Mucoasa faringiana, mai frecvent decit mucoasa bucala sau linguala, poate fi supusa unor procese inflamatorii acute sau cronice. Flora microbiana locala, banala, poate fi exacerbata de frig, umezeala sau alti factori vatamatori si sa determine o faringita. Mucoasa faringiana devine ia aceste cazuri rosie si tumefiata, iar bolnavii prezinta senzatii de arsuri in git, de uscaciune sau de corp strain. Aproape regulat ei prezinta dureri la inghitire, o ce ragusita si o tuse prin care incearca sa elimine secretiile adunate pe mucoasa faringiana. Ca aspect faringita, ca si stomatita, poate imbraca diferite forme, cum este faringita catarala, pseudomembranoasa, ulceroasa etc. Pe linga o forma acuta exista si o forma cronica, cu fenomene mai atenuate, dar care se mentin vreme mai indelungata. Faringite cronice se intilnesc mai frecvent la fumatori, cei care abuzeaza de alcool, cintaretii cali si la cei care prin munca lo^ in mediu cu praf, carbune, faina etc, sint mai expusi unor asemenea afectiuni.

Diagnosticul faringitelor, ca dealtfel' si al stomatite-lor sau glositelor, este in general usor de facut, totusi precizarea agentului etiologic ca si a cauzelor fari-zante poate cere medicului unele investigatii de laborator si o discutie cu bolnavul cit mai completa.
Tratamentul se poate reduce la administrarea de ceaiuri calde', gargarisme cu antiseptice si aspirina. Medicul poate indica, in unele cazuri febrile, sulfamide sau chiar antibiotice. Tratamentul igieno-dietetic este la fel de important si va consta dintr-o alimentatie la inceput lichida, aplicarea de comprese calde pe git, repaus la pat etc. Pentru prevenirea unor asemenea afectiuni se r evita factorii farizanti ca frigul, umezeala, praful, eforturile cale etc.