DATE GENERALE
Clonorchoza este boala provocata de prezenta, in canalele biliare si uneori si in canalele pancreatice, a parazitului trematod Clonorchis si-nensis (familia Opistorchidae). Boala se intilneste in Extremul Orient.
Caractere morfologice. Parazitul are o forma lanceolata, mai atenuat anterior. Masoara in lungime 1525 mm, cu o latime maxima de, 3

5 mm. Ca organizare interna, seamana cu Opislorchis felineus, de care difera cel mai mult prin faptul ca testiculele in loc sa fie lobate sint foarte ramificate.
Ouale (27 pe 15 microni) de culoare bruna sint ovoidale, dar mai globuloase posterior; anterior au un capacel bombat caracteristic.
Evolutia parazitului se face printr-un gasteropod acvatic, cel mai deseori prin Bulimus (Bitlujnia) striatulus, B. fuxianus sau Alocimna^lon-gicornis. Oul nu eclozeaza in apa, ci numai dupa ce este introdus prin ingerare in tubul digestiv al melcului. Cercarii, care se produc in melc, au o coada caracteristica, imprejmuita de o ingusta membrana inotatoare (lophocercari). Ei se introduc, sul) solzii unor pesti, in grosimea pielii sau uneori si mai profund, in musculatura, devenind metacercari inchistati. Dintre pesti, cel mai prielnic evolutiei ulterioare a parazitului este Caiassius iwialus si aceasta pentru ca este cel mai mult consumat de populatia locala, intr-o preparatie culinara traditionala, in care meta-cercarii rezista, desi in sosul preparat ici se gaseste mult otet.
Rol patogen. Melaeercarii si ermii adulti, in care se transforma in canalele biliare, exercita o actiune iritativa, mecanica si toxica. Ei produc o hiperplazie a paturii epiteliale a canalelor, in caic sint gazduiti si care capata o infatisare adenomatoasa. Se produce o colestaza, cu toate consecintele ci. Din cauza presiunii crescute a bilei, impiedicata in curgerea ei, canalele capata dilatari chistice. Tesutul inconjurator sufera, din cauza toxinelor parazitare, o transformare fibroasa, care duce la portiuni de ciroza. Multe din cazurile clinice se complica prin ciroza Laennec. Ficatul dene dur si dureros, ca biliara este crescuta de volum. Boala se complica si prin infectii bacteriene supraadaugate (an-giocolita, colecistita, chiar abcese hepatice) si prin calculi biliari, care se pot forma in jurul oualor parazitului. Se pot produce si tulburari toxi-coalergice la distanta, manifestate prin tahicardie, palpitatii, cefalee, ameteli, diaree, diverse edeme. in cazuri de parazitare excesiva, boala poate avea un sfirsit letal.
Diagnosticul se. pune prin edentierea oualor parazitului in bila sau in materiile fecale. Deoarece in materiile fecale se pot edentia si ouale altor trematozi, prezenti in aceeasi regiune geografica (ca Heterophies heterophies sau Metagonimus gokogawai) si foarte asemanatoare ca forma, unii autori propun sa se dea bolnavului un tratament de proba, cu o cantitate redusa de extract de feriga sau cu timol, prin care vor fi eliminati citiva din parazitii existenti, ceea ce ne va lamuri asupra speciei parazitare.

TRATAMENT
Clonorchoza s-a dovedit rezistenta la foarte, multe clin medicamentele incercate. Citam intre acestea oletul de, genliana, in cicluri prelungite si repetate, derivatii de antimoniu, utilizati cu succes in tratamentul schistosomiazei, ca si emetina care a dat de multe ori bune rezultate in tratamentul fasciolozei hepatice. De asemenea, mai multi autori chinezi dintre care citam pe Chu Shih Huei au propus tratamentul cu cloro4-china, in cicluri foarte lungi, care insumeaza doze totale deosebit de ridicate. Dar, dozele foarte ridicate de clorochina pot produce tulburari ireversibile de vedere (i'etinopatie si opaciticrea cristalinului) astfel incit aceasta metoda trebuie abandonata.


