Din studiul nostru s-a putut constata ca din totalul reumaticilor latenti, o proportie de 15% au devenit reumatici activi declarati dintre care: cardiaci 28 (12o/0) din totalul grupei de latenti: articulari 6 (2,6o/0), coreici 2 (2,4o/0) date inregistrate in urile 45 si 46.
Din urile alaturate reiese clar ca cea mai mare parte dintre bolnavii reumatici latenti activati devin cardioarticulari si numai o mica parte devin indemni de leziunea cardiaca; raportul fiind de aproximati5 cardiaci pentru un articular. Acest fenomen se datoreaza, in mare, caracteristicilor de baza a bolii reumatismale. Boala reumatismala prinde, de la inceput, cordul, lucru observat ca fiind un fenomen obisnuit, la reumaticii activi, care provin din imbolnavirile directe, cu forma franca, declarata de boala.

a In cazul grupei in discutie, fenomenul se explica si prin faptul ca acesti bolnavi Iroc mai inin prin forma latenta, in care exista leziuni microscopice miocardice, la cei mai multi dintre ei.
a Asadar, aceasta forma clinica de latent contribuie mult la crederea procentajului de cardiaci. Proportia la suta a cardiacilor proveniti din latenti este mai mare decit a celor cu forme directe. Invers, luind ca element de atie articularii, forma benigna de boala, se poate afirma ca pe cind ia bolnavii reumatici declarati, imbolnaviti direct, proportia articularilor este de 5/15, la cei proveniti din latenti este de 3/15.
a Pe scurt, trecerea reumaticilor latenti in categoria celor activi, declarati, se face cu forme cardiace mult mai numeroase decit se face prin imbolnavirea directa, din reumatismul declarat, a< ut.
a Nu posedam suficiente date care sa permita sa se traga concluzii asupra gravitatii bolii la cardiacii proveniti clin aceasta grupa. Trei insa, dintre bolnavii cardiaci proveniti din reumaticii latenti, au manifestat cardite grave, un argument in plus care ne indreptateste sa credem ca evolutia torpida a reumatismului latent este o realitate si ca masurile care trebuie luate se impun cu necesitate.
a Un lucru este sigur, ca la frecventa si gravitatea cardiaca aratata, se sumeaza o multitudine de factori, in afara cauzei de baza; evolutia torpida si lunga a bolii.
Focarele de infectie pot fi primele incriminate.

Focarele de infectie pot fi primele incriminate.
Studiul celor care devin reumatici activi din latenti, pe baza urmaririi focarelor de infectie, a demonstrat ca: la cei cu focarele evadate anterior, acutizarile au fost de 8% din totalul activarilor,- iar cei care au avut focarele pina la activare, procentul s-a ridicat la 92% din totalul imbolnavirilor. Grafic acest lucru se afla inregistrat in ura 47. Cu toate ca numarul de cazuri este prea redus pentru a avea pretentia unor date absolute totusi numarul deosebit de mare de cazuri noevidate impune concluzia referitor la influenta focarelor asupra activarii bolnavilor latenti.
Influenta focarelor asupra formelor de boala. Din totalul celor activati care au focarele prezente, un numar de cca. 70% devin cardiaci, ]7o/0 articulari si 13% coreici. Grafic formele clinice in prezenta focarelor de iniectie se pot vedea in ura 48.
Si din aceste date reiese ca gravitatea bolii este proportionala cu frecventa focarelