DATE GENERALE
Oncocercoza este boala provocata de prezenta unui parazit filarian apartinind genului Onchocerca. Exista 2 specii ale acestui gen parazite la om: Onchocerca volvulus (in Africa si Orientul Apropiat) si Onchocerca coeculiens (in America Centrala si sudul Mexicului). Nu s-au semnalat deosebiri morfologice intre aceste doua specii. Exista totusi intre ele deosebiri de ordin biologic si de infatisare clinica a bolii pe care o provoaca, pe baza carora E. Brumpt le-a considerat ca apartinind la specii deosebite.
Caractere morfologice. Masculul masoara 24 cm lungime, cu o grosime de 130200 microni; femela are 5055 cm lungime, cu o grosime de 350400 microni. Microfilariile (300 pe 67 microni) sint lipsite de teaca.
Viermii adulti traiesc in tesutul celular subcutanat, uneori liberi si izolati, alteori incilciti in ghemuri, inconjurate de o reactie fibroscle-roasa a organismului-gazda, constituind noduli subcutanati de marimi variate, intre cea a unei
cirese si aceea a unui ou de porumbel sau a unei
nuci mari. Microfilariile se ingramadesc in grosimea pielii gazdei si de multe ori in ochi.
Evolutia parazitului se face printr-o diptera hematofaga din genul Simulium (S. damnosum, S. ochraceum si alte specii). La simulide, microfilariile se transforma in larve infeslante, care sint depuse pe pielea itoarei lor gazde definitive de catre gazda intermediara, in momentul cind aceasta suge singe.
Clinic, prezenta nodulilor subcutanati reprezinta semnul cel mai caracteristic al bolii. Acestia sint raspinditi in cea mai mare parte pe corp, la 0. voli'ulus, si in cea mai mare parte pe cap, la 0. coecuticns.
Pielea celor parazitati de catre 0. volvulus capata o afectiune maculo-papulo-crustoasa, care de obicei nu atinge fata si care a fost asemuita cu aceea produsa de riia sarcopt ica. Este denumita de indigeni crau-crau si este provocata de toxinele niicrofilariene. Afectiunea cutanata provocata de O. coeculiens este diferita. Ea atinge de predilectie fata si ia infatisarea unui erizipel al fetei ("Erizipelul de litoral").
C.ind inicrofilariile patrund in ochi produc
tulburari locale foarte grave, care duc la orbire. Leziunile provocate de 0. coecutiens ating mai ales polul anterior al ochiului, iar cele provocate de O. volvulus
mai ales polul posterior.
O. volvulus poate produce si tulburari limfatice, manifestate printr-o hipertrofiere a ganglionilor inghinocrurali, ceea ce duce la constituirea unui pseudoadeiiolimfocel. O alta manifestare de ordin limfatic este producerea unui elefantiazis scrotul la barbat, a marilor buze la femeie. Asemenea complicatii limfatice nu se intilnesc in oncoceroza cu O. coeculiens.
Diagnosticul. Prezenta nodulilor subcutanati reprezinta primul semn, care duce spre diagnosticul bolii. Prin punctionarea unuia din ei, se edentiaza inicrofilarii, care confirma diagnosticul. Microfilariilc trebuie cautate si in piele. Se excizeaza exsanguu o foarte mica portiune de epiderma, care se pune intr-o picatura de ser fiziologic. Picatura pusa la microscop, arata dupa citeva minute inicrofilariile caracteristice.
Testul Mazzolli consta din administrarea a 50 mg dietilcarbamazina; in cazurile pozitive, apar tulburari de hipersensibilizare cutanate si generale (artralgii, tumefierea ganglionilor limfatici, prurit generalizat, ras cutanat).
Reactiile imunobiologice. se practica in general cu eteroantigene. Intra-dermoreactia este de tip imediat. Coudert si colab. au obtinut prin reactia de imunofluorescenta, utilizind ca antigen sectiuni la congelare de Dirofilaria immitis 11 rezultate pozitive in 11 cazuri de oncocercoza.
TRATAMENT
Dietilcarbamazina
Medicament foarte eficace impotriva microfilariilor, dietilcarbamazina trebuie administrata cu deosebita grija, pentru a preveni exacerbarea leziunilor cutanate si oculare, prin endotoxinele eliberate de elementele parazitare omorite.
Doza. Se incepe cu doze mici, care se cresc treptat, pina se atinge doza de G mg/kilocorp/zi, care se da in 3 prize a cite 2 mg/kilocorp/zi.
