Clinica amprentarii campului protetic edentat total amprenta preliminara - obiectivele amprentarii

CLINICA AMPRENTARII CAMPULUI PROTETIC

EDENTAT TOTAL

AMPRENTA PRELIMINARA

Faza clinica prin care se trece la realizarea propriu-zisa a protezelor totale o reprezinta etapa de amprentare a campului protetic.

Definitie. Amprenta reprezinta imaginea negativa a campului protetic ce inregistreaza pentru proteza finita suprafetele de sprijin pentru baza protezei si suprafetele de contact la nivelul marginilor sale.

Ea are ca scop obtinerea modelului ca element primar tuturor procedurilor tehnice care urmeaza.

Notata ca etapa foarte importanta in tratamentul edentatiei totale, o serie de autori si-au adus deosebite contributii in domeniul amprentarii campului protetic. Astfel in 1910 fratii Green formuleaza urmatoarele principii de amprentare valabile si astazi:

- prin amprentare trebuie sa se obtina o suprafata protetica intinsa la maximum, necesara asigurarii sprijinului optim si stabilitatii protezei.

- sa se determine forma, inaltimea si grosimea marginilor protezei necesare aparitiei inchiderii marginale, respectarii activitatilor musculare si obtinerii unei bune mentineri.

- sa se asigure transmiterea riguroasa a presiunilor asupra tesuturilor campului protetic.

In tara noastra prof.dr. Lucian Ene stabileste o metodologie foarte riguroasa ce are la baza o serie de obiective si principii stiintifice.

Obiectivele amprentarii

1. Obiectivele biomecanice

a). asigurarea mentinerii protezelor totale se realizeaza prin rezolvarea conditiilor pentru obtinerea adeziunii, succiunii, valorificarea tonicitatii musculare, ocolirea formatiunilor mobile.

- Adeziunea depinde de fidelitatea amprentei, de inregistrarea tuturor suprafetelor e si de inregistrarea unei suprafete cat mai intinse.

- Succiunea se obtine printr-o amprenta ce reda exact benzile de mucoasa pasiv-mobila de la periferia campului protetic (amprenta sa realizeze o usoara compresiune la acest nivel), iar pentru succiunea externa se vor inregistra formele si grosimile corespunzatoare marginilor amprentei prin mobilizarea partilor moi ale obrazului.

- Ocolirea formatiunilor mobile de la periferia campului protetic.

- Tonicitatea musculara este reprezentata in amprenta prin inregistrarea pozitiei si calitatii tonusului muscular ale fibrelor musculare orizontale de la periferia campului protetic.

b). asigurarea stabilitatii protezelor totale.

- Inregistrarea la maxim prin amprentare a tuturor zonelor anatomice retentive ale campului protetic: creste , tuberozitati, tuberculul piriform, bolta palatina.

- Inregistrarea prin amprentare a zonei neutrale, de echilibru a tonicitatii chingilor musculare externe si interne. Amprentele piezografice inregistreaza aceasta zona.

c). asigurarea sprijinului protezei se realizeaza prin amprentarea in totalitate a suprafetei maxime de sprijin a protezei. Presiunile ocluzale vor fi dispersate pe o suprafata cat mai mare pentru ca presiunile receptionate de tesuturile subiacente sa fie cat mai mici. Manopera clinica impune o amprentare a campului protetic care sa transmita egal si uniform presiunile de amprentare fara a realiza compresiuni ale mucoasei bucale.

S-au incercat o serie de teh 121h76b nici de amprentare pentru a obtine presiunile dorite la amprentare. Astfel s-au indicat amprentele compresive, pe toata suprafata campului protetic, cu materiale de vascozitate crescuta. In acest caz bazele protezelor finite deformeaza fibromucoasa, produc dureri, leziuni de decubit, ischemie, resorbtii si atrofii osoase. Mucoasa orala are un continut de 70% apa si practic nu poate fi comprimata ci numai deformata. (exceptie pe zone foarte reduse la nivelul liniei Ah si tuberculul piriform pentru a realiza inchiderea distala). Ea se comporta conform principiului lui Pascal: ,,daca un lichid aflat intr-un vas va fi comprimat cu o anumita presiune, el va transmite egal presiunea receptionata pe toti peretii vasului. Teoretic, mucoasa va transmite presiunile receptionate de la suprafata mucosala a protezei in mod echilibrat pe toata suprafata de sprijin. Aceasta metoda de amprentare este indicata in campuri protetice dure, cu mucoasa ferma, aderenta, subtire, putin deformabila, pentru obtinerea unei mai bune inchideri marginale.

Varietatea mare de campuri protetice neuniforme, de rezilienta diferita pentru acelasi camp protetic, impun alegerea de tehnici de amprentare fara realizarea de compresiuni ale mucoasei, folosind materiale cu vascozitate redusa, mai ales pentru campurile moi.

