, si in echilibrul hidroelectrolitic pentru mentinerea constanta a cantitatilor metalelor si metaloidelor ce intra in compozitia sangelui.
Toate aceste actitati in interiorul organismului uman se realizeaza in mod instinctiv si automat prin subconstientul nostru, care interne prin intermediul altei substante nervoase, numita hipotalamus.
Substanta reticulara este conexata cu aceasta formatiune nervoasa si in permanenta o instiinteaza de tot ce se intampla in organism, in toata actitatea sa: meolismul glucidic, protidic, lipidic, al apei, al sarurilor minerale, al sistemului termic si chiar al functiei de reproducere.
Hipotalamusul isi exercita aceasta functionalitate prin intermediul glandelor cu secretie interna, adica hipofiza, tiroida, suprarenale, timus, paratiroide, pancreas si glandele sexuale, ovar si testicul, care la nevoie secreta, mai mult sau mai putin, hormoni elaborati in mod specific de fiecare dintre ele. Aceste ./ glande cu secretie interna, sunt elementele efectoare ale comenzilor primite de hipotalamus. Aceste comenzi pe care le primesc glandele cu secretie interna cat si organele ce alcatuiesc corpul uman, sunt transmise prin doi ner vegetati, numiti simpatic si parasimpatic, care actioneaza cu rol antagonist, primul fiind acela de excitare, de stimulare a diverselor functii, iar al doilea de scadere, de inhibitie a lor, sau invers, in functie de organul caruia i se adreseaza aceastaInervatie.
Aceasta homeostazie mentinuta prin subconstientul nostru este rezultatul evolutiei insasi a etii, de la aparitia ei pe pamant pana la om, caci si tele au o actitate inconstienta care le asigura ata, la fel o au si insectele, si animalele.
Peste tot unde exista ata, exista acest mod de actitate instinctiv si automatic, si el este cel ce asigura perpetuarea ei.
Toata aceasta munca permanenta a intregului organism uman cauta sa mentina constant acest mediu intern al organismului reprezentat de sange, din care celulele sa-si ia cele necesare etii lor.
Cine este beneficiarul in ultima instanta al actitatii celulelor intregului corp omenesc? S-ar putea crede ca acela este creierul uman, constiinta umana, care trebuie sa mentina in permanenta o stare normala de functionalitate a actitatii mintale. Daca este asa, cu ce se alege in ultima instanta mintea noastra, caci, o data cu batranetea, urmeaza moartea, iar creierul, fiind o substanta organica, este supus pieirii.
Ce a ramas, deci, din intregul corp uman, din toata actitatea pe care a desfasurat-o in decursul unei eti? Din punct de vedere material, nu ramane decat amintirea omului respectiv care se pastreaza un anumit timp, dupa care urmeaza uitarea lui completa.
Atunci pentru ce este necesara aceasta ata? Numai ca omul sa poata manca bine sau rau, sa nu-i fie frig si sa-si stranga averi? Sau sa poata perpetua ata? Sa duca, deci, tot la nimic?
lata ca se impune un alt mod de a explica ata, scopul si sensul crearii ei de catre Dumnezeu.
Omul a venit in fizic, pe pamant, din omul astral, o data cu pacatul luciferic, caci Lucifer a fost cel care a dorit sa traiasca aceasta ata fizica, in materie, si sa se inmulteasca pe cale sexuala. Pana atunci, omul astral era androgin si nemuritor. Dumnezeu l-a creat pe omul fizic pentru a da posibilitatea spiritului luciferic ce ne in materie, in corpul fizic, sa poata sa evolueze, sa sufere, sa moara si sa rena in lumea spiritelor neluciferice, atunci cand el va fi purificat. Aceasta inseamna ca intreaga noastra ata nu are alt rol decat acela de a crea un corp uman material cat mai sanatos, care sa fie un invelis, o camasa a acestui spirit, caci corpul fizic, fiind muritor, va deveni, o data cu moartea sa, o entitate nemuritoare, reprezentata de spiritul omului, de Eul lui.
