Din cele expuse pina acum s-a putut dea ca forma de prezentare a bolii reumatismale este dintre cele mai dirse posibile, de aceea se impune o selectie si o grupare a lor.Incadrarea in urmatoarele categorii: frecnta obisnuita, destul de frecnta si rara sau exceptionala, ramine destul de relativa. Ea reprezinta, totusi ceva mai mult decit nimic si foloseste practic, fiind la indemina clinicianului de ambulatoriu.

Forme frecnte, obisnuite, de prezentare a bolii reumatismale
Forma comuna, descrisa ca tip in simptomatologie, este cea mai frecnta forma de prezentare a bolii. Ea survine cam fn 6070o/Q din cazuri . Fara indoiala ca in cadrul acesteia se pot intilni atitea forme cite vrem. Aceste forme clinice reies din absenta unuia clin simptomele de baza, aparitia altora, pe linga cele expuse, ori din variatia diferita in intensitate a oricareia dintre ele.
Forma abarticulara dupa dirsi autori variaza foarte mult, in functie de cazuistica si de masa de bolnavi cercetata. Ea se pare ca reprezinta 3050o/0 din cazuri, luind cifra cea mai mica prezentata de unii autori si cea mai mare de catre altii. Procentajul mentionat demonstreaza necesitatea de a se tine seama de absenta manifestarilor articulare,- la cazurile intilnite in clinica trebuie cautate cele mai variate simptome prezentate, sprijinin-du-ne pe semnele carditei, chiar si pe cele microclinice, ori, in unele cazuri, numai pc> simptomatologia de laborator, evocatoare de activitate reumatismala.

Pentru aceste moti, la controalele in masa a scolarilor, cit si ia consultatiile zilnice din policlinica, la cei suspectati, se cauta cu atentie semnele de "intoxicatie cronica reumatismala": oboseala, inapetenta, deficitul pondero-statural, rare subfebrilitati, artralgii, oricit de minime ar fi ele, palpitatii precordiale, tahicardie, insilitate cardiaca, nervozitate, transpiratii, paloare, cearcane suborbitare etc, o multitudine de semne dintre cele mai variate, care, adaugate factorilor endo- si exogeni reumatogeni, pot participa la precizarea diagnosticului.
Se pune mare pret pe urmarirea clinica, in timp, a bolnavului, cit si a probelor biologice de activitate, care confirma adesea ca boala evolueaza ascuns. Nu trebuie sa lipseasca dintre probele de control ECG, IDR cu flora streptococica autogena, C reactiv proteina, electroforeza-disproteinemia-fibrinogenul, analizele clasice de depistare a reumatismului, repetate insistent in timp. Toate acestea, in ordinea valorii lor, sint detaliat expuse in partea a doua. Utilizind aceasta metoda ele cautari insistente, chiar banuielile clinice, ori chiar anamnezele ,,curate", pot fi, in mod pozitiv, completate, oferind surpriza confirmarii, in functie de simptomul major, in jurul caruia graviteaza toate celelalte simptome nespecifice, se pot descrie multe forme clinice: amigdaliana, artral-gica simpla, gripala, coreica, ori forma vaga, in care fenomenele neurocircuiatorii se amesteca cu cele cardiace, dar oricum silirea formei se poate face pe baza semnelor predominente, cu o oarecare valoare reumatica.
Niciodata nu se subestimeaza "sindromul subiectiv". Se intelege de la sine, ca odata etichetat bolnavul ca fiind reumatic latent, masurile profilactice si terapeutice se aplica ca la toti ceilalti, mai ales cind stim ca aceasta evolutie lenta, in 3Oo/0 din cazuri, este numai pe o perioada de 612 luni, dupa care boala isi da pe fata toata gravitatea de care este capabila.