Se poate incepe cu 0,25 mg/kilocorp X 3/zi, apoi 0,5 mg/kilocorp X 3/zi, apoi 1 mg/kilocorp X 3/zi, apoi 2 mg/kilocorp X 3/zi, doza care trebuie continuata intr-un ciclu de 21 28 de zile. Acest ciclu poate fi reluat, dupa un interval de 3 saptainini. Deoarece
leziunile oculare pot fi agravate de toxinele niicrofilariene, .Ian Hollo recomanda sa se puna zilnic picaturi in ochi cu o solutie de hidrocortizon 5%, sau sa se administreze pe cale orala prednison de 1 ori pe zi cite 25 mg, cu 2 zile inaintea tratamentului cu dietilcarbamazina si inca 4 zile dupa inceperea acestui tratament.
Actiunea dietilcarbamazinci nu se intinde insa si asupra adultilor de Onchocerca, acestia generind alte microfilarii. Unii dintre acestia pot fi indepartati prin enuclearea nodulilor usor accesibili si aceasta este cea mai buna practica, ori de cite ori este posibil. Ilooghe (citat de E. Brumpt) recomanda injectarea in noduli de 0,51 ml dintr-o solutie de timol 5% in tetraclorura de carbon. Ma intreb claca o solutie de formol nu aida rezultate inca si mai bune, prin anihilarea in acelasi timp a eudoto-xinelor parazitare.
Suramina
Pentru omorirea adultilor, trebuie citata suramina (Antrypol, Bayer 205, Moranyl), un derivat de uree foarte eficace fata de O. volvulus, dar cu actiune redusa fata de O. coeculiens, ceea ce reprezinta un nou caracter care diferentiaza aceste 2 specii. I.a O. volvulus, actioneaza si asupra microfilariilor, nu numai asupra adultilor. Este bine totusi sa se inceapa tratamentul impotriva microfilariilor cu dietilcarbamazina si ulterior sa se administreze suramina, pentru omorirea parazitilor adulti , dar care va omori si o parte din inicrofilariile eventual ramase i.
Suramina se utilizeaza in solutie 10% in apa distilata, care trebuie preparata extemporaneu. Se administreaza in injectii intramusculare. in prima zi, se injecteaza o cantitate mai mica (0,200 g), pentru a testa tolerabilitatea bolnavului; daca toleranta a fost buna, in ziua urmatoare, se injecteaza 1 g pe injectie (10 ml din solutie), la adult, ceea ce reprezinta, la o greutate de 50 kg, o doza de 20 mg/kilocorp. Tratamentul cu 1 g se repeta saptaminal de 50 ori, adica pina la o doza totala de a56 grame. in tot cursul tratamentului, se cerceteaza mereu functia renala, in primul rind aparitia de
albumina in urina. Daca apare o cantitate mare de albumina in
urina si cu alit mai mult daca apar cilindri si hematii, tratamentul se opreste si se va relua dupa putin timp cu o doza mai mica, administrata la intervale mai scurte, cum ar fi 0,50 g pe injectie administrata de 2 ori pe saptamina.
Femelele de O. volvulus mor in a 4-a sau a 5-a saptamina de tratament; masculii sint mai rezistenti.
Fenomene secundare: dureri articulare, ras urticarian,
dermatita ext'o-liativa cu descuamatie a palmelor si telor, exacerbarea tulburarilor oculare, febra. Aceste fenomene sint provocate de endotoxinele parazitare si se combat prin antihislaminice (Romergan etc.) si prin antipiret iee. Suramina mai poate produce leziuni suprarenale, cu degenerarea coi texului, si leziuni renale. S-au citat si unele cazuri de accidente grave si chiar mortale cauzate de acest medicament. Cum ele au fost observate in regiuni africane, in care oncocercoza coexista cu li ipanosomiaza, s-ar putea sa fi fost vorba de o asociere a endotoxinelor ambilor paraziti, care au marit sinergie toxicitatea medicamentului.
Suramina este necesara in cazurile de afectiuni oculare, care duc la cecitate, dar trebuie miiutita cu o extrema prudenta.
Trimelarsanul
Trimelarsanul (Mei W, Metrirsonyl) un derivat de arsenic trivalcnl, este un alt medicament capabil de a distruge femelele adulte ale ambelor specii de Oncliocerca. Se prezinta ca o pulbere alba, in fiole a 200 mg, solubila in apa distilata, ser fiziologic sau apa glucozata 5%. Solrea se face extemporaneu, deoarece medicamentul se altereaza repede in solutie.