2. Obiectivele functionale

a). functia estetica. Amprenta rezolva partial restabilirea armoniei faciale prin grosimea amprentei functionale in zona frontala care transferata pe model va orienta grosimea viitoarei preteze.

b). functia fonetica. Amprenta rezolva partial problemele fonatorii prin grosimea marginilor amprentei, conformarea marginilor amprentei care vor menaja functionalitatea limbii. De asemenea se indica folosirea pentru amprenta functionala a testelor fonetice pentru modelarea marginala a amprentei, tehnica fonetica Devin, amprenta fonetica Herve.

c). functia masticatorie este rezolvata partial prin inregistrarea in totalitate a campului protetic.

d). deglutitia. Amprentele trebuie realizate corect in zonele neutrale, cu grosime corespunzatoare a marginilor protezei pentru ai asigura libertatea de miscare functionala pentru limba. Exista tehnici de amprentare functionala care folosesc deglutitia pentru obtinerea unei proteze mandibulare extinse: amprenta de deglutitie Hromatka, tehnica Marmor si Herbertson.

3. Obiectivele biologice.

Materialul de amprentare trebuie sa fie bine tolerate de tesuturile din cavitatea orala, sa nu fie toxice, iritante, sa aiba miros, gust si culoare agreabila.

Tipurile de amprenta pentru edentatul total

Clasificarea amprentelor se face in functie de etapa clinica de realizare a tratamentului protetic, de tehnica de amprentare si obiectivul imediat sau final urmarit de medic.

1. Amprenta anatomica sau de orientare, are drept scop obtinerea unui model anatomic sau documentar cu rol didactic de arhivare a unor cazuri deosebite, rol medico-legal, rol de orientare a diagnosticului si a ului de tratament.

2. Amprenta preliminara are drept scop obtinerea modelului preliminar pentru realizarea in laborator a lingurii individuale. Numarul amprentelor preliminare difera de la una la mai multe in functie de obiectivele atinse de amprenta. Daca ea nu a reusit sa rezolve decat in mica masura sprijinul, problemele legate de mentinere si stabilitate, amprenta preliminara se repeta. Pentru aceasta este nevoie de o noua port-amprenta, de data aceasta realizata dupa un model preliminar individual, denumita lingura individualizata, cu ajutorul careia se realizeaza amprenta preliminara pentru obtinerea modelului preliminar si a lingurii individuale.

3. Amprenta functionala sau finala are drept scop obtinerea tuturor obiectivelor cerute pentru amprentarea campului protetic la edentatul total si obtinerea modelului functional sau final care reda in totalitate forma si intinderea campului protetic si este folosit pentru confectionarea protezei totale finite. Ea se realizeaza cu lingura individuala, sau port-amprenta individuala.

Materialele de amprenta utilizate in amprentarea campului protetic edentat total

Pentru realizarea obiectivelor impuse de manevra amprentarii, materialele de amprenta trebuie sa indeplineasca o serie de calitati fizice si chimice. Aceasta duce la o mare varietate de materiale destinate amprentarii edentatiei totale. Calitatile si conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un material de amprentare, calitati ideale pentru o amprenta ideala, sunt:

- sa inregistreze fidel toate detaliile campului protetic, indiferent de valoarea lui protetica.

- sa devina plastic la o temperatura de maxim 45* C, suportata de cavitatea orala.

- timpul de plasticitate sa permita in 2-5 min. realizarea manoperelor utilizate de medic.

- sa fie usor de procurat, sa fie usor de preparat pentru o vascozitate potrivita, cu un echipament tehnologic simplu, sa fie usor de manevrat.

- sa fie fluid inainte de priza, sa poata fi indepartat usor din cavitatea orala, sa devina nedeformabil cand se indeparteaza de pe campul protetic, sa adere la port-amprenta, sa fie stabil volumetric si dimensional in conditiile de cabinet si laborator.

- sa nu fie influentata calitatea chimica sau fizica de umiditatea cavitatii orale.

- sa aiba aspect, miros, aroma si gust placut.

- sa nu fie toxice sau iritante pentru tesuturile din cavitatea orala.

- sa nu necesite o prelucrare specifica imediat dupa amprentare si sa poata fi depozitata si transportata fara a necesita precautii necesare.

- sa nu deformeze sau sa deterioreze materialele din care se confectioneaza modelele.

- sa fie cu un pret de cost redus pentru o calitate buna a materialului.

- sa poata fi dezinfectata fara a pierde calitatile finale.

Aceste calitati ideale nu pot fi indeplinite in totalitate de nici un material de amprentare. Firmele producatoare cauta sa produca materiale de amprenta cu caracteristici diverse, dar pentru amprentare ne intereseaza calitatile fizice si chimice legate de structura si comportamentul materialului, sau de modul de utilizare.

O seri de autori clasifica materialele de amprenta. Astfel, Pogiolli clasifica dupa consistenta materialului de la sfarsitul fazei de amprentare in materiale:

- rigide: gipsul, polimeti-metacrilatul, Mucoseal.

