Simptomele bolilor infectioase sunt rezultatul actiunii microbilor de distrugere a celulelor si tesuturilor, dar si al mecanismelor naturale de aparare ale organismului care incearca sa-i distruga.
Atunci cind patrund in organism,
microbii incep sa se multiplice. Este perioada de incubatie lipsita de semne ale bolii. Apoi microbii indeaza organismul si ataca celulele fie direct, fie prin eliberarea de toxine.
Corpul nostru reactioneaza in vederea distrugerii lor, punand in actiune mecanismele sale naturale de aparare. Ansamblul proceselor de agresiune impotri organismului si al celor de aparare ale acestuia determina aparitia simptomelor.
Procesul infectios poate fi generalizat si atunci simptomele bolii sunt generale, dar in aceeasi masura el poate fi si localizat la o anumita regiune a corpului si in acest caz semnele de boala sunt locale.
SIMPTOMELE GENERALE Bolile infectioase se manifesta prin mai multe simptome generale, dintre care principalul este febra.
Febra. O persoana are
febra atunci cand temperatura corporala o depaseste pe cea de 37,7A C (masurata rectal) sau 37A C (bucal).
Febra este provocata de substante eliberate in organism in timpul luptei globulelor albe (leucocitele) impotri microbilor responsabili de infectie. Aceasta crestere a temperaturii actioneaza impotri multiplicarii unor microbi. In unele cazuri, aspectul curbei febrile de-a lungul orelor sau zilelor furnizeaza informatii despre tipul infectiei care e in curs de desfasurare.
De exemplu, o febra ciclica (cu accese regulate), la 48 sau la 72 de ore este caracteristica pentru malarie.
Celelalte simptome generale. O infectie poate antrena oboseala, lipsa poftei de mancare, o
pierdere in greutate, curbatura sau dureri articulare difuze. Cu cat infectia e mai gra, cu atat aceste manifestari sunt mai intense si au tendinta sa se asocieze intre ele.In acest caz medicii vorbesc de 'alterarea starii generale\".
SIMPTOMELE LOCALE Atunci cand e afectata o regiune a organismului, simptomele sunt locale. Cel mai important dintre ele este durerea. Durerea. Chiar daca acest simptom e foarte frecvent intalnit in cursul bolilor infectioase, totusi el nu e prezent in mod sistematic. Cand
durerea este prezenta, sediul ei aduce informatii despre localizarea infectiei: de exemplu la nivelul toracelui in cazul afectarii plamanului (pneumonie). Cateodata, durerea are anumite caracteristici, ca de exemplu o senzatie de arsura in timpul urinarii, tipica pentru cistite. in alte situatii, circumstantele care duc la aparitia sau la agrarea durerii, sunt caracteristice pentru o anumita afectiune.
Astfel, durerea localizata in piept la o persoana care are pericardita (infectia pericardu-lui) este accentuata cand persoana respecti inspira sau cand tuseste si este diminuata cand ea se apleaca in fata. Celelalte simptome locale. Bolile infectioase se pot manifesta de asemenea printr-o inflamatie, o umflatura sau roseata, in special cand infectia afecteaza pielea sau tesuturile superficiale. Unele simptome locale atrag atentia direct asupra tipului de infectie. Tusea si expectoratia evoca in general o bronsita; curgerea nasului ne sugereaza deseori o raceala, curgerea urechii unele tipuri de otite;
lacrimarea e sugesti in cele mai multe dintre cazuri pentru o conjunctivita, iar dia-reea pentru o gastroenterita.
CE CAUTA MEDICUL?
Medicul incepe prin interogarea pacientului asupra simptomelor care au aparut. intrebarile trebuie sa fie extrem de precise si ordonate cronologic. Apoi el se intereseaza de circumstantele care ar putea sugera o anumita infectie: contactul cu o persoana bolna de tuberculoza, lipsa ccinarii impotri hepatitei virale, calatorie recenta intr-o tara unde
malaria este frecvent intalnita. Apoi medicul ii efectueaza pacientului un examen fizic, cu scopul de a cauta si identifica semnele vreunei boli: roseata in gat pentru o angina; erupjie cutanata pentru ricela; zgomote anormale la auscultarea plamanilor pentru bronsita. Tot cu aceasta ocazie el poate descoperi semne de agrare a bolii care impun, eventual, instituirea unui tratament de urgenta. Atunci cand simptomele nu sunt suficient de clare, el solicita cateodata examene complementare de laborator: acestea ii vor permite sa identifice boala in cauza.
IMPORTANTA SIMPTOMELOR
Simptomele constituie punctul de plecare in silirea diagnosticului, incercati sa nu le mascati inainte de a consulta medicul (de exemplu prin automedicatie), deoarece ele furnizeaza informatii indispensabile despre boala care e pe cale sa se declanseze. Pe de alta parte unele dintre simplome contribuie la lupta impotri microbilor responsabili de boala respecti. Deci nu intotdeauna e bine sa le combatem. De exemplu in cazul unei bronsite, al unei pneumonii sau al unei crize de astm,
tusea are un rol benefic in masura in care ea impiedica acumularea secretiilor in bronhii si in plamani.
