Vitamina B1 a fost descoperita printre primele vitamine din acest grup, datorita constatarii efectului asupra organismului cauzat de lipsa ei din alimentatie (boala Beri-Beri).
Numita si ti amina este solubila in apa, sila in mediu acid fi, relativ, la aer fi caldura (prepararea alimentelor cu ajutorul caldurii produce o pierdere substantiala a aceastei vitamine).

Activitatea vitaminei B1 este legata, in special, de meolismul glucidic si de cel al sistemului nervos.

Carenta sa da tulburari psihice, neurologice, cardiovasculare etc.

Ea este absorbita la nilul intestinului subtire, odata cu alimentele.
Ajunsa in circulatie, se raspandeste in tot organismul, mai ales in ficat, inima, creier.

Stocarea ei nu este suficienta, deci trebuie adusa permanent prin alimentatie.
Nevoia silnica a organismului de aceasta vitamina este de aproximativ 0,50 mg/1.000 kcal (pentru 2000 kcal, organismul "cheltuieste" 1 mg de vitamina), ce creste, in situatii speciale (efortfistic) sau in folosirea sa, mai ales in terapeutica.
Cantitatea zilnica necesara este de la 0,4 mg la copii, pana la 1,6 mg la adult.

Vitamina B1 se gaseste in majoritatea produselor animaliere (carne, lapte) si getale (cereale, dar nu in faina lor prea "rafinata"), legume, leguminoase, fructe etc. si, mai ales, in drojdia de bere.