Ditiazanina
Diliazanina (Siniray) a fost utilizata de Yamagnolii si colab. (1962) si de alti autori japonezi, in doze mai ridicate decit dozele propuse pentru tratamentul ncmatodelor (unde cu doze mai reduse au cauzat 8 cazuri letale).
Doza. In .laponia, in clonorclioza, s-a administrat 1,5 g/zi (aprox. .'50 mg/kilocorp/zi, timp de 5 sau 10 zile), cu succese terapeutice de 70%, dar toxicitatea ei potentiala, cu atit mai de temut iu aceste doze, pledeaza pentru etarea ei. De altfel, ditiazanina a fost scoasa din arsenalul terapeutic ani ilielmintic in mai multe tari, dintre care si tara noastra .

Furapromidium
Wang Cli-I Nan si colul), au utilizat in clonorclioza un nou medicament furapromidium (V 30066) si, care a fost utilizat si in tratamentul seliistosotn ia/ci.
Doza utilizata a fost de 80 mg/zi, la copil, si de 3 g/zi, la adult, in cicluri de 5, 10 si 15 zile. A dat un mare numar de ndecari in clonorclioza, in special in cazuri mai usoare. Medicamentul poate produce reactii adverse foarte severe, in special tulburari gastrointestinale. in 3 cazuri, tratamentul a trebuit sa fie intrerupt, din cauza aparitiei de singorari gastrointestinale, pe linga anorexie si greata.

Hexaclorparaxilolul
Clinng Iluei Lan si colab. (1905) au incercat hexaclorparaxilolul care daduse autorilor soetici Plotnikov si Jadalgina foarte bune rezultate in tratamentul opistorehozei experimentale la pisica si in tratamentul clonorcliozei, mai intii la diverse animale de experienta si apoi la om. Produsul se prezinta ca o pulbere alba, cristalina, fara gust si cu un usor miros aromatic. Este solubil in alcool, ofer, benzen, acetona, dar foarte greu solubil in apa.
Doza. La om, acesti autori l-au administrat in cantitatea de 0,5 g/ kilocorp/zi. dizata in 2 prize, la 2 ore interval. Tratamentul se urmeaza in zile consecutive sau in zile alterne. Sint necesare cel putin 10 zile de tratament. John Lin si colab. (19G5) folosesc aceeasi schema de tratament cu deosebirea administrarii medicamentului intr-o singura priza pe zi, dupa micul dejun, cu negativari de 100%, la cei tratati 10 zile.
Pentru a se mari eficacitatea medicamentului, este necesara o crestere a absorbtiei lui, ceea ce aduce dupa sine si posibilitatea reducerii dozei de administrare. Pentru aceasta, Wang Clicng-Miao si colab. au propus utilizarea bexaclorparaxilolului in solutie uleioasa 20% in ulei de soia, de sesam sau de arahide. Sub aceasta forma, doza necesara se micsoreaza considerabil. Dintre mai multe scheme incercate, autorii de mai sus ajung la concluzia ca cea mai buna schema de tratament ar fi administrarea zilnica, intr-o singura priza, a dozei de 0,100 g/kilocorp/zi, timp de 4 zile, deci o doza totala de 0,100 g/kilocorp pe ciclu.
Fenomenele, secundare, care in general sint usoare la aceasta doza (greata, varsaturi, duieri abdominale, ameteli), sint inca si mai slabe, daca se administreaza numai 0,050 g/zi, dar 8 zile consecutive, adica acelasi total de 0,400 g/kilccoip. La doze mai mari de 0,100g/kilocorp, pot. surveni nictalopie si halucinatii auditive si zuale, precum si amortii ea extremitatilor, dar toate aceste fenomene sint trecatoare la ci-teva zile dupa tratament. Administrarea concomitenta de acid acetil-salicilic si c!e beladona (Wang Chcng-Miao si colab.) sau de clorproma-zina (J. Liu si colab.) atenueaza fenomenele secundare.
Autorii soetici sint de acord cu valoarea terapeutica a hexaclorpa-raxilolului (Chloxil) in opistorehoza, ca si in clonorclioza, folosindu-l sub forma de pulbere, la fiecare priza administrind si un pahar cu lapte, care aduce suficiente substante grase, prin care este facilitata resorbtia medicamentului. Plotnikov si colab. (1967, 1969) recomanda 0,300 g/ kilocorp, ca doza totala, care ti ebuie administrata in curs de 2 zile (0,150 g/ kilocorp/zi) sau in curs de 5 zile (0,060 g/kilocorp/zi). Doza zilnica se imparte in 23 prize, administrate la interval de 23 ore una de alta, cu cite un pahar de lapte. Ciclurile de 5 zile dau rezultate mai bune, decit cele de 2 zile (75% ndecari), dar si fenomenele secundare sint mai numeroase. Acestea nu sint in general grave, acesti autori obsernd: nictalopie, amortirea extremitatilor, halucinatii zuale si auditive, pervertirea mirosului. Krilova ii atribuie si o hepatotoxicitate.
La tuba jele duodenale, efectuate imediat dupa tratament, se pot edentia ermi morti eliminati prin sonda duodenala. Daca un ciclu de tratament nu omoara toii parazitii, tratamentul cu aceleasi doze se va repeta, dar nu inainte de 34 luni, cind se considera incheiat efectul ciclului precedent, intrucit multi ermi mor si multe oua continua sa fie eliminate si dupa incetarea tratamentului.