- semirigide: termoplastice (tip Stents, Kerr), bucoplastice (tip Adheseal, Dentiplast), ceruri, pasta ZOE.

- elastice: hidrocoloizii reversibili si ireversibili, elastomerii de sinteza.

Prof. Dr. Ene clasifica materialele de amprenta dupa gradul de vascozitate obtinut in starea lor plastica:

- vascozitate redusa: gipsul, pasta ZOE, alginatele si anumiti elastomeri de sinteza fluizi.

- vascozitate medie: materialele buco-plastice, elastomerii de sinteza cu consistenta mijlocie.

- vascozitate crescuta: mase termoplastice tip Stents, Kerr, elastomeri de sinteza cu consistenta crescuta.

- vascozitate lent progresiva.

Astazi se folosesc pe scara larga materialele de amprenta care raman elastice dupa faza de amprentare: hidrocoloizii sau hidrocoloidele reversibili si ireversibili si elastomerii de sinteza (polisulfidele, siliconii si poliesterii).

Materialele rigide

Gipsul

Mod de prezentare: dupa clasificarea Ansi / Ada Nr.25 exista:

- ipsos, gipsul normal-model plaster.

- gips dur pentru model.

- gips extradur.

Sortimente comerciale: Ipsosul de Paris, G 77 (Odoncia), Protodont, Snow White (Kerr).

Indicatiile de folosire: - amprenta anatomica.

- amprenta preliminara.

- amprenta functionala- lingura individuala confectionata la distanta de campul protetic pentru a asigura grosimea amprentei.

- camp protetic neretentiv si cu zone nete de mucoasa pasiv- mobila.

Contraindicatiile de folosire: - camp protetic retentiv.

- camp protetic la care recent s-a intervenit chirurgical preprotetic.

- bolnavi agitati si anxiosi.

Avantajele folosirii lui: - amprenteaza foarte exact elementele campului protetic.

- usor de procurat si de manevrat.

- stabilitate volumetrica si dimensionala.

- neiritant si netoxic pentru tesuturile din cavitatea orala.

- nu deformeaza campul protetic in manevra de amprentare.

- usor de depozitat si transportat.

- pret de cost redus.

- suporta dezinfectia.

- fara gust sau miros neplacut, dar se pot folosi in masa lichid substante aromatizante sau coloranti: esente, violet de gentiana.

- se poate accelera sau inhiba timpul de priza: se accelereaza cu clorura de sodiu 2%, apa calduta, spatularea rapida, se reduce timpul de priza cu borax, silicat de sodiu, acid acetic, sulfat neutru de sodiu sau potasiu, citrat de sodiu, alcoolul.

Dezavantaje: - material rigid, care se poate fractura usor.

- fragmentele fracturate cu o grosime mica nu realizeaza refacerea corecta a amprentei si ea se reia de la inceput.

- o salivatie abundenta modifica calitatile gipsului.

- manipularea lui necesita o experienta clinica.

- mai putin agreat de pacient.

Rasinile acrilice autopolimerizabile

Mod de prezentare: pulbere si lichid care prin malaxare in proportie optima trece prin: faza de ,,zahar tos umezit cand granulele de polimer absorb monomerul, faza de solvire de aspect pastos si faza de fire cand devine plastica si se ia amprenta.

Indicatii: - amprenta preliminara.

- camp protetic neretentiv.

Contraindicatii: - camp protetic cu mucoasa congestionata.

Avantaje: reduse.

Dezavantaje: - iritante si caustice pentru tesuturile mucosale.

- mare rigiditate.

- prezinta fenomenul de alergie locala sau generala.

Mucosealul

Mod de prezentare: pulbere si lichid.

Indicatii: - amprente mucostatice, amprente pentru care a fost creat.

- campuri protetice mandibulare, neretentive, atrofiate.

- captusirea protezelor mobile prin metoda directa.

Avantaje: reduse, fidel, gust si miros aromatic.

Dezavantaje: - elaborat numai pentru amprentele mucostatice, putin indicate clinic.

- usor iritant.

- se foloseste in cazuri foarte rare.

Materialele semirigide

Materialele termoplastice

Mod de prezentare: placute sau batoane care se plastifica prin incalzire in apa (tehnica de electie) sau la flacara. Starea plastica apare intre 45-70*C si pentru introducerea in cavitatea orala temperatura trebuie sa fie in jur de 50*C.

Sortimentele materialelor termoplastice comerciale sunt:

- Impression compound- Kerr. Kerr negru cu temperatura de ramolire 56-57*C; Kerr rosu cu temperatura de ramolire de 55-56*C; Kerr verde cu temperatura de ramolire 50-51*C.

- Xantigen negru- Bayer.

- Exact Compound- SS White.

- Spofa Dental- Spofa.

- Ceroform- Spofa.

Indicatii: - amprenta preliminara dupa tehnica amprentelor compresive.

- amprenta functionala folosind materiale termoplastice cu grade diferite de fluiditate, cu punct diferit de ramolire, pentru amprentarea crestelor edentate si a zonelor marginale (inchiderea distala, sublinguala).