Daca din punct de vedere material ata este foarte trecatoare, ca si materia, iar scopul in sine al etii nu are nici o ratiune de indata ce toti trebuie sa murim, din punct de vedere spiritual, ata are tocmai rolul de a crea premise si conditii ca spiritul sa se poata purifica si astfel sa evadeze de sub dominatia spiritelor luciferice in care traim, sa se poata reintoarce acolo de unde a plecat inainte de acest pacat luciferic.
Purificarea spiritului in materie - acesta este singurul scop al etii, caci altfel pentru ce ar mai fi nevoie sa ne nastem, daca toti trebuie sa murim?
Prind lucrurile sub acest aspect, trebuie sa intelegem ca intreaga functionalitate a corpului uman este condusa de spiritul omului care doreste sa-si creeze aceasta locuinta materiala, vremelnica, si sa o mentina in conditii cat mai bune pentru a-si putea indeplini misiunea sa, aceea de purificare. Iar aceasta purificare se poate face numai in materie, unde omul supus influentei luciferice, pe de o parte, si influentei dine, pe de alta parte, poate sau nu sa greseasca, iar negresind sa se poata elibera de aceasta suferinta in materie.Intelegand acest aspect, trebuie sa prim organismul uman din punct de vedere spiritual ca fiind condus si intretinandu-si ata, prin ajutorul unor energii speciale pe care insusi spiritul ce ne la reincarnare si le creeaza. Aceasta energie speciala se numeste energie eterica sau energie tala.
Spiritul isi creeaza o energie din eterul universal, din elementele ce intra in alcatuirea luminii solare, in special din culorile ce alcatuiesc spectrul luminii solare. Acest corp eteric, avand o structura spatiala, ii confera memorie, inteligenta si o vointa aparte; el formeaza matricea functionala, informativa, energetica a corpului fizic. Modul specific de functionare a fiecarui organ in parte al corpului omenesc este determinat de informatia energetica specifica aflata in corpul eteric al fiecarui organ in parte.
Cu alte cunte, structurile nervoase, glandele cu secretie interna si nucleii nervosi pe care i-am amintit, talamus si hipotalamus, sunt, de fapt, concentrari ale acestui corp eteric, care poarta in ele informatii de functionare specifice lor.
Acest corp eteric, in timpul etii, il preluam, asa cum am mai spus, din fluidul solar, dar il mai preluam si din apa, si din alimente. Cand un anumit corp eteric specific fiecarui organ fizic se modifica, organismul nostru se imbolnaveste. Apar diverse afectiuni pe care le putem trata fie cu substante medicamentoase, ce intern direct sau indirect in actitatea celulara, fie prin consumarea anumitor alimente care, prin corpul lor eteric, corecteaza aceasta deficienta functionala energetica a corpului uman. Prin urmare, este necesara alcatuirea unor regimuri alimentare diverse ca tratament preventiv si curativ al bolilor.
Pentru a-si mentine ata, celulele organismului uman au nevoie de substante organice reprezentate de hidratii de carbon sau glucide, de proteine, de lipide, precum si de anumite oligo-elemente reprezentate de saruri minerale intr-o cantitate care sa nu varieze, decat intre anumite limite, in masura sa mentina constant mediul intern al organismului reprezentat de sange.In acelasi timp, raportul dintre cantitatea de acizi si baze, adica echilibrul acido-bazic, trebuie, de asemenea, sa se mentina la un anumit raport, fara de care ata celulelor nu ar fi posibila. in plus, in interiorul corpului uman trebuie sa fie o anumita temperatura constanta, caci variatiile admise ale temperaturii interne sunt foarte stricte.
Aceasta constanta a substantelor ce intra in acest mediu intern este reprezentata de sange, intrucat in sange se gasesc toate substantele nutritive de care celulele au nevoie.

