S-a aratat ca, daca depolarizarea membranei neuronale depaseste loarea critica, unda de depolarizare se proa pe intreaga suprafata a membranei celulare, inclusiv a dendritelor si de-a lungul axonului. Excitatia este condusa astfel indiferent sau in toate sensurile (. 20).
Conducerea excitatiei in membrana neuronala si in prelungirile acesteia, lipsite de teaca de mielina, se face, din aproape in aproape, prin curenti Hermann, impulsurile proin-du-se in ambele sensuri. in axoni, viteza de proare creste cu diametrul acestora. Astfel, in axonul gigant de sepia, cu diametrul de 500700 um, viteza impulsului ajunge la 30 mjs.In
fibrele mielinice conducerea este mai perfectionata. Ea se realizeaza in mod saltator, de la o strangulatie a lui R a n-vier la urmatoarea, singurele zone in care se poate efectua schimbul membranal de ioni. Cheltuiala de energie pentru acest gen de conducere este mult mai mica. in fibrele mielinice groase (diametrul 20 u) se ating viteze de 120 m/s (.I ).
Caracteristicile vitezei de conducere a fibrelor nervoase
Tipuri de fibre Diametrul fibrei V- Grosimea Viteza de conducere tnjs Functia
Poikilo-terme (20 AC) Homeo-terme (37 AC)
A alfa 10-20 groase 20-40 60120 Fibre motorii si aferente ale fusului muscular (proprioreceptie)
beta 7-l5 15-30 40-90 Fibre de la
receptorii tactili cutanati (sensibilitatea tactila si de presiune)
gama 4-8 subtiri 8-l5 30-45 Fibre eferente intra-fusale musculare
delta 2,5-5 5-9 15-25 Fibre de la receptorii termici si nociceptivi
B 1-3 mai subtiri 2-6 3-5 Fibre pregauglionare vegetative
C 0,3-l,5 foarte subtiri 0,3-0,8 0,5-2 Fibre postganglionare simpatice
Legea tot sau nimic si conducerea nedecrernentiala. In urma stimularii electrice a neuronului, de exemplu prin descarcarea unui condensator, sau cu un curent sinusoidal, excitarea se realizeaza numai dupa ce intensitatea acestuia a depasit loarea critica a pragului de exciilitate. Ca manifestare obiecti a excitatiei apare potentialul de actiune de o anumita loare. Cresterea in continuare a intensitatii curentului de stimulare nu are nici o influenta asupra lorii potentialului de actiune, a carui amplitudine, peste nivelul de prag al stimulului, ramine neschimbata. Legea este denumita tot sau nimic. Legea tot sau nimic este labila pentru celula nervoasa si musculara izolata. In conditiile fiziologice ale organismului se realizeaza, prin alte mecanisme, o interrelatie adecta intre intensitatea stimularii si cea a raspunsului. Astfel, receptorii periferici, celule diferentiate, in sens cibernetic traductori, sint in masura sa transforme stimulul continuu analog in potentiale de actiune care, in mod discret analog, cresc ca frecventa in raport de intensitatea excitarii.
Relativ la impulsul nervos, este de subliniat ca acesta nu reprezinta numai modificarile electrice: potentialul de actiune. Initial in procesul de excitatie apar transformari in structura membranei, consecutiv carora se realizeaza modificarile de conductibilitate ionica, ce determina pe cele electrice. Membrana este o structura vie si exciilitatea sa este intretinuta prin procesele meolice celulare care reclama aport de oxigen si functionarea sistemelor macroergice. Anoxia sau intoxicarea neuronului cu 2Ardmjtrofenoj olesc capacitatea sa functionala, ca urmare a blocam lunctionarii pompei de ioni.
CONSUMUL DE OXIGEN AL NEURONULUI
Nervii animalelor poikiloterme au un meolism de repaus, ce poate fi masurat in functie de consumul de 02; al homeotermelor este de 56 ori mai mare. Perica-rionii (substanta cenusie din creier) consuma de 3-l0 ori mai mult oxigen decit prelungirile axonice (substanta alba). In timpul conducerii de impulsuri, meolismul oxidativ al nervului creste cu +20%- Nervii amielinici ai homeotermelor au meolismul de trei ori mai mare decit cei mielinici. In cursul excitatiei repetate, meolismul creste in nervii amielinici la lori superioare fata de cei mielinici, care conduc mai economic, in mod saltator.