- amprentarea campurilor protetice dure acoperite de fibromucoasa ferma.

- material de amprentare periferica.

- adaptarea marginala a lingurii individuale.

- port-amprente pentru amprenta preliminara.

- port-amprente pentru edentatii partiale sau microproteze.

Contraindicatii: campurile protetice moi sau retentive.

Avantaje: - stabilitate dimensionala in timp.

- ofera posibilitatea repetarii amprentei.

- ofera posibilitatea completarii amprentei cu oricare material termoplastic si al verificarii imediate.

Dezavantaje: - nu amprenteaza fidel elementele campului protetic.

- au o conductibilitate termica mica si se incalzesc superficial si mai greu in profunzime. Pot astfel deforma prin supraextensii marginile protezei.

- timpul de stare plastica este redus si este necesar introducerea repetata in cavitatea orala existand riscul deformarii.

- excesul de temperatura determina volatilizarea unor compusi si degradarea materialului, malaxarea lui mai mult de 3 min. modifica volumul materialului dupa racire cu 6%. Trecerea materialului de la temperatura cavitatii orale la cea din mediul extern determina o contractie suplimentara de 0,3%.

Materialele bucoplastice

Mod de prezentare: sunt grupate in categoria cerurilor, ele devenind plastice la temperatura cavitatii orale de 35-37*C. Se utilizeaza Adhesealul rosu si verde, Ex 3-N Gold (Meist), Dentinoplastul (Spofa), Rezinoplastul.

Indicatii: - amprente functionale.

- atrofii marcante ale suportului osos.

Contraindicatii: - amprente preliminare.

- campuri protetice retentive.

- campuri protetice mandibulare foarte deprimabile.

Avantaje: - amprenteaza fidel periferia campului protetic pe care nu o deformeaza.

- suprafata mucosala a amprentei va fi neteda, va trece peste detaliile de finete ale campului protetic fara sa le deformeze, favorizand aparitia fenomenului de adeziune si succiune.

- amprenta poate fi repetata, reajustata, corectata prin pensulare si reintrodusa in cavitatea orala.

- permite o amprentare functionala cu manevre clinice lejere, fara graba.

Dezavantaje: - un timp de amprentare mai mare de 10 min. determina ,,fuga materialului din port-amprenta si din aceasta cauza este necesara racirea ei succesiva. ,,Fuga marginala deformeaza nefunctional limita de reflexie a mucoasei, iar cea de pe suprafata port-amprentei deformeaza suprafata campului protetic.

- lingura individuala trebuie sa fie foarte bine adaptata marginal inaintea folosirii materialelor buco-plastice pentru ca daca au o grosime mai mare de 2 mm nu sunt sustinute de port-amprenta si nu realizeaza modelarea corespunzatoare.

- inainte de a fi scoasa din cavitatea orala se va raci pentru a nu se deforma.

- modelul trebuie turnat imediat. La temperatura camerei de 20*C se deformeaza.

- impun ca lingura individuala sa fie din acrilat.

Pastele de oxid de zinc-eugenol, pastele ZOE

Mod de prezentare: doua paste, pasta bruna pe baza de eugenol si pasta alba pe baza de oxid de zinc. Comercial sunt cunoscute: Momax (Suedia), Luralite (Kerr), Cavex (Olanda), Impression Paste (SS White si De Trey), Repin (Spofa). Timpul de spatulare variaza intre 30-40 sec., timpul de lucru 2-5 min., cel de priza 2-6 min.

Indicatii: - amprenta preliminara .

- amprenta functionala muco-dinamica a campului protetic.

- corectarea amprentelor luate cu materiale de tip Stents prin tehnica de ,,spalare

- stabilizarea bazei sabloanelor de ocluzie.

- cimentarea provizorie a lucrarilor conjuncte.

Contraindicatii: campuri protetice retentive.

Avantaje:

- are buna fidelitate, vascozitate redusa cea ce face ca amprentarea sa nu necesite compresiune asupra campului protetic si in acest mod nu il deformeaza.

- nu sufera modificari volumetrice, dupa priza contractia este de 0,1% si ramane constanta dupa 24 ore.

- permite reinsertia amprentei in cavitatea orala fara a se deforma, in campurile neretentive, pentru corecturi.

- poate fi folosi ca amprenta de ,,spalare, de completare a amprentelor luate cu masa termoplastica.

- adera la suprafete uscate.

- timpul de priza ofera o modelare marginala optima a amprentei.

- este rezistenta.

- nu necesita izolarea amprentei in vederea turnarii modelului.

- ieftin, usor de preparat si obtinut.

Dezavantaje: - datorita continutului de eugenol, materialul este iritant pentru mucoasa si de aceea se vaselineaza campul protetic inaintea amprentarii.

- nu este indicat pentru toate campurile protetice.

- necesita o port-amprenta foarte bine adaptata functional, din acrilat sau placa de baza.