Forme clinice destul de frecnte
Forme clinice atipice. Din punct de dere al sindromului articular, formele atipice reprezinta 1620% din formele de reumatism. Cunoscuta fiind strinsa legatura pe care o fac bolnavii, si chiar medicii, intre prezenta sindromului articular si boala reumatismala, descrierea acestor forme atipice ni se pare destul de importanta pentru practica. O asemenea viziune va dirija cercetarea mai intii la inima si apoi la articulatii. In aceste forme atipice se contureaza trei posibilitati: reumatism articular acut cu manifestari articulare anormale, reumatism articular acut cu localizare articulara anormala, reumatism articular acut fara semne articulare, inlocuite de echivalente articulare.
Debutul manifestarilor articulare anormale face ca sindromul clinic articular, descris in puseul acut, sa fie inlocuit doar de ar-tralgii, fara prezenta semnelor obiecti inflamatorii descrise in puseul acut. Durerile apar a fi ratacitoare, periarticulare sau sub forma de mialgii, dureri care se manifesta la oboseala, ori sint numai atingeri monoarticulare.
Localizarile articulare anormale fac ca deseori sa fie prinse articulatii neobisnuite, ca cea a coloanei cervicale, dind redoare meningeala, torticolis, lombosciatica. Uneori prinderea dorsala produce confuzia cu morbul lui Pott. Alteori, sint atinse micile articulatii, asociate sau izolate.
In unele cazuri semnele articulare sint inlocuite de echivalentele lor: talalgii, miozite, sinovita, polimiozite etc.,- evolutia semnelor viscerale fiind deosebita, evidentiaza forme pseudochi-rurgicale, manifestari pulmonare, cutanate, nervoase ele.
De asemenea, se mai pot intilni forme clinice in care apar semne partiale de cardita, fara insotirea sindromului articular si fara un puseu determinant.
Miocarditu lutcnta, granulomatoasa, cu evolutie torpida este destul de frecnta. In aceasta forma nici semnele reumatismale nici cele de suferinta miocardica nu se exteriorizeaza in cursul evolutiei. Numai cind conditiile de mediu extern si cind cele endogene sint coapte, in sens negativ, cu ocazia unui puseu, se exteriorizeaza clinic. Se pot intilni aici cele mai variate si mai neca-racteristice semne: dureri precordiale usoare, palpitatii care nu angajeaza in suferinta aparatul respirator, cefalee, tulburari dispep-tice etc. Din cauza lipsei semnelor obiecti si a predominantei celor subiecti, bolnavii sint etichetati adesea drept nevrotici, cu tulburari neurogetati. Numai cind evolutia a atins un oarecare grad, noul puseu evidentiaza tulburari de conductibilitate si o simptomatologie mai bogata din partea miocardului. Atunci cind apare o aritmie completa, situatia este grava. Cu toate acestea, prin insistenta, se poate reconstitui o anamneza microsimpto-matica reumatismala, in care sint descoperite focarele de infectie, artralgii etc. impunind tratamentul antireumatic.
Endocardita primitiva a fost observata in circa 15o/0 din cazurile de stenoza mitrala, in care bolnavii au negat orice fel de fenomen articular in antecedente, fapt care dodeste evolutia reumatismala pe endocard, fara alte semne clinic manifeste.
Pericardita solitara, fara alte semne clinice de acompaniament, a fost si ea observata. in prezenta acesteia se cauta micro-simptomatologia clinica reumatismala, cit si semnele de activitate in analizele curente de laborator, pentru a se dodi etiologia reumatismala.In concluzie, cardita reumatismala, sub diferite forme de manifestare clinica, poate fi singura manifestare reumatica in 20% din cazurile de boala reumatismala. O distribuire pe virste dupa unii autori ar fi: intre 46 ani 10o/GI intre 79 ani 23%; intre 1015 ani 67o/0;
Se noteaza, cu aceasta ocazie, vulnerabilitatea ascunsa, cu deosebire la virsta pubertala.
Reumatismul de crestere. Este considerat de catre cei mai multi o forma de evolutie a bolii reumatismale. Unii autori francezi neaga legaturile etiologice cu reumatismul, tocmai pentru ca nu exista nici un criteriu sigur de a-l afirma sau infirma. Chiar daca nu ar fi nici o legatura, trebuie evitat ca o asemenea atitudine sa devina paravanul la adapostul careia ar putea evolua multe reumatisme.

Forme de reumatisme rare sau exceptionale
Miocardita reumatismala solitara. Aceasta are o evolutie fara nici un semn clinic, pina la decompensare,- si este rara. Demult au fost descrise decompensari febrile la sugari, fara sa aiba o alta explicatie clinica. Unul din autorii italieni a urmarit 12 asemenea cazuri Cunoscind formele amintite de cardita reumatismala cu expresie clinica partiala, cit si atitea forme latente, alaturi de reactivitatea specifica a sugarului la boala, cu semne generale, pare rosimila etiologia reumatismala. De altfel, la adultii decedati, s-au descris leziuni tipice reumatismale.
Prezentarea cu semne izolate de pleurezie, pneumopatie reumatismala, fenomene digesti, cu hemopatie, miozita reumatismala, celulita, forma nervoasa, cu coma, forma pseudoapendiculara, chistica sau vasculara a reumatismului, sint, de asemenea, rare, mai ales daca sint incadrate numai acele forme ce se pastreaza solitare pina la sfirsit, asa cum le-am enumerat. Cel mai adesea, insa, dupa un debut, apar si alte semne evocatoare de reumatism. Sint rare, de asemenea, formele pur cutanate, cu noduii solitari Meynet, eritem marginat, plagi discoide Bernier, eritem anular a lui Lendhorff si Leiner. Mai pot fi intilnite si alte leziuni, mai putin evocatoare de reumatism, ca eruptiile scarlatini-forme, papuloase, purpurice, edeme reumatismale (albe, rozate, dure, dureroase, care apar si dispar rapid) ori pseudoflegmonul reumatismal.
Se recomanda, ca o conduita in practica de zi cu zi, sa se aiba in dere aspectele frecnte, lasind raritatile pentru cazurile care-au satisfac complexul clinic, chiar dupa multe cautari si instigatii de laborator.