Aceasta boala infectioasa cronica se datoreaza unei bacterii in forma de bastonas, numita bacilul Hansen sau Mycobacterium leprae. Ea afecteaza pielea si neri si, dupa o evolutie indelungata, poate determina mutilari.
Boala reduila in Evul Mediu,
lepra aproape ca a disparui in Europa occidentala de pe la sfarsitul secolului a] XV-lea. Ea insa bantuie inca in regiunile tropicale din Africa, Asia, Oceania si America Latina unde afecteaza intre 10 si 12 milioane de persoane. Este o boala endemica, adica afecteaza in permanenta un numar de indizi intr-o anumita regiune. Lepra este numita si "boala lui Hansen", dupa numele medicului care a descoperit bacteria responsabila de boala.
TRANSMITEREA Transmiterea se face pe cale aeriana sau prin contact cutanat. Secretiile si plagile cutanate ale unui bolnav contamineaza pielea sau mucoasele
cailor respiratorii ale unei persoane sanatoase. Bolnai nu sunt contagiosi decat in primele stadii ale bolii. Doar persoanele care traiesc in contact strans cu acestia sunt expuse riscului de imbolnare. Contaminarea este favorizata de caldura si de conditiile de
igiena deficitare intalnite in numeroase tari in curs de dezvoltare.
SIMPTOMELE
Evolutia leprei c foarte lenta. Incubatia, (ara nici un semn aparent, dureaza intre 1 si 5 ani dupa contaminare. Primele leziuni sunt reprezentate de mici pete depigmentate in general albe, de cativa milimetri, zone unde pielea e insensibila si nu transpira. Apoi boala poale imbraca doua forme.
Lepra luberculoida. Este forma cea mai frecventa si se intalneste la persoanele avand mecanismele de aparare imu-nitara relativ eficace. In aceasta forma, volumul nerlor creste in special la nivelul cotului, al gambei si al gatului. Ei den palpabili sub forma unor cordoane ingrosate, regulate, pe care le putem simti sub piele.
Lepra lepromatoasa. Ea este mai grava, foarte contagioasa si se intalneste la persoane
le cu imunitate deprimata datorita malnutritici sau altor numeroase alte boli. Ha se manifesta prin aparitia unor umflaturi ale pielii, denumite leproame, dureroase la atingere, colorate in rosu-brun. Atunci cand (ata e afectata de astfel de leziuni, ea se numeste "leonina" (evoca un cap de leu). Leproamelor li se asociaza o intlamatie a nasului si a sinusurilor (rinila inflamatorie). Aceasta forma de lepra poate fi responsabila si de o inliindarc a cartilajelor, in special la nas.
EVOLUTIE
Bacilul lui llanscn poate afecta ficatul si splina, in acest caz producand
febra si o astenie marcata. Atunci cand boala ajunge intr-un stadiu avansat, leziunile cutanate se agraveaza, pielea se usuca si muschii ele atrofiaza. Apar
ulcere pe talpile picioarelor sau pe palme. Tendoanele degetelor de la maini si de la picioare se retracta, determinand imobilizarea mainilor si mers dificil. Afectarea nerlor conduce la o pierdere a sensibilitatii. Supraintectandu-se, leziunile pot conduce la pierderea degetelor de la maini sau de la picioare.
Paralizia nerlor fetei impiedica inchiderea pleoapelor, ceea ce conduce la afectare oculara grava si mai departe la cecitate.
TRATAMENTUL Lepra se trateaza cu antibiotice denumite sulfonc. De cativa ani bacilul a devenit din ce in ce mai rezistent la aceasta familie de antibiotice si in consecinta i s-au asociat alte antibiotice. Tratamentul trebuie urmat timp de cel putin 6 luni sau si mai mult in formele evoluate. Acest tratament ndeca formele incipiente fara sa lase sechele, impiedica evolutia formelor grave si intrerupe transmiterea bolii. Tratamentul poate li utilizat si preventiv la persoanele care au fost in contact cu un bolnav de lepra.
DIAGNOSTICUL
Diagnosticul formei tuberculoide a leprei este confirmat printr-un test cutanat (cuti-reaejia specifica, numita reactia lui Mitsuda). Pentru aceasta se utilizeaza lepromina, un preparat continand bacili ai leprei inactivati prin caldura. Daca dupa o luna de la aplicarea acestui preparat pielea dene dura la locul unde sa practicat testul cutanat, se considera ca lestul e pozitiv si astfel diagnosticul e confirmat. La persoanele suspectate de forma lepromatoasa, se preleveaza un fragment de piele (biopsie) de la nivelul leziunilor cutanate. Examenul la microscop releva in acest caz prezenta bacililor lui Hansen. Diagnosticul precoce al bolii este esential pentru a incepe rapid tratamentul, prevenind astfel aparitia mutilarilor definitive si care duc la invaliditate.
UN PIC DE ISTORIE
In Evul Mediu lepra era considerata una dintre bolile cele mai ingrozitoare. Leprosii erau pusi la stalpul infamiei si nu mai aveau dreptul sa se deplaseze decat agitand o morisca, care le semnala apropierea. Lepra si-a pierdut statutul de boala incurabila mul|umita doctorului Albert Schweitzer. Acest medic francez nascut in Germania la Kayser-berg, in 1 875, a intemeiat inainte de primul razboi mondial, in 1914, primul siliment destinat tratarii leprosilor, la Lambarene, in Gabon, atunci Africa Ecuatoriala franceza. Fiind muzician, el a finalizat constructia spitalului sau, dind recitaluri de orga. Primeste premiul Nobel pentru pace in 1952 si moare in spitalul sau de la Lambarene in 1965.
RISCURILE IN TARILE OCCIDENTALE
Daca in tarile occidentale cazurile izolate sunt posibile, in ceea ce priveste reaparitia unei epidemii acest lucru nu se mai poate intampla. Intr-adevar, o persoana care calatoreste poate fi contaminata in urma contactului cu un bolnav intr-o zona unde bantuie lepra si o aduce cu sine in tara de origine. Dar in tarile dezvoltate, riscurile de epidemie au disparui, deoarece tratamentul cu antibiotice prene rapid orice pericol de contaminare.