Accelerarea prizei se face prin: - adaugarea de apa.

- spatularea materialului prelungit.

- clorura de zinc, acetat de zinc.

- solutie alcoolica, sol. de novocaina.

- o picatura de acid acetic glaciar.

- temperaturi ridicate.

Incetinirea timpului de priza: - adaugarea de uleiuri.

- temperatura scazuta la spatulare.

- adaugarea de uleiuri, glicerina.

Materialele elastice

Materialele elastice isi pastreaza elasticitatea si dupa priza. Din aceasta cauza sunt folosite pentru amprentarea campurilor protetice retentive.

Hidrocoloizii sau hidrocoloidele reversibile si ireversibile; elastomerii de sinteza: Polisulfide, Silicani si Polieteri.

Materiale de amprenta cu vascozitate lent progresiva

Sunt materiale acrilice care isi mentin un anumit grad de elasticitate timp de doua- trei saptamani. Se prezinta sub forma de lichid uleios (solutie alcoolica de dibutilftalat) si pudra, copolimerul (polimetacrilatul de metil, acrilatul de etil). Se malaxeaza 10-25 sec. cand se initiaza lantul molecular, apoi se acopera suprafata cu pasta in 2-3 min. cand materialul este foarte lipicios, se introduce in cavitatea orala si pacientul inchide in IM ce corespunde cu RC timp de 2 min. Apoi va mima masticatia si va inghiti usor 2 min. Dupa 8-l0 min. se indeparteaza din cavitatea orala, se verifica, eventual se completeaza repetand manevrele clinice. Faza plastica dureaza 72 de ore, dupa care urmeaza faza elastica ce dureaza 2-3 saptamani cand modelarea functionala marginala se va realiza foarte bine, tesuturile deplasate se vor repozitiona, reconditiona, amprenta putand fi corectata prin slefuiri sau aplicarea unui nou strat de material. Dupa faza elastica urmeaza o faza granuloasa cand materialul devine rigid, impropriu de a mai fi utilizat. Modelul functional se toarna dupa 24, 48 de ore sau dupa 2-3 saptamani, iar proteza veche care a reprezentat port-amprenta va fi folosita in continuare de pacient pana la realizarea noii proteze finite. Firmele producatoare prezinta urmatoarele produse: Hydro Cast (Kay See Dental MFG Co), Visco-gel (De Trey), Coe Confort Coe), Fitt (Kerr).

Indicatii: - sunt folosite ca mijloace de ,,reconditionare a mucoasei lezate, traumatizate, infectate de o proteza defectuoasa.

- reconditionarea tisulara in vederea adaptarii campului protetic cu o proteza imediata.

- captusirea provizorie a protezelor.

- dupa interventii chirurgicale ale suportului osos, pentru confectionarea de noi proteze totale.

- campuri protetice retentive.

- amprente functionale cu gura inchisa, de captusire.

Avantaje: - sunt fidele, avantajele recurg din indicatii.

Dezavantaje: material costisitor, necesita reinterventii corectoare.

Port-amprenta

Definitie: port-amprentele, denumite si linguri de amprenta, reprezinta suportul rigid in care se introduce materialul de amprenta.

In functie de etapa clinica de realizare a protezelor totale si de obiectivele amprentarii, port-amprentele pot fi:

- Port-amprente sau linguri standard, sau universale. Dupa materialul din care sunt confectionate si dupa autorii lor pot fi:

- linguri metalice. Sunt de forme si marimi diferite, pot fi sterilizate si uneori adaptate campului protetic prin deformare. De aici fac parte port-amprentele Schreinemakers, lingurile Clan Tray, care au marginea linguala mai lunga spre mezial si mai scurta distal corespunzator liniei milohioidiene (6 marimi pentru maxilar si 7 pentru mandibula la care se adauga un compas ce masoara distal deschiderea campului protetic pentru alegerea lingurii), port-amprente metalice cu dispozitive de retentie prin plasa metalica sau orificii, port-amprente metalice in 4 marimi pentru maxilar (1,2,3,4) si 6 pentru mandibula (00,0,1,2,3,4) fabricate la noi in tara.

- linguri din plastic. Sunt cu unica folosinta, se por adapta prin retus, sunt perforate pentru retentii.

- Lingurile individualizate sunt port-amprentele care se realizeaza dupa primul model de gips. Daca amprenta nu a reusit sa rezolve decat in mica masura sprijinul, problemele legate de mentinere si stabilitate, amprenta preliminara se repeta. Pentru aceasta este nevoie de o noua port-amprenta, de data aceasta realizata dupa un model preliminar individual, denumita lingura individualizata, cu ajutorul careia se realizeaza amprenta preliminara pentru obtinerea modelului preliminar si a lingurii individuale. In functie de corecta amprentare pot fi unice sau multiple. Se realizeaza din placa de baza sau acrilat.