Forta tala care interne si intretine acest curent continuu energetic al celulelor este asigurata de radiatiile electromagnetice ale luminii solare. Prin circuitul ei continuu in organism ca microcosmos, precum si in univers, ca macrocosmos, face ca in interiorul celulelor acest curent continuu sa antreneze o data cu el si miscarea organitelor celulare, care functioneaza ca o adevarata uzina.
Celulele fabrica in permanenta aminoacizii necesari etii cu ajutorul unor enzime exogene pe care le primim din alimentatie.
Caldura interna a organismului este data de arderile diferitelor principii alimentare, stiindu-se ca 1 g de glucide dezvolta peste 4 calorii, 1 g de proteine dezvolta 3,8 calorii, iar 1 g de lipide - 9 calorii.
Cantitatea minima de caldura pe care o produce organismul uman timp de o ora pe metru patrat de suprafata corporala sau pe kilocorp, exprimata in calorii, si care este necesara mentinerii etii, prin functiile aparatului respirator, circulator, excretor si de mentinere a tonusului muscular, reprezinta meolismul bazai.
Acest meolism bazai se poate determina prin metode directe sau indirecte, iar pentru calcularea lui sunt necesare anumite conditii:
neconsumarea de proteine timp de 24 ore, inainte de examinare;

post complet 12 ore;

repaus complet fizic si psihic;
neutralitate termica (nici frig, nici cald). Meolismul bazai se poate determina si prin calcularea
schimburilor respiratorii, prin aparate de respirat cu circuit inchis, prin determinarea cantitatii de oxigen absorbita si cea de bioxid de carbon, eliminata intr-un timp de 6-8 minute, cunoscandu-se valoarea calorica a oxigenului.
In timpul somnului, cantitatea de oxigen consumata scade cu 6-l2%. Acest consum de oxigen este corelat si cu inaltimea indidului. Daca este mai inalt, are o suprafata corporala mai mare si va consuma mai mult oxigen. Indizii musculosi consuma mai mult oxigen decat cei grasi, caci sediul consumator de oxigen este in muschi.
Meolismul bazai este de 25 calorii/kilocorp in 24 ore:
in repaus culcat, este de 27 calorii/kilocorp, adica intre 1750 si 1890 calorii;
in munca foarte usoara, meolismul este intre 30-35 calorii/kilocorp in 24 ore;
in munca usoara, meolismul este intre 35-40 calorii/kilocorp in 24 ore;
in muncile cu efort fizic mijlociu, consumul este de 40-45 calorii/kilocorp in 24 ore;
in munca grea, consumul este intre 45-50 calorii/kilocorp in 24 ore;
in repausul culcat, consumul este intre 1750-l890 calorii, iar la femeie, este mai mic cu 300 calorii in 24 ore;
in repausul sezand, consumul de calorii este intre 2000-2200, iar la femei este mai mic cu 400 calorii in 24 ore;
in munca efectuata sezand, consumul este intre 2200-2700 calorii, iar la femei este mai mic cu 300-400 calorii in 24 ore;
in munca efectuata in picioare, consumul este intre 2800-3000 calorii, iar la femei este mai mic cu 500 calorii in 24 ore;
in actitatea musculara, consumul este intre 3100-3500 calorii, iar la femei este mai mic cu 500 calorii in 24 orc;
in munca cu actitate musculara intensa, consumul de calorii este de 4000-6000 in 24 ore.
Efortul intelectual creste meolismul bazai cu 3-4% calorii in 24 ore.
La adultii intre 20-40 ani, meolismul bazai ramane aproape constant, iar dupa aceasta varsta, scade in mod treptat.

