Pacientii internati intr-o unitate coronariana cu infarct acut de miocard sunt de obicei anxiosi. Frecvent, urmarile fiziologice ale acestei stari emotionale sunt
tensiunea arteriala crescuta si
pulsul accelerat. Cresteri ale frecventei cardiace si ale presiunii in ventriculul stang duc la cresterea consumului de oxigen. Cresterea consumului de oxigen poate amplifica ischemia miocardica si necroza.
Numeroase date indica o origine la nivelul sistemului nervos central a aritmiilor ventriculare asociate cu
infarctul acut de miocard. Aceasta origine "hipotalamica" a aritmiilor ventriculare se presupune a fi mediata prin stimulare nervoasa simpatica excesiva sau fara echilibru. in particular,
aritmiile ventriculare ce apar precoce in cursul infarctului de miocard sunt mediate de sistemul nervos central. Este de retinut ca unele dintre aceste
aritmii ventriculare sunt rezistente la tratamentul cu lidocaina, dar raspund la beta blocante.
Observatii experimentale si clinice subliniaza importanta factorilor psihologici in generarea aritmiilor cardiace. Aceste aritmii pot aparea in urma combinatiei dintre un mediu electric insil la nivelul miocardului si o stimulare nervoasa simpatica excesiva de la nivelul central, sau printr-un dezechilibru vegetativ, fiind cauzate de indispozitia emotionala asociata cu internarea intr-o unitate coronariana.
Din aceste motive este obligatoriu ca in cadrul unitatii coronariene sa se combata aceasta trauma psihologica si starea de anxietate care este prezenta la cei mai multi pacienti cu infarct acut de miocard. Exista anumite reguli care au devenit axiome:
1. in unitatea coronariana trebuie sa existe o atmosfera de liniste, incredere, seriozitate (dar nu funebra), in orice moment. Aceasta atmosfera este necesara pentru toti cei care lucreaza aici: medici, asistente, infirmiere si secretare.
2. Este important sa i se comunice pacientului (verbal, prin fapte si prin atmosfera generala) ca totul este sub control. O explicare atenta a utilizarii si functiei diverselor aparate de monitorizare este de nepretuit in acest scop. Este important ca pacientul sa fie lamurit ca echipamentul de monitorizare il protejeaza in faza acuta a infarctului de miocard.
3. Discutiile cu colegii, specialistii si studentii trebuie purtate in afara razei de ascultatie a pacientului. Trebuie etate gesturile sau expresiile care ar putea fi gresit interpretate de pacient. Mai mult, este esential ca pacientul sa fie zilnic sustinut din punct de vedere psihic.
4. Informatia data familiei pacientului trebuie sa fie clara, pe cat posibil incurajatoare, mentionandu-se insa si riscurile potentiale. (Cele mai multe spitale cer ca internarile in unitatea coronariana sa fie puse pe lista de pacienti in stare severa sau "de pericol". Motivele pentru aceasta si implicatiile care decurg de aici trebuie explicate membrilor familiei). Medicii si asistentele trebuie sa incerce sa aiba o atitudine pozitiva si de incredere fata de pacientul, pe cat permite situatia, fara a deveni superficiali sau dezinvolti.
5. Procedurile care sunt considerate necesare (de exemplu: cardioversia, insertia de catetere) trebuie explicate atent pacientului. Riscul trebuie sa fie mentionat dar nu exagerat.
6. Un
sedativ usor (de exemplu: diazepam, alprazolam) si o medicatie somnifera (de exemplu: flurazepam) sunt de obicei recomandate pentru pacientii din unitatea coronariana daca nu exista contraindicatii (de exemplu: boala pulmonara obstructiva cronica cu hipercapnie). 7. Cand un pacient este transferat din unitatea coronariana in alta sectie din spital, aspectul pozitiv al acestei mutari (faptul ca evolutia favorabila este suficient de avansata pentru a permite pacientului sa paraseasca unitatea coronariana) trebuie subliniat. Pacientul trebuie prevenit inca de la internarea in unitatea coronariana ca va putea fi transferat intr-un anumit moment si ca aceasta mutare nu inseamna o diminuare a ingrijirii acordate. 8. Contactul zilnic cu lumea de afara este important pentru pacient, pentru a preveni instalarea "sindromului de terapie intensiva", o stare de agitatie si confuzie banuita a se datora privarii senzoriale si care poate sa apara in unitatile de terapie intensiva. Astfel, presa zilnica si zitatorii sunt incurajati; fiecare sector contine un calendar si un ceas; mici aparate de radio cu casti sunt permise, dar forme excitante de divertisment, cum ar fi evenimentele sportive telezate sunt interzise. Pacientii si zitatorii sunt sfatuiti sa se abtina de la discutii sau actitati tensionate. Folosirea limitata a telefonului este permisa.