- Lingurile individuale sau port-amprentele individuale functionale sunt confectionate pe ultimul model preliminar, din acrilat sau placa de baza. Ele acopera in intregime suprafata campului protetic pana la limita de mucoasa pasiv-mobila. Ele sunt prevazute cu maner, butoni de presiune iar uneori cu borduri de ocluzie.

Manevrele clinice de modelare periferica a amprentei

Modelarea periferica a amprentelor se realizeaza prin miscari diferite clasificate in:

- miscari nefunctionale executate de medic. Dupa aplicarea amprentei in cavitatea orala pentru a se putea preciza limita si grosimea marginilor amprentei, medicul in timp ce pacientul deschide larg gura, executa masaje jugale pe toata periferia vestibulara a amprentei sau rotatii si tractiuni de nodulul comisural care modeleaza toti muschii oro-faciali.

Dezavantaje: - nu se modeleaza regiunea linguala.

- nu se modeleaza corespunzator zonele vestibulare retrozigomatice si punga lui Fish.

- materialele fluide nu realizeaza o extindere maxima marginala corecta, iar cele vascoase pot supraevalua extinderea marginala.

- necesita o stapanire clinica si o experienta a acestei tehnici din partea medicului.

Indicatii: - la utilizarea materialelor de amprentare cu vascozitate crescuta.

- pacienti la care colaborarea pentru manevrele clinice se deruleaza greoi.

- miscari functionale recomandate de medic. Sunt miscari test exersate de bolnav la comenzile medicului inainte de amprentare, care se reiau intr-o anumita ordine atat la adaptarea lingurii individuale cat si in timpul amprentarii finale in scopul modelarii marginale. Ele sintetizeaza intr-o ordine logica miscarile posibile din cursul functiilor SDM a caror ordine trebuie respectata.

- miscari functionale automatizate. Sunt miscari complexe materializate prin fonatie, deglutitie, mimica si masticatie. Indicate in amprentarea campului protetic cu materiale cu priza intarziata.

Amprenta preliminara a campului protetic edentat total

Definitie: amprenta preliminara reprezinta imaginea negativa a campului protetic edentat total in conditiile modelarii nefunctionale marginale ale amprentei de catre medic.

Obiectivele amprentarii preliminare.

1. Obiectivele biomecanice.

a). asigurarea conditiilor pentru adeziune succiune, ocolirea formatiunilor mobile de la periferia campului protetic, tonicitatea musculara.

- adeziunea: amprenta preliminara sa inregistreze toate suprafetele e si cat mai intinse ale campului protetic. Fidelitatea meterialului in cazul amprentei preliminare nu reprezinta o conditie necesara.

- succiunea: este partiala, inegala, pentru ca materialul de amprentare preliminara este de consistenta mare si amprenta preliminara nu se cofreaza marginal, port-amprenta standard nu poate fi adaptata corect campului protetic.

- ocolirea formatiunilor mobile de la periferia campului protetic se realizeaza de asemenea partial pentru ca port-amprenta nu este adaptata periferic, materialul este de consistenta vascoasa, miscarile de modelare marginala ale medicului sunt limitate.

- echilibrul tonusului muscular nu se obtine in aceasta etapa.

b). stabilitatea protezei totale se asigura partial prin inregistrarea zonelor anatomice retentive si verticale ale campului protetic, stabilitatea depinzand si de calitatea materialului de amprentare.

c). asigurarea sprijinului protezei se realizeaza aproape in totalitate pentru ca amprenta preliminara reproduce cat mai complet suprafata campului protetic, iar prin materialele de amprenta de consistenta mai fluida nu se deformeaza campul protetic

2. Obiectivele functionale nu sunt obtinute prin amprenta preliminara.

3. Obiectivul biologic tine de calitatile chimice si fizice ale materialului de amprentare.

Amprentele preliminare pot fi clasificate dupa:

- zona topografica: amprenta preliminara maxilara, amprenta preliminara mandibulara, amprenta preliminara bimaxilara (globala, care se inregistreaza foarte rar si cu port-amprente speciale).

- dupa tipul materialului utilizat: amprenta preliminara din gips, amprenta preliminara din alginat, amprenta preliminara cu materiale termoplastice, amprenta preliminara cu materiale siliconate.

- dupa calitatea campului protetic: amprenta preliminara compresive realizate in campurile dure, amprenta preliminara de compresiva realizate cu materiale foarte fluide pentru campurile protetice moi.

- dupa numarul de materiale de amprenta folosite: amprenta preliminara simpla, amprenta preliminara compusa (compozita) cu mai multa materiale de amprentare cu consistenta din ce in ce mai fluida.

- dupa tipul de port-amprenta utilizat: amprenta preliminara cu lingura standard, amprenta preliminara individualizata luata cu o port-amprenta individualizata.