Femeile au meolismul bazai mai scazut cu 6-l0 % decat barbatii, datorita tesutul grasos mai dezvoltat ce nu necesita consum de oxigen.
Meolismul bazai variaza in functie de modificarea mediului: creste in mediul extern rece si scade in mediul extern cald.
Pentru fiecare grad de temperatura corporala ce depaseste 37 grade, meolismul bazai creste cu 12%.
Modificarile cele mai intense ale meolismului se gasesc in afectiunile glandei tiroide, care prin hormonii sai activeaza oxidarile celulare.
Necesitatea de energie exprimata in catarii este asigurata de oxidarea alimentelor, intreg organismul uman aflandu-se intr-o continua transformare.
Celulele sale sunt preschimbate periodic cu altele noi, cu ajutorul alimentelor pe care le ingeram.
Necesitatea alimentatiei consta in mentinerea meolismului bazai si in asigurarea cheltuielilor de energie in vederea executarii muncilor fizice. Are si un rol in regenerarea celulelor organismului, rolul plastic.
Prin oxidarea alimentelor, se elibereaza energii ce se masoara in calorii, caloria fiind cantitatea de caldura necesara pentru ridicarea temperaturii unui gram de apa cu un grad Celsius.
Lucrul mecanic pe care il facem prin actitatea noastra musculara se poate exprima in calorii, o calorie mare este egala cu 425 kg/m.
Prin oxidarea glucidelor si lipidelor, rezulta bioxid de carbon si apa, prin oxidarea proteinelor rezulta bioxid de carbon si azot, reprezentati prin uree si alti compusi azotati.
Ratia de intretinere a organismului uman trebuie sa cuprinda factori de nutritie plastici, adica proteine, si factori energetici, reprezentati de glucide si lipide, si trebuie sa mai cuprinda tamine, minerale si apa, care sa se gaseasca intr-o anumita proportie.

Cheltuiala minima de intretinere a organismului uman este 25 calorii/kilocorp/zi.
Gradul de actitate musculara mai necesita in plus, in afara de cele 25 calorii/kilocorp/zi, intre 5-l5 calorii pe kilocorp/zi, fiind deci intre 35-45 calorii pe kilocorp/zi.
Proteinele sunt necesare in cantitate de 1 g/kilocorp/zi sau, altfel exprimat, intre 10-l4% din necesarul de calorii pe zi.
Glucidele sunt necesare intre 4-8 g/kilocorp/zi, adica intre 50-55% din totalitatea de calorii in 24 ore. Acestea se asigura din fructe, zarzavaturi, paste fainoase si dulciuri.
Lipidele sunt necesare in cantitate de 1-2 g/kilocorp/zi sau intre 30-40% din totalul de calorii zilnice.
Vitamina A este necesara in cantitate de 5000 u.i./zi.

Tiamina este necesara in cantitate de 1,5 mg/zi.

Riboflana 1,8-3 mg/zi.

Nicotinamida 12-l8 mg/zi.

Vitamina C este necesara 75 mg/zi.

Fierul este necesar in cantitate de 12 mg/zi.

Calciul este necesar 1 g/zi.

Fosforul este necesar in cantitate de 1,5 mg/zi.

Apa este necesara in cantitate de 1000-l500 ml/zi. Diversele boli se pot trata prin regimuri alimentare sau
diete. Acestea pot avea nu numai rol curativ, dar si preventiv, de inlaturare a dezechilibrului functional sau organic ce apare in corpul uman.In situatia cand in familie exista boli ereditare, cum sunt: hipertensiunea arteriala, obezitatea, boala ulceroasa, anemiile, poliglobuliile etc, o dieta alimentara poate sa ete aparitia acestor afectiuni.
Ratiile alimentare trebuie adaptate fiecarei stari fiziologice. Ele sunt alcatuite din cantitati si proportii precise de factori de nutritie plastici, reprezentati de proteine, de factori de nutritie energetici, reprezentati de glucide si lipide, si de factori de nutritie biocatalizatori, adica de tamine, minerale si apa.
Fiecare dintre acesti factori poate duce la imbolnarea organismului, daca sunt consumati in exces sau insuficient intr-un timp mai indelungat.
Un consum deficitar de proteine duce la o hipoproteinemie, cu tot cortegiul de tulburari functionale sau organice, iar un exces in consum de proteine duce la tulburari de tip azotemic sau uricemic.
Cu ajutorul unui regim alimentar bine silit, se poate ajunge la o ndecare mai rapida decat printr-un tratament medicamentos, iar unele boli pot beneficia numai de un tratament dietetic.
Dieta inseamna regimul alimentar corespunzator unei tulburari sau unei boli speciale.