Cancerele sunt boli caracterizate printr-o proli-ferare dezordonata, necontrolata si continua a celulelor.

Limfocit (galben) atacand o celula canceroasa (roz fuxina). Obiectivul este distrugerea celulei canceroase.

Cancerului i se asociaza, in general, numele organului pe care-l afecteaza, ele exemplu: cancer de Beat, de plamani, de rinichi.

MECANISMUL
In mod normal celulele ce constituie tesuturile si organele se multiplica in permanenta, celulele mai tinere inlocuin-du-le pe cele mai batrane. Pentru fiecare tesut, acest ritm e constant si cateodata se accelereaza in functie de nevoi. Astfel, celulele pielii se multiplica mai rapid in situatia cicatrizarii unei taieturi. Aceasta multiplicare celulara, controlata si armonioasa, este guvernata de gene. Insa, unele dintre aceste gene, oncogcnele, sunt susceptibile de a suferi o modificare de structura, numita mutatie; ele determina in aceasta situatie o multiplicare neintrerupta a celulelor, ceea ce conduce la aparitia unui cancer. Cauzele acestor mutatii nu sunt cunoscute intotdeauna. Unele mutatii sunt probabil sponlane, altele fiind determinate de factori exteriori diversi: rusuri, substante naturale sau sintetice, raze solare sau radioactive. Mutatia unei oncogene nu e suficienta pentru aparitia unui cancer, deoarece organismul poseda sisteme de aparare dintre care primul este cel al antion-COgenelor. Acestea din urma sunt gene care au rolul sa se impotriveasca actiunii onco-genelor si sa o echilibreze. Actiunea lor e eficace atunci cand nu exista decat o mutatie. F.le insa pot fi depasite cand s-au produs mai multe mutatii. Cateodata chiar antioncogena sufera o mutatie. Ea dene inactiva si lasa cale deschisa oncogenelor, antrenand aparitia unui cancer, la fine, exista cancere care se datoreaza absentei ereditare a numeroase antioncogene, ceea ce ar explica predispozitiile familiale pentru unele cancere.

APARITIA CANCERULUI

Alunei cand o celula dene canceroasa, ea se multiplica dand nastere altor celule, ele insele canceroase. Cu oca/ia primelor multiplicari de celule organismul poate reactiona prin sistemul sau imunitar, care mobili/caza un anume lip de globule albe, numite fago-cite. Acesiea din urma recunosc celulele canceroase ca anormale, la Fel cum recunosc microbii sau parazitii si sunt capabile sa le distruga. Arc loc astfel o cursa contracrono-metru intre sistemul imunitar si celulele canceroase care cauta sa se multiplice. Daca acesiea sunt mai rapide, cancerul se dezvolta. De aceea bolnai care au un sistem imunitar slabit (in SIDA, de exemplu) dezvolta pe langa infectii si tumori maligne. Multiplicarea celulelor canceroase nu se opreste niciodata. Dupa primele diziuni celulare anormale, nu se mai poate spera intr-o ndecare spontana.
liste ceea ce diferentiaza cancerul (tumorile maligne) de tumorile benigne. Acestea din urma rezulta si ele dinlr-o multiplicare anormala si excesiva a celulelor, dar limitata si localizata, cum sunt de exemplu verucile.

EVOLUTIE
Evolutia cancerului este in general indelungata. Primele simprome ale bolii apar adesea dupa mai multi ani de la constituirea cancerului. Pe masura ce boala evolueaza, tcsulul canceros dene din ce in ce mai autonom, fabri-candu-si singur factorii de crestere de care acesta are nevoie sau initiind productia lor de catre celulele normale care-l inconjoara. Celulele canceroase se por desprinde de tumora initiala si apoi migreaza prin intermediul vaselor sanguine sau limfatice si se imteaza intr-un all organ, pentru a da nastere unei noi tumori canceroase: e ceea ce numim metastaza. In acest fel cancerul c diseminat si generalizat.
O data cu dezvoltarea sa, cancerul dene din ce in ce mai agresiv si rezistent la tratamentele efectuate.

Evolutia bolii e diferita de la un lip de cancer la altul. intr-adevar, exista in corpul omenesc 300 de tipuri de celule, fiecare dintre ele putand da nastere unui anumit tip de cancer.In plus, pentru acelasi tip de cancer, evolutia poate varia si de la o persoana la alta. Aceste variatii depind de numarul si tipurile de dis-functii acumulate in celulele canceroase si de relatiile complexe pe care tesutul canceros il sileste cu celulele normale.

METASTAZELE

Unele celule canceroase pot parasi tumora initiala, migrand spre alte organe si dand nastere unei tumori secundare, metastaza. Migrarea cea mai frecventa se produce prin vasele limfatice spre ganglionii limfatici. Astfel, in cazurile de cancer, medicul cauta sa descopere intotdeauna vreo modificare a ganglionilor limfatici (cei ai axilei pentru cancerul de san). Celulele canceroase pot trece de asemenea in sange si pol determina in acest caz metastaze oriunde in organism. Prezenta metastazelor constituie un semn de gratate al cancerului, ceea ce face ca tratamentul sa fie si mai dificil. Cateodata, metastaza e mai grava decat cancerul in sine: este cazul unei metastaze localizate la nivelul creierului, al carei punct de plecare este, de exemplu, un cancer digestiv.

CARCINOGENEZA
Carcinogeneza reprezinta ansamblul de mecanisme care conduc la transformarea unei celule normale in celula canceroasa, permitand proliferarea anarhica si necontrolala a acestora, precum si diseminarea lor in organism (metastaze). Este vorba de un fenomen care are mai multe elape si care cel mai adesea se deruleaza pe o perioada indelungata. Anomalii si disfunctio-nalitati se acumuleaza la nivelul unor gene din organism numite oncogene. In fiecare an se descopera noi disfunctionalitati ale celulei canceroase in raport cu celula normala. Complexitatea procesului de aparitie a unui cancer este din ce in ce mai bine inteleasa, lasand sa se intrevada posibilitatea unor tratamente din ce in ce mai eficace, in itor.