Fazele clinice de realizare a amprentei preliminare sunt urmatoarele:

1. Pregatirea amprentarii.

2. Alegerea port-amprentei.

3. Alegerea materialului pentru amprentare preliminara.

4. Alegerea tehnicii de amprenta preliminara.

5. Verificarea amprentei preliminare.

6. Proiectarea lingurii individuale.

7. Stabilirea indicatiilor necesare confectionarii lingurii individuale.

1. Pregatirea amprentarii preliminare.

Pregatirea amprentei preliminare reprezinta o etapa foarte importanta pentru ca din acest moment pacientul este constient de inceperea propriu-zisa a realizarii protezelor mobile. De aceea el trebuie sa cunoasca in ce consta aceasta faza, scopul si derularea tehnicii de amprentare, timpii operatori, succesiunea lor fireasca si sa colaboreze permanent cu medicul. I se va explica aparitia reflexului de voma care poate fi diminuat prin anestezia de contact a valului palatin, respiratie nazala, manevra de coborare prin presare pe umerii pacientului, pacientul sa-si cuprinda cu amandoua mainile genunchii si sa-i apropie de piept, sa aplece capul in jos si sa-si controleze singur reflexul de voma. Protejarea vestimentatiei este obligatorie si ea se face pentru o suprafata cat mai intinsa.

In caz de hipersalivatie se fac clatiri cu apa rece a cavitatii orale, administrarea de parasimpaticolitice sau tranchilizante.

Pacientul trebuie sa cunoasca si sa repete inainte de amprenta preliminara o serie de miscari ale limbii, obrajilor, buzelor sau mandibulei.

Instrumentarul necesar amprentarii presupune instrumentarul de examinare, fuloar, spatula, bol, compas, creion chimic, tavite renale, mediu de pastrare si trimitere in laborator a amprentei preliminare.

2. Alegerea port-amprentei

Alegerea port-amprentei se face in functie de maxilar sau mandibula, dupa tehnica si materialul de amprentare, dupa forma si marimea campului protetic. Alegerea port-amprentei impune o grosime cat mai uniforma si egala a materialului de amprentare si ea trebuie sa asigure un spatiu de aproximativ 3-4 mm in vertical, dar cu marginile la 2 mm sub nivelul de reflexie a mucoasei mobile. In sens antero-posterior 3-4 mm de versatul vestibular al crestei frontale, iar distal cu 2-3 mm de zona Ah. In sens transversal se recomanda 3-4 mm distanta fata de campul protetic.

Uneori port-amprentele pot suporta o serie de adaptari la campul protetic:

- pentru lingurile standard metalice lucioase se realizeaza retentii suplimentare cu benzi de leucoplast aplicat pe margini si in zone de pe fata interna a port-amprentei, conuri din mase termoplastice dispersate pe fata interna a port-amprentei, lacuri adezive.

- adaptarea marginala a port-amprentei cu un crampon pentru cea metalica si cu freza de acrilat pentru scurtarea celei de plastic. Cand marginile port-amprentei sunt scurte se completeaza cu masa termoplastica.

- pentru pozitionarea corecta a port-amprentei se realizeaza butoni de distantare din mase termoplastice sau ceara de 3-4 mm grosime asezati in dreptul molarului prim pentru zona laterala si 3 butoni simetrici in zona frontala canin-canin.

4.Alegerea materialului de amprenta

Alegerea materialului pentru amprenta preliminara se face in functie de calitatea suportului mucos, osos si a tehnicii de amprentare, de morfologia clinica a campului protetic si de obiectivele finale urmarite. Astfel:

- camp protetic ,,dur, mucoasa subtire nedeformabila, aderenta, zona de mucoasa pasiv-mobila greu de delimitat, se recomanda pentru amprenta preliminara materiale cu vascozitate crescuta.

- camp protetic ,,moale, cu mucoasa rezilienta, deformabila, deplasabila orizontal, se recomanda materiale cat mai fluide.

- camp protetic retentiv- materiale elastice.

Prepararea materialelor pentru amprenta preliminara trebuie sa respecte prospectele de manipulare, iar dupa necesitatile clinice se poate intervenii pentru realizarea unei vascozitati optime sau modificarea timpului de priza.

Tehnica amprentei preliminare

Tehnicile de amprente preliminara sunt legate de tehnicile amprentelor functionale recomandate de o serie de autori care folosesc un anumit tip de port-amprenta, material de amprentare si o tehnica de amprentare recomandata in functie de obiectivele pe care autorul le urmareste.

Materialele de amprenta amintite anterior respecta fiecare tehnici particulare, de aceea ele pot fi descrise pentru fiecare material in parte. Manevrele clinice de modelare periferica a amprentei preliminare apartin medicului si sunt nefunctionale, reprezentate de: masaje la nivelul periferiei vestibulare a amprentei prin intermediul obrajilor, masaje si usoare tractiuni la nivelul nodulului comisural. Pacientul va efectua manevra Valsalva pentru limita Ah, balansarea mandibulei, contractia usoara a orbicularilor, deplasari usoare ale varfului limbii spre comisuri.

