Cele mai multe efecte adverse afecteaza madu hematopoietica:
a. cea mai frecventa forma survine precoce, in timpul administrarii dozelor prea mari (peste 3 g/zi la adult) sau in caz de glicuronoconjugare deficitara. Se manifesta prin anemie, reticulopenie, trombopenie, leucopenie etc, dar cu sideremie crescuta si capacitate mica de captare a Fe - semn de supresie medulara. Efectul este reversibil prin intreruperea
tratamentului;
b. anemie hemolitica prin deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (forma mediteraneana), reversibila de asemenea:
c. anemie aplastica. ireversibila si fatala, ce survine indiferent de doza sau durata administrarii, dupa un interl aparent liber de 4-8 saptamani dupa incetarea administrarii. Are o incidenta scazuta (2/100.000 tratati), aparent mai des dupa tratamentele orale, si o patogenie inca obscura: se presupune un mecanism de tip idiosinerazic. dar nu se poate exclude rolul unor deriti toxici de tipul dehidrocloramfenicolului, care apar sub actiunea florei intestinale sau dupa absorbtie in organism. Circa 20% din cazuri au aparut precoce, chiar sub tratament: nu se stie daca poate fi prevenita, dar se recomanda cercetarea periodica a hemogramei (1-2 ori/saptamana si parasirea prompta a terapiei la cel mai mic deficit;
d. statistic, apare o corelatie ingrijoratoare intre cazurile de leucopenie acuta la copii si tratamentele cu cloramfenicol mai lungi de 10 zile in antecedente;
e. sindromul cenusiu (Baby-grey sindrom) survine la sugarii imaturi tratati cu cloramfenicol in doze corecte, datorita imaturitatii - si deci insuficientei glicuronoconjugaru hepatice, antibioticul acumulandu-se activ in sange si intracelular, cu afectarea ARN 70 S de la nivelul mitocondriilor, cu blocarea proceselor de fosforilare exudati si de respiratie celulara. Clinic, se manifesta prin detresa respiratorie si insuficienta acuta de miocard - cu cianoza, flacciditate. distensie abdominala, vomismente, colaps si moarte. Se incearca tratamente eroice de extragere a cloramfenicolului circulant cu rezultate minime (exsanghinotransfuzie, hemodializa).
Sindromul a fost descris si la copin mari si la adulti prin supradozare;
f. nevrita optica a fost descrisa dupa tratamente prelungite: de obicei este reversibila, dar poate duce si la pierderea vederii;
g. alte manifestari neurologice, foarte rare, aparent corelate cu doza si reversibile dupa tratament: oftalmoplegie, nevrite periferice, depresie, cefalee persistenta, stari confuzive;
h. manifestari dispeptice minore: greata si voma, diaree, glosita micotica, sangerari gingile prin carenta secundara de vit. K, dupa tratamente prelungite;I. efectul Herxheimer - in febra tifoida, bruceloza, lues - prin eliberare brusca si in cantitate mare de endotoxine prin liza bacteriana, obliga la initierea terapiei cu doze mai mici pentru primele 24-48 de ore.

Interactiuni medicamentoase cu risc toxic:
- cloramfenicolul prelungeste timpul de injumatatire pentru ciclofosfamida, fenitoina, warfarina, tolbutamida si clorpropamida, obligand la scaderea dozelor acestora;
- intarzie efectul antianemic al terapiei cu Fe, acid folie si vitamina BI2 prin depresie medulara;
- rifampicina, fenitoina si phenobarbitalul accelereaza inactivitatea si eliminarea cloramfenicolului prin inductie enzimatica microzomala;
- antagonism antibacterian in asocierile cu alte antibiotice:
a cu preparate bactericide (betalactamine, cefalosporine, aminoglicozide);
a cu preparate care actioneaza, ca si cloramfenicolul, asupra blocarii sintezei proteinelor la nivel ribozomal (macrolide, lincomicina etc).

Posologie si indicatii clinice
Doza uzuala este 25-50 mg/kg/zi, ce mai mare in administrarile parenterale. Ca precautie elementara, se recomanda cunoasterea prealabila a hemogramei si a starii functionale hepatice.
Se recomanda de electie in febra tifoida.
Ca prima actiune terapeutica, este indicat in menigitele purulente cu haemophilus si pneumococice, chiar si meningococice la persoanele sensibilizate la penicilina, ca si in tratamentul abceselor cerebrale.
Este folosit in tratamentul infectiilor cu infrabacterii intracelulare (chlamydii), cu anaerobi, vibrioni si mai rar in bruceloza si melioidoza.In clinica mai este folosit in tratamentul unor infectii digestive (salmoneloze. shigelloze etc), respiratorii (pneumonii cu bacili Gram negativi, supuratii pulmonare etc) si meningocerebrale otogene. ca si in afectiuni sistemice, mai ales cu poarta de intrare genitala.

Este contraindicat in cazuri de:

a alergie medicamentoasa;

a afectiuni hematopoietice in antecedente;

a sugarii sub 6 luni, mai ales prematuri.
TIAMFEMCOLUL este un analog al cloramfenicolului, obtinut prin inlocuirea unei grupari nitro din nucleul benzenie cu un metil-sulfonil.
Desi foarte asemanator cloramfenicolului, are doua mari antaje:
-o penetrare hepatobiliara superioara, pretandu-se la tratamentul unor afectiuni biliare si in febra tifoida - prevenind portajul biliar de conlescenta;
- toxicitate mult mai mica - nu s-au raportat cazuri de anemie apastica dupa tiamfenicol.