In fiecare an suntem uimiti de feeria de culori oferita de zilele insorite de toamna. Si, in miraculoasa transformare a verdelui in mozaicul de culori vii, se pare ca rosul constituie atractia cea mai mare. De la rosul deschis, pana la nuanta cea mai inchisa, frunzele stralucesc, parca sfidand frigul ce veni si iarna intunecoasa. in padurile noastre, inrosirea frunzelor poate fi de scurta durata, in schimb, in padurile tropicale, frunzele noi ale multor specii arboreaza un stacojiu minunat, ce persista indelung. Parada de culori e prezenta si la tele foarte apropiate de sol. intoarceti o frunza verde si veti avea sansa sa vedeti ca fata de jos este rosie, ca o frunza de artar.

S-ar putea ca nu peste tot rosul sa fie atat de izbitor, insa veti fi surprinsi cat de des se intalneste, daca incepeti sa-l cautati. Pigmentul rosu coloreaza atat frunzele tinere, cat si pe cele imbatranite, atat frunzele telor ce prefera umbra, cat si pe cele ale telor care iubesc soarele stralucitor. Unele au frunze in ambele culori, in timp ce la altele, frunzele au puncte si striuri de un rosu viu.

Trebuie sa fie un motiv pentru care tele produc acesti pigmenti biologici. De cand a aparut prima toamna, oamenii au fost uimiti de feeria de culori, dar explicatia convingatoare a venit dupa mii de ani.
Daca vrem sa folosim numai cate cuvinte, vom spune ca pig-mentii rosii au rolul de a combate stresul din natura. Ei protejeaza delicatele structuri celulare de mutilarea care ameninta tele stresate. Lipsa de apa, lumina solara excesi, lipsa de nutrienti, atacurile din partea erbivorelor si a agentilor patogeni, toate acestea produc specii primejdioase de oxigen, cunoscute sub denumirea de radicali liberi, care pot ataca membranele celulare si pot leza acidul dezoxiribonucleic, substratul genelor. Pigmentii au rolul de a repara intreaga dezordine produsa de agentii stresanti sau de stresul oxi-dativ. 'Protejarea de stres nu e un lux\", spune Kevin Gould, de la Universitatea Auckland, Noua Zeelanda. 'Protejarea de stres este o necesitate absoluta, este ce decisiv pentru supravietuire.\"

Aproape intreaga culoare rosie din frunze se datoreaza unui pigment alcatuit din molecule de flavonoide numite antocianine, fabricate in citoplasma si apoi transportate in cuolele celulei. Dintr-un material incolor, prin adaugarea de molecule de zahar si cate firimituri de alte chimicale, se produc toate nuantele de rosu, pana la maroniu, albastru si violet. Procesul de fabricare este complicat si implica un consum de energie, de aceea e improbabil ca ta ar investi atat de mult in acesti pigmenti, daca nu ar servi un scop util. Petalele stralucitoare atrag insectele polenizatoare, iar fructele colorate demonstreaza ca s-au copt, pentru ca cei ce le consuma sa raspandeasca semintele pe care ele le contin.
Insa tele incep sa faca pigmenti cu mult inainte de aparitia florilor si a fructelor. Chiar si ierburile fabrica antocianine, cu toate ca florile lor sunt foarte discrete. Pana si coniferele, care n-au deloc flori, ferigile si muschii produc pigmenti utili.
Flavonoidele se gasesc si in zarzaturile si fructele colorate: ardei, rosii, vinete, rza si sfecla rosie, afine, struguri colorati, visine, cirese, coacaze, mure, capsuni, fragi si altele.
Flavonoidele sunt antioxidanti puternici, inlaturand sau distrugand radicalii liberi si formele reactive de oxigen, care, lasate in voia lor, distrug membranele si lezeaza acidul dezoxiribonucleic. Acesti pigmenti rosii sunt de patru ori mai eficienti in combaterea radicalilor liberi decat vitaminele C si E.

Plantele sunt expuse in mod constat la radicali liberi si la forme reactive de oxigen, care pot distruge celulele. E aderat ca celulele telor sunt inzestrate cu o multime de enzime si pigmenti fenol ici, care sa infrunte acesti radicali, insa uneori nu pot face fata atacurilor. Antocianinele ofera protectia necesara, tocmai cand tele au nevoia cea mai mare.

Este extrem de interesant ca aceiasi stresori care genereaza radicali liberi declanseaza si productia de antocianine. Cand o insecta inteapa frunza unui copac din Noua Zeelanda, in jurul intepaturii apare o zona rosie. in timp de seceta, frunzele verzi ale unui arbust devin rosii. Mai mult chiar, cantitatea de antocianina e deosebit de mare tocmai in perioadele cele mai stresante din viata frunzei, si anume, atunci cand apare si la sfarsit, in zilele cand moare. Unele te au atat frunze rosii, cat si verzi pe aceeasi ramura. Cercetan-du-se extractele din frunze, pentru a se aprecia capacitatea antioxi-danta, s-a constatat ca extractele din frunzele rosii sunt de 14 ori mai puternice decat cele obtinute din frunzele verzi.
La intrebarea: De ce nu sunt toate frunzele rosii?, raspunsul e ca ta produce pigmentul rosu numai in frunzele expuse la mai multa lumina, in timp ce frunzele care se gasesc in locurile mai racoroase, mai umbrite, raman verzi.

Dar antocianinele fac mai mult decat sa indeparteze radicalii liberi. Ele ingradesc si limiteaza productia lor.In mod paradoxal, una dintre cele mai mari primejdii pe care le intampina ta este lumina solara. Cand sunt expuse la prea mult soare, moleculele de clorofila din tesutul de fotosinteza pot transfera excesul de energie oxigenului molecular, pentru a forma un singlet oxigen, adica un oxigen 'unic\", toxic - peroxidul de hidrogen -, si extrem de toxicul radical hidroxil. Toti acesti produsi pot leza parti importante din celula.

Pentru a fi daunatoare, lumina nu trebuie sa fie intotdeauna prea puternica. Cand tele sunt sub stres, este suficienta chiar si O intensitate moderata. Pigmentii rosii protejeaza tesuturile in care are loc fotosinteza, blocand lumina verde. Cu toate ca clorofila reflecta o mare parte a luminii verzi care ajunge la ea, aceste unde luminoase contin o cantitate mare de energie si declanseaza mai mult productia de radicali liberi decat altele. Lumina verde patrunde mai adanc in frunza decat alte unde luminoase, ajungand pana in profunzime, in tesutul spongios. S-a obsert ca lumina puternica genereaza mai putini radicali liberi in tesuturile rosii ale telor. Cand lucrurile merg foarte rau pentru ta, atunci pigmentii rosii actioneaza direct, inlaturand radicalii liberi, si indirect, servind ca o paza, ce impiedica patrunderea razelor puternice in profunzimea frunzelor.
Rolul dublu al pigmentului, de scut si de vidanjor de radicali liberi, explica de ce frunzele tinere ale atator specii tropicale sunt de un rosu stralucitor. Stratul rosu ocroteste cloroplastele in dezvoltare, care sunt foarte susceptibile la leziuni. Cand s-au dezvoltat, frunzele pot produce mai multe enzime antioxidante si alte flavonoide si nu mai au nevoie de o protejare intensa, astfel ca rosul dispare.

Toamna, frunzele produc mai multi pigmenti rosii cand incep sa moara. Cand copacii sunt expusi la un stres in plus, de exemplu inghetul brusc, frunzele devin si mai rosii.
Dar ce rost are protejarea frunzelor ce mor? Pigmentii rosii apara cloroplastul de lumina solara excesi suficient de mult timp, pentru ca pomul sa recupereze nutrientii din frunze. Plusul acesta de nutrienti ajuta copacul sa creasca din nou, in primara ce urma. Daca celulele frunzei ar fi lezate cand imbatranesc, aceasta ar diminua succesul operatiei de salre a nutrientilor pentru primara urmatoare.

De fiecare data cand suntem vrajiti de feeria de culori a toamnei, sa ne intrebam: Cine a avut inteligenta si puterea de a inzestra tele cu mecanisme atat de minunate, imbinand, intr-un mod uimitor, frumosul cu utilul? intamplarea, sansa oarba, invocata in procesul evolutiv sau o inteligenta superioara, care stia ce ta nu avea de unde sa stie, asezand in genele ei lot ce era necesar pentru supravietuire si pentru bucuria celor ce sunt impresionati de frumusetile fiecarui anotimp? Admir credinta celor ce sustin ca toate acestea s-au format de la sine, printr-o simpla intamplare. Pentru mine, interventia unui Dumnezeu creator atotintelept mi se pare mult mai logica, fara a-mi suprasolicita credinta, care, si asa, e atat de mica!

Aceasta e povestea antioxidantelor ascunse in rietatea infinita de culori intalnita in domeniul vegetalelor si al fructelor comestibile, asezate acolo pentru sanatatea noastra, pentru a combate substantele oxidante, care au un rol si in aparitia aterosclerozei si despre care vom spune cate ce in inile urmatoare.