Tehnicile de amprentare preliminara cunoscute sunt: tehnica Devin, tehnica Schreinemakers, tehnica Lejoeux, conceptia Clinicii de Proteica dentara din Bucuresti. Cele mai frecvente tehnici de amprentare preliminara sunt luate cu gips, alginate, siliconate, mase termoplastice s materiale cu priza intarziata.

5. Verificarea amprentei preliminare

Verificarea amprentei preliminare se face dupa scoaterea ei din cavitatea orala si consta in:

- verificarea centrarii port-amprentei si a amprentei.

- uniformitatea grosimii materialului.

- prezenta bulelor de aer pe suprafata sau marginile amprentei.

- prezenta marginilor subtiri si flotante ale materialului de amprenta.

- prezenta detasarilor mari de material de pe port-amprenta.

- controlul clinic al amprentei preliminare se face ativ cu elementele din cavitatea orala.

Daca amprenta preliminara nu a realizat obiectivele propuse de principiul biomecanic, ea se repeta.

Dezinfectarea amprentelor se face cu solutie de glutaraldehida 2%, glutaraldehida cu fenol, clorhexidina, clorura de benzal konium.

6. Proiectarea lingurii individuale

Proiectarea conturului lingurii individuale se realizeaza prin:

a). metoda ativa prin care se urmareste din aproape in aproape corespondenta sediului mucoasei pasiv mobile din cavitatea orala cu cea de pe amprenta. Pe amprenta preliminara se traseaza cu creionul chimic aceasta limita marginala.

b). metoda Schreinemakers. Pentru maxilar se noteaza pe amprenta preliminara cu creion chimic pozitia foveelor palatine, santurile retrotuberozitare, si se unesc cu doua linii curbe sub forma de acolada cu convexitatea posterioara, conturand limita posterioara Ah. Limita vestibulara a lingurii individuale este situata la 1-2 mm spre interior fata de convexitatea maxima a marginilor amprentei.

Pentru mandibula se traseaza linia mediana in zona linguala centrala. In zona centrala linguala se traseaza pe convexitatea maxima a amprentei preliminare, de o parte si alta a liniei mediene pe o distanta de 3 cm. Se traseaza in fundul jgheabului directia crestei edentate pana la toberculul piriform. De la punctele terminale linguale centrale se traseaza linii paralele catre distal pe convexitatea maxima a marginii amprentei, se transverseaza tuberculul lingual la unirea 1/3 posteriore cu 2/3 anteriore ale tuberculului, si apoi se curbeaza catre vestibular. Limita vestibulara a lingurii se situiaza la 1mm spre interiorul convexitatii maxime a marginii amprentei preliminare.

7. Stabilirea indicatiilor necesare confectionarii lingurii individuale

Pentru laboratorul de tehnica dentara se trimit urmatoarele indicatii:

- materialul din care se confectioneaza lingura individuala: placa de baza, acrilat (cea mai buna si indicata in special pentru mandibula).

- raportul lingurii individuale cu campul protetic. Pentru un camp protetic optim lingura individuala se va adapta intim pe toata suprafata lui. Existenta proeminentelor osoase, a turusului palatin rafeului median dureros, torusului mandibular, creste balante, se indica distantarea lingurii individuale la acest nivel, despovararea acestor zone, fie prin folierea modelului preliminar cu 1-l,5 mm grosime, fie prin perforarea lingurii in aceste zone pentru a permite reluarea materialului fluid si a nu deforma o fibromucoasa mobila. Distantarea mai poate fi ghidata de 4 butoni de distantare din ceara sau mase termoplastice de 2 mm grosime situati simetric 2 in zona frontala si 2 in dreptul molarului 1. Daca amprenta functionala se realizeaza cu materiale cu vascozitate crescuta este necesara distantarea lingurii cu 1-l,5 mm pe toata suprafata ei pentru ca materialul sa aiba o grosime mai mare. Exista si linguri individuale situate la distanta de campul protetic cu exceptia zonelor marginale pe o distanta de 2-3 mm unde va fi intim adaptata la periferia campului protetic pentru realizarea unei succiunii interne mai bune.

- manerul lingurii individuale se va confectiona de dimensiune, forma si pozitie, de obicei de marimea unui incisiv central superior, pentru a nu jena manevrele medicului si a pacientului la modelarea functionala marginala.

La maxilar manerul va fi situat vertical pe linia mediana pentru a nu impiedeca miscarile buzei superioare, iar la mandibula plasat pe linia mediana in pozitia pe care o au dintii frontali inferiori si de inaltimea buzei inferioare.

- grosimea lingurii individuale trebuie sa fie uniforma de 2 mm pentru baza pentru a-i asigura rezistenta, marginile rotunjite si in raport cu mucoasa pasiv mobila, iar acolo unde este cazul se ingroasa suplimentar la nivelul pungilor lui Eisenring si Fish.

- lingura individuala mandibulara are plasati butoni de presiune la nivelul portiunii celei mai declive a crestei concave.

- lingura individuala poate prezenta in functie de tehnica de amprentare functionala borduri de ocluzie.