Bithionolul

Un mare progres a fost realizat iu tratamentul trematodozelor pulmonare si hepatice prin introducerea de catre autorii japonezi a bilhionolului (Actamer), in arsenalul terapeutic antilielmintic. Se prezinta sub forma de comprimate a 0,200 g. Mai recent, acest produs a fost perfectionat prin introducerea in molecula, liuga sulf, a unui atom de oxigen. Sub aceasta nona forma produsul (Bitiu S) este mai activ decit bitliinolul si mai bine tolerat.
Doza. Se administreaza in cantitatea de 3050 mg/kilocorp, dizat in 2 prize/zi, in cicluri de cite 10 zile (iu cursul meselor). Da rezultate terapeutice foarte multumitoare. in Cercetari experimentale, IIo.suku si colul), au obtinui, la ciiui, iu clonorclioza, rezultate [o ir te bune si cu doza de 20 mg/kilocorp/zi. Medicamentul poile insa produce la om, ca fenomene adverse, prurif cutanat si eruptie urlicariana foarte severa (Hosaka si colab., 1907).

Praziquantelul

Acest medicament de aparitie foarte recenta este inca in curs de cercetare clinica. in cercetarile efectuate pina in prezent, s-a aratat ca la iepuri infestati experimental se pot obtine ndecari iu proportie de 95% cu doza de 50 mg/kilocorp.In clonorclioza umana, un numar prea restrius de bolna au fost tratati fie cu 1 doza unica de 50 mg/kilocorp, fie cu 2 doze fractionate, de 2 ori cite 20 mg/kilocorp, in 21 ore, cu rezultate foarte incurajatoare (Bayandina si colab. 1981).
Tot in 1981, P. Ambroise Thoints, A. Goullier, si D.G.H. Wegner publica iji Buletinul Societatii d^, Patologie exotica din Paris rezultatele cercetarilor lor in clonorclioza si Opistorcluz:i umuia cu Praziquantel sub forma produsului comercial Biltricid in doza de 75 mg/kg, dizata in Irei prize de cile 25 mg/kg separate de cite 4

6 ore, cu o toleranta foarte buna si cu o eficacitate de 100 la suta, cu controale dupa tratament pina la sapte luni si huna tale.