DATE GENERALE
Filariile sint viermi paraziti, care au infatisarea unor fire de ata, pre-zentind o lungime, care depaseste cu foarte mult grosimea lor. Exista 5 specii principale de filarii, care paraziteaza omul, si anume: Wuchereria bancrofli, Brugia malaiji, Loa loa, Oncocercu volimlus si Oncocerca caecu-iiens. Primele doua sint foarte apropiate. Pina nu demult, erau considerate ca facind parte din genul Wuchereria. Unele, deosebiri morfologice si biologice au determinat pentru cea dc-a doua crearea genului Brugia. Ambele aceste specii de filarii traiesc in vasele limfatice si dau omului filarioza limfatica.
Wuchereria bancrofli. Masculul are 4 cm lungime, cu o grosime de 0,10 mm. Femela are 1012 cm lungime, cu o grosime de 0,30 mm. Ambele sexe traiesc impreuna in vasele limfatice, pe care le oblitereaza, provocind prin aceasta
tulburari locale importante. Femela da
nastere la embrioni, care poarta numele de in i c r o f i 1 a r i i; acestea sint imbracate intr-o teaca, considerata ca fiind fosta membrana ovulara, iar de altii ca o exuvie de napirlire. Embrionii masoara 300 microni. Ei a-par in singele circulant cu o periodicitate nocturna.
Din singe, embrionii sint absorbiti odata cu singele supt de catre unii tintari, dintre care Culex fatigans (C qu'mqnefascialus) sau unele specii de Anopheles (A. gambiae, A. funeslus). in corpul acestor tintari, embrionii se transforma in larve infestante, care se ingramadesc in teaca trompei (labium) tintarului si, in momentul in care tintarul inteapa, se elibereaza si ajung pe pielea, de pe care acesta suge singe, si patrund activ prin piele, prin orificiul facut de trompa culicidului. Larvele se introduc in vasele limfatice si migreaza prin ele, in special spre ganglionii limfatici, care tin de membrele inferioare si de organele genitale ale noii lor gazde. in 3 luni, se transforma in adulti.
Filarioza limfatica se manifesta prin accese febrile insotite de frisoane, cefalee, insomnie, precum si prin tulburari locale, care tin de blocarea circulatiei limfatice, ca: limfangite centrifugale,
varice limfatice superficiale sau profunde, adenolimfocel, limfoscrofuin, orliita, epididimita. Prin ruperea unor vase limfatice, se poate produce o
diaree chiloasa, un hidrocel chilos. Staza limfatica se poate insoti si de infectii microbiene supraadaugate. O complicatie impresionanta este elefantiazisul, care consta in cresterea de volum a unuia din membre, a sinilor, a organelor genitale (scrotum, penis). Procesele anatomopatologice din tesuturile alterate duc la moartea filariilor adulte si inclusiv la micsorarea numarului microfilariilor din circulatia generala.
lirugia malaiji este mai mica. Masculul are 2,5 cm pe 80 microni, iar femela are 5,5 cm pe 100 microni. Microfilariile acestei specii sint si ele mai mici (2G0 pe 4 microni) si prezinta in organizare unele deosebiri de detaliu, care au contribuit la includerea ci in genul Brugia.
Evolutia se face prin tintari apartinind genurilor Mansonioides si Anopheles.
Holul patogen al acestei filarii este mai limitat. Organele genitale sint in general crutate, iar elefantiazisul membrelor inferioare este in general limitat la portiunea dintre genunchi si glezna, constituind ceea ce se numeste "cizma filariana".
Diagnosticul pozitiv al filariozei limfatice se face prin evidentierea in singe a microfilariilor caracteristice. Cind sint putine si atunci cind nu se poate face f rol iul de singe in timpul noptii, ci numai ziua, se recomanda administrare i unui comprimit de 0,101) g dietilcarbamazina, care are capacitatea de a invinge periodicitate! nocturna si de a sili microfilariile sa aparajin numar apreciabil si in cursul zilei. Da asemenei, cind microfilariile si'nt hurte rare in singe, se extrage 1 ml singe, care se amesteca cu 9 ml apa distilata, d:ipa c.ire hem )lizU,ul se ci;ntrifiiglieiza si se examineaza sedimentul.
Reactiile iinuuobiologice niisintspacifice nici de specie nici chiar de gen. Ele se practica cu antigene heterospecifice. Cea mai noua dintre ele "este reactia de iinuiiofluore.sceiita, folosind ca antigeu sectiuni la congelare jda Dirofilaiia immilis riui de Dipelalonema vilae(l. Coudert si colab., 1968)
TRATAMENT
Dietilcarbamazina
Dietilcarbamazina in tratamentul filariozelor a fost preconizata de Ilewitt si colab. (1947), cmc au cercetat influenta ei in filarioza ciinelui, parazitat cu Diiofilaria in.milis si aceea a sobolanului de bumbac Sigmo-don liispidus, parazitat cu Lilosomuides cai ini.
Hawking si colab. au aratat ca dietilcarbamazina nu actioneaza direct asupra parazitilor, ci indirect printr-un proces de opsonizare, care determina atacarea parazitilor de catre fagocite.In filarioza limfatica umana, dietilcarbamazina (Hetiazan, Notez ine, Banocid, Loxuran) a fost introdusa de D. Santiago Stevenson, J. Olivei-Gonzales si R. I. Hewitt (1947). Este prezentata in comertul farmaceutic sub forma de citrat.
Administrarea medicamentului se face pe cale orala, in doza de 6 mg/ kilocorp/zi, in 3 prize a cite 2 mg/kilocorp, de preferinta dupa mese, in serii de cite 10 zile. Dupa Woodruff si colab., pentru omorirea adultilor, care sint mai rezistenti la dietilcarbamazina decit microfilariile, ar fi necesara o doza mai ridicata, de 3 mg/kilocorp de 3 oii pe zi, intr-un ciclu de tratament prelungit la 21 de zile.
Fenomenele secundare, de natura alergica, ca raspuns la toxinele viermilor omoriti, pot fi: cefalee, greata, varsaturi, anorexie, tumefactii dureroase ganglionare si in lungul cordoanelor limfatice, urticarie, ras cutanat. intr-un caz de microfilaremie foarte abundenta, H. Galliard a observat o recurenta de limfangita supraacuta. Pentru a preintimpina aceste manifestari, se recomanda ca tratamentul sa inceapa cu o doza mai mica, care va fi crescuta progresiv la cantitatea necesara pe zi. Se pot administra si antihistaminice, dar nu corticoizi care impiedica fago-cilele sa-si indeplineasca rolul de distrugere a parazitilor opsonizati.
Laigret si isin au semnalat o actiune emenagoga a dietilcarbama-zinei, dar potrivit parerii autorilor citati aceasta actiune ar putea fit datorata distrugerii unora din parazitii, care tulburau circulatia in bazin.' Aceiasi autori arata ca medicamentul poate fi dat in perioada graviditatii, intrucit nu influenteaza
sarcina si nu este abortiv, citind cazul unei femei care a luat 14 comprimate de dietilcarbamazina fara sa fi avut efecte abortive.
Utilizare profilactica. in regiunile de hiperendemie filariana s-a propus administrarea o data pe luna a unei doze de 6 mg/kilocorp de dietilcarbamazina (Laigret si isin).
