Incidenta CVIn ce priveste incidenta CV, trebuie remarcat ca daca bolile cardiosculare de origine "arteriala" - datorate aterosclerozei si/sau hipertensiunii arteriale - ocupa primul loc ca frecventa in morbiditatea generala a populatiei, pentru locul al doilea in ordinea frecventei concureaza CV si cordul pulmonar cronic, apoi diversele cardiomiopatii si in continuare alte boli cardiace.
Frecventa CV este in scadere semnificati, ca urmare a eficientei profilaxiei si tratamentului infectiilor streptococice.
Totodata, apare insa o proportie mai mare a CV de origine nereumatismala, mai ales in cazul stenozei aortice si al insuficientei mitrale. Chiar si in aceste conditii noi, persista insa faptul ca orice CV care depaseste "un anumit prag" si daca intervin diverse conditii intercurente, tinde sa evolueze spre complicatii majore inlidante sau care pericliteaza viata bolnavului: insuficienta cardiaca, endocardita subacuta, tulburarile de ritm si accidentele trombembolice.
Posibilitatea - pe scara din ce in ce mai larga - a rezolrii favorabile intr-o masura mare a "defectelor lvulare" prin actul chirurgical, creaza necesitatea depistarii, urmaririi sistematizate in timp indelungat a cazurilor si a alegerii momentului si conditiilor optime pentru o astfel de rezolre "radicala". Pe de alta parte, starea postoperatorie creaza alte conditii de profilaxie a complicatiilor specifice acestei situatii nou create si deci de urmarire in timp a acestei categorii de bolnavi.

Evolutia naturala a CV

Problematica pusa de CV in practica a suferit mari mutatii in ultima vreme, ca urmare a interventiei mai multor factori.
Astfel, evolutia naturala a CV a suferit modificari importante ca urmare a masurilor foarte eficiente de profilaxie a infectiilor streptococice - principala boala cauzatoare de CV - a accesibilitatii mult mai largi si mai prompte a bolnavilor la reteaua de asistenta medicala, ceea ce a dus la depistarea mai precoce si instituirea la timp a masurilor profilactice. Pe de alta parte, s-au amplificat posibilitatile de tratament adect a endocarditei subacute, a insuficientei cardiace, a aritmiilor si a accidentelor trombembolice.In fine "chirurgia de corectare" a defectelor lvulare a fost aplicata pe un numar foarte mare de cazuri. Toate acestea au facut ca atat rsta medie de aparitie a CV poststreptococice, cat si rsta medie de aparitie a complicatiilor sa fie mai ridicate, ceea ce a "impins" rsta de supravietuire a acestei categorii de pacienti dincolo de 50 de ani si chiar de 60 de ani.
Cu ani in urma, studiile retrospective si cele prospective cu privire la evolutia naturala a CV (mai ales cu privire la stenoza mitrala, ca fiind cea mai frecventa si mai "reprezentati" CV de origine reumatismala, dar si in cazul aftor afectiuni lvulare), au aratat aproape inriabil in toate loturile analizate ca:
- rsta medie de producare a primului atac reumatismal acut (ca "debut" al lungului proces de CV) era de 12 ani;
- rsta medie la care se percepeau primele semne stetacustice (semne "obiective") de CV, era in jur de 18-l9 ani;
- rsta medie la care apareau primele tulburari functionale era in jur de 21 de ani;
- rsta medie la care apareau primele manifestari ale insuficientei cardiace (ca fiind principala complicatie a CV) era de 32 de ani;
- rsta medie de deces (dar cu o mare dispersie) era de 38 de ani. Fata de aceste date, ultimele doua decenii marcheaza mari modificari.
Varsta medie a primului atac reumatismal ramane in jur de 12 ani, dar frecventa copiilor cu reumatism acut a scazut foarte mult.
In schimb, celelalte date s-au modificat in sensul deplasarii lor spre rstele mai inaintate.
Astfel,rsta medie a aparitiei primelor semne obiective este in jur si peste 21 de ani.
Varsta medie a aparitiei tulburarilor subiective depaseste 23 de ani; faptul are importanta in practica, deoarece la aceasta rsta, cea mai mare parte a pacientilor si-a diferentiat pregatiera intr-o profesie oarecare, urmand de aici in colo perioada de inliditate in raport cu aceasta optiune profesionala.
Varsta medie a aparitiei insuficientei cardiace (ca principala complicatie a CV) a crescut la 38 de ani si chiar peste aceasta rsta.
Varsta medie a decesului depaseste rsta de 45-50 de ani; mai ales aceasta "rsta medie" prezinta o dispersie foarte mare a lorilor imdividuale; nu e de mirare ca apar lucrari care se refera la studii despre CV la octogenari sau chiar se pomenesc cazuri care au atins rsta de 100 de ani.

3. Dezvoltarea metodelor de examinare utilizate in diagnosticul CV
Aparitia si dezvoltarea diverselor metode de examinare in bolile cardiosculare au determinat si o anumita evolutie in timp a posibilitatilor de investigare a CV.
Cea mai veche metoda de examinare, examenul auscultatoric, s-a dezvoltat lent timp de 200 de ani. Valoarea sa este bine cunoscuta, facand ca aceasta metoda de examinare sa fie fundamentala in diagnosticul CV.
Aparitia la un moment dat a posibilitatilor tehnice de Inregistrare a fenomenelor acustice cardiace - fonocardiografla - a adus un coeficient in plus de precizie in acest domeniu. Comparatia ulterioara a datelor stetacustice cu datele din ce in ce mai diversificate si mai exacte aduse de metodele complementare aparute pe parcurs, au permis o mult mai buna cunoastere a limitelor si posibilitatilor examenului auscultatoric.
Inceputul acestui secol a adus doua noi metode fundamentale de examinare paraclinica a bolilor cardiosculare: examenul radiologie si cel electrocardiografie, care reprezinta prima mare cotitura in investigarea paraclinica a inimii.
Radiologia a permis anumite aprecieri mai exacte si mai nuantate ale unor aspecte anatomice ale inimii, precum si unele aprecieri despre particularitatile functionale si deasemenea ofera informatii despre circulatia pulmonara.
Electrocardiografia a deschis un domeniu nou de investigare, cel al fenomenelor bioelectrice cardiace - electrofiziologia - si care in cazul CV a adus contributii la recunoasterea si eluarea procesului de supraincarcare cardiaca. Aceste doua metode si-au "sedimentat" date sile in anii 1950-l960, existand prea putine posibilitati de a mai produce noi date semnificative, cel putin in ce priveste diagnosticul CV.
Din decada a V-a a inceput era cateterismulul cardiac si legat de acesta, a angiocardiografiei Aceste metode au reprezentat a doua mare cotitura in dezvoltarea posibilitatilor de investigare paraclinica a inimii si circulatiei.
Ele au adus datele considerate cele mai exacte, date care au fost riguros verificate cu ceea ce se constata in cursul operatiilor pe cord. Datele hemodinamice au servit apoi ca etalon de atie pentru eluarea celorlalte metode de examinare.