Prin mecanisme diverse, toxinele microbiene (si cu deosebire endo-toxinele) induc eliberarea imor substante cu rol de efectori potentiali ai unor tulburari caracteristice socului. Eamine astfel de demonstrat in ce masura actiunea acestora este implicata in manifestarile biologice majore ale socului infectios.
Sub influenta endotoxinelor, in prezenta complementului, se produce o crestere a permeabilitatii capilarelor si eliberarea de histamina din mastocite (prin intermediul anafilactoxinelor ?).
Sistemul coagularii, fibrinolizei si cel lininic formeaza un tot unitar sub raport farmacodinamic. Desi mecanismul dezvoltarii acestui context este polivalent, se pare ca endotoxina foloseste complementul pentru declansarea starii de hipercoagulabilitate. in baza datelor actuale, activarea complexului coagulolitic-kininic se poate produce :

direct sub influenta endotoxinelor;

prin intermediul complementului;

prin intermediul acidozei lactice.

Date recente considera ca lipopolizaharidpolipeptidul bacterian induce hipotensiunea initiala prin intermediul sistemului complementului (Suteu et al, 1973).
Intensitatea acestor mecanisme este insa dependenta de starea functionala a SBH, care controleaza cantitatea de endotoxina ce poate atinge pragul coagularii, fibrinolizei sau al productiei ki'iinice in exces. Aparitia lor, in anumite etape ale socxilui infectios si la intensitati diferite, este astazi unanim admisa. Bamine insa deschisa necesitatea de a pune in parametrii reali ponderea lor in patogenia socului. Astfel, in rastimpul cuprins intre 410 minute de la administrarea de endotoxina, la animalul de experienta, se produce o prabusire tensionala, urmata de o tendinta de revenire la normal. Atit la om cit si la animal, aceasta scadere tensionala este concomitenta cu cresterea in singe a chininelor vasoactive (Hodes, 1964 ; Melmon si Cline, 1967 ; Nies et al, 1968). S-a demonstrat astfel, la maimute la care se administreaza endotoxina, o crestere a cantitatii de chinine eliberate, suficienta pentru a explica vaso-dilatatia si scaderea presiunii sanguine.In cercetarile noastre experimentale, am at consecintele meolice diferentiate ale hipotensiunii induse prin kalicreina cu cele produse prin inocularea de endotoxina de E. coli OinB4 (Busila si Dra-gomirescu, 1973c ; Busila et al, 1971), 1 mg/kgeorp. Cercetarea s-a efectuat pe ciini adulti, la care s-a administrat kalicreina Winthrop in doze hipotensive de 4 unitati /kgeorp. Rezultatele au demonstrat ca, desi scaderea tensionala prin kalicreina poate atinge intensitatea celei din socul endotoxinic, ea nu se insoteste de acidoza meolica (crestere semnificativa a raportului L/P), ceea ce se produce insa dupa endotoxina si la acelasi interval de timp.
Eliberarea de catecolamine si in genere exagerarea stimulului adre-nosimpatic reprezinta un inductor sigur al unor manifestari aJe socului. Cresterea adrenalinei si a noradrenalinei sub influenta unor toxine micro-biene rezulta din numeroase cercetari. Hokfelt et al, (1962), lucrind pe pisici adulte, edentiaza, dupa administrarea de endotoxina de B. pro-teus in doza de 0,11 mg/kgeorp, o crestere a secretiei suprarenale de adrenalina, chiar in conditiile scaderii volumului sanguin suprarenal. Cresterea catecolaminelor se noteaza atit in faza de redresare tensionala (postkininica), cit si in stadiul hipotensiv terminal. Vigas si Nenufth (1967) edentiaza cresterea catecolaminelor in circulatie dupa administrarea de doze pirogene de endotoxina la cobai. Catecolaminele au crescut de asemenea in socul experimental dupa administrarea de endotoxina de Pseudomonas aeruginosa (Atik et al, 1958).

