Balantidioza esle boala provocata de prezenta parazitului intestinal lialanlidia/n roii. Acesta esle un prolozoar apartinind clasei infuzoriilor (cil ia le lor). Esle cel mai mare dintre parazitii protozoari ai omului. Are o forma ovoidala alungita, put.ind fi at ca forma cu un ou de gaina (in dimensiuni microscopice), adica avind polul posterior mai ingrosat, si alenuiiulu-se spre polul anterior. Poale ajunge, in lungime pina la 200 microni, desi in mod obisnuit cele mai multe exemplare masoara doar 50100 microni pe 4070 microni.In lungul polului anterior, se gaseste o infundatura longitudinala (santul cilostomal), in fundul careia se deschide orificiul bucal (citosto-m'iil). Corpul parazitului este acoperit cu foarte numerosi cili dispusi in siruri longitudinale usor oblice. Cilii din jurul santului cilostomal sint mai lungi. in endoplasma parazitului, se gaseste un m a c r o nucleu, reniform si un m i c r o n u c 1 e u, situat in eoncavilatea ma-cronucleului.
Produce c h i s t u r i rotunde, masurind 5000 microni in diametru, care, se elimina o data cu materiile fecale. Traieste in intestinul gros.
Se hraneste, cu flora si fauna intestinala, resturi celulare, sfacele de mucoasa, hematii si leucocile. Uneori, balantidiile se devoreaza intre ele, formele mai mari ingerind pe cele mici (canibalism). Se divid prin sciziune binara, care insa nu este. longitudinala, ci transversala. Elementul care rezulta din jumatatea posterioara isi forma deci un nou citos-tom. Se. citeaza la balantidii si existenta unui fenomen de. regenerare, printr-un proces sexualizat de conjugare, in care 2 indivizi se alipesc si realizeaza intre ei un schimb de substanta micronucleara.
Rol patogen. Prezenta parazitului poate rainine asimptomatica. in unele perioade, insa, el se inmulteste considerabil, devine agresiv si produce
ulceratii ale mucoasei si submucoasei intestinale, asemanatoare cu acelea produse de Entamoeba histolylica, dar mai adinci si mai primejdioase, putindu-se complica adesea cu perforatii ale peretelui intestinal sau cu
hemoragii puternice. Bolnavul manifesta o d i a r e e, cu scaune, numeroase, alcaline, rau mirositoare, cuprinzind alimente nedigerate, singe, puroi si sfacele de mucoasa. Subiectiv, dureri abdominale in bara caracteristice spasmelor colonului transvers (Morenas) si tenesme. Boala se insoteste de rsaturi, deshidratare si o sete intensa consecuti; poate duce la o stare de denutritie, care se poate termina cu exitus.
Diagnosticul se pune prin evidentierea parazitilor in scaunele diareice sau a chisturilor lor in scaunele formate.
TRATAMENT
Au fost incercate in tratamentul balantidiozei numeroase medicamente. Rezultatele obtinute cu fiecare din ele sint riabile, uneori foarte bune, alteori nesatisfacatoare.
Chiniofonul
Chiniofonul (Yatren 105) se prezinta ca o pulbere cristalina galbena deschis. Se gaseste in pilule enterice dozate 0,25 g. Doza se administreaza pe cale orala, intr-un ciclu de 7 zile, cu apa cu bicarbonat de sodiu, in doze progresive, incepind cu 3 pilule in prima zi si crescind cu cite o pilula pe zi in zilele urmatoare pina la doza de 9 pilule in cea de a 7-a zi (Pierre Martin). Se poate administra si rec-t a 1, sub forma de clisme mici (200 ml), in solutie 0,5%, ceea ce revine la circa 1 g intr-un pahar de apa, la care se adauga si cite picaturi de laudanum. Clisma trebuie retinuta cit mai mult posibil si se repeta zilnic timp de 7 zile.
Deriti arsenicali
Carliarson (Fenarson, Pentarson, Aminarson) este un derit arse-nical, prezentat sub forma de lele de 0,25 g. La adult, doza este de 0,500 g/zi, in(,r-un ciclu de 10 zile. La copil, doza este de 0,0075 g/ kilocorp/zi. Substanta poale produce intoxicatii severe, chiar si encefa-lomielite. Din aceasta cauza, tratamentul trebuie urmarit eu atentie si trebuie oprit la cel mai mic semn de intoleranta. Antidotul cel mai eficace este dimercaptopropanolul, cunoscut sub denumirea de B.A.L.
Fenomene secundare: febra, cefalagie, leucopenic,
dermatoze (urti-earie).
Difelarson (Bemarsal) reprezinta un derit arsenical mult mai bine tolerat si este de preferat carbarsonei.
Deriti de imidazol
Melrnnidnzolul administrat in dozele mari, in care s-a dovedit eficace in amibiaza, adica 2 g/zi, timp de 10 zile, ar putea da rezultate bune si in balantidioza. Am avut ocazia sa urmaresc un caz tratat in acest fel, care s-a vindecat.
Nilrirnidazina (Nimorazol, Naxogin) ar putea da, de asemenea, rezultate bune in balantidioza.
AntibioticeIn timpul din urma, autorii sovietici au aratat loarea mai multor antibiotice, in tratamentul balantidiozei. V. D. Nozina a obtinut rezultate bune in balantidioza experimentala pe sobolani, cu 0,100 g aureomi-c/nri/kilocorp si cu 0,200 g teramicinafkilocorp. Tetraciclina a dat rezultate inferioare. Rezultate excelente (100%) s-au obtinut cu grizemina sovietica in doza de 40 mg/kilocorp.
V. G. Hamtov a obtinut vindecari in balantidioza umana, chiar si cu o doza foarte mica de 0,400 g/zi de aureomicina sau de teramicina, intr-un ciclu de 10 zile, divizat in 2 subcicluri a cite 5 zile, ceea ce revine la o doza totala de 4 grame. in cazurile rezistente, el a administrat insa 0,300 g x4/zi, timp de 8 sau 10 zile, ceea ce revine la o doza totala de 10-l2 g. Ulterior, tot V. G. Hamtov arata rezultate excelente, obtinute cu monomicina (paromomicina sovietica) 600 000 U./zi, administrata in 4 prize zilnice a 150 000 U., intr-un subciclu de 5 zile, urmat dupa o pauza de 5 zile, de un alt subciclu de 5 zile.
Mai recent, Z. M. Gordce si P. I. Iusupo, pe baza unor cercetari de laborator pe culturi de Balantidium coli, arata antajele care se obtin printr-un tratament asociat, utilizind asocierea metronidazol + furazolidona sau asocierea metronidazol -f monomicina, care au o actiune sinergica.