Daca eliberarea catecolaminelor in agresiunile infectioase generatoare de soc este certa, nu sint elucidate inca nici mecanismele cresterii si nici efectele hiperadrenalinemiei in cadrul socului infectios. Ipotetic, in starile de soc in genere, catecolaminele sint eliberate prin :
activarea hipotalamusului posterolateral, care induce hipertonia sistemului ergotrop catecolarninic;
hipovolemie (efect baroreflex), care dene stimulanta pentru mednlosuprarenala (chiar la o scadere cu 10%);
acidoza lactica, lactatul fiind un puternic stimulent al medulo-suprarenalei;
hipoxia si hipercapnia au efecte similare.
In hiperadrenalinemia postinfectioasa, influxul shnic este esential, deoarece sectionarea acestuia o prene.In ceea ce priveste ponderea hiperadrenalinemiei in patogeneza evenimentelor majore ale socului infectios, se porneste in genere de la faptul ca fluxul catecolarninic este un fenomen rapid care pune prompt in actiune celulele netede ale miciocirculatiei si glicoliza. Astfel, Eocha e Silva (cit. de Busila si Dragomirescu, 1973c) considera ca efectele cresterii catecolaminelor au implicatii directe in alterarea conditiilor meolismului celular. Efectul activator asupra fosforilazei poate explica hiperglicemia (initiala) cu depletia (secundara) a glicogenului tisular (Henon et al, 1968).

Hiperproductia adrenalinica, activatoare a glicolizei, este un raspuns adaptativ, ridicind aria rapida a energoproductiei la nivelul solicitarii energetice supraliminare; acest efort dene insa rapid ineficient, datorita faptului ca oxidatia (ciclul Krebs), prin caracterul sau limitativ, nu poate prelua excesul de piruvat eliberat de exacerbarea lantului EMP. Acest mecanism este considerat dealtfel momentul patogenetic esential al socurilor in general.In vederea delimitarii rolului adrenalinei in etapa informationala a socului infectios, am recurs la determinarea adrenalinei prin metoda colorimetrica Bloor siBullen [dupa Koch siHanke (1948)] utilizmd absorbtia pe oxid de aluminiu standardizat dupa Brookmann (cit. de Busila si Dragomirescu, 1973c). Au fost efectuate determinari :
in dinamica socului endotoxinic experimental la 12 ciini adulti, dupa administrarea de endotoxina de E. coli 0,UB4, 1 mg/kgcorp (60 determinari) ;
in cursul formelor clinice toxice de disenterie bacteriana (11 bolna) si toxiinrectii alimentare de etiologie salmonelozica (8 bolna), in raport cu un grup martor (5 persoane);
in dinamica socului endotoxinic experimental la ciine pre- si posttratat cu acid epsilon-aminocaproic (AEAC) (60 probe la 12 animale).

In alt experiment s-au studiat efectele administrarii de adrenalina la clini, fie ca atare, in doze soc (5001 000

5 animale), fie pe. fondul socului endotoxinic experimental (10200 p.g

5 animale). Rezultatele edentiaza urmatoarele :
a) Dupa administrarea de endotoxina, adrenalina creste (de la S la 50 (xg%) la 1030 minute; aceasta crestere este concomitenta cu stadiul de hipotensiune initiala dar nu precede cresterea raportului L : P (care se produce la 612 minute) (Busila et al, 1969).
b) in clinica infectiilor severe cu germeni gram-negati ce elibereaza endotoxine, cresterea adrenalinei este moderata, neatingind nivelele obtinute in socul endotoxinic experimental (Busila si Dragomirescu, 1973c).
c) EfectiU favorabil al tratamentului antiproteolitic cu AEAC (ex-piimat prin cresterea indicelui de supraetuire), se exeicita ehiai in prezenta unor nivele crescute ale adrenalinemiei (Busila si Dragomirescu, 1973c).
d) Adrenalina exogena produce un efect presor de scurta durata pe fondul socului instalat, fara insa a exercita un efect compensator asupra presiunii sanguine si fata a modifica esential valorile adrenalinemiei (Busila et al, 1969).
e) Socul adrenalinic. Efectul socogen al adrenalinei nu poate fi cunoscut decit din cercetari experimentale. Se raporteaza totusi cazul petrecut la o clinica din Los Angeles , unde, dupa administrarea accidentala a adrenalinei in doza enorma de 30 mg intr-un minut (30 m solutie 1 %0), s-;v produs o stare de soc grava, caracterizata prin hipo-Icnsiune, edem pulmonar acut, hematemeza si insuficienta renala acuta, recuperata pri;i reanimare si medicatie adrenolitica.
Rezultati le investigatiei noastre (administrarea de adrenalina la ciiui in doze de soc), edentiaza un lou biologic esential diferit de cel obtinut prin administrarea de endotoxina, atit sub raportul dinamicii tensionale cit ?i sub raportul ritmului de instalare a acidozei meolice; Este edent faptul ca administrarea de adrenalina in doze producatoare de soc, accelereaza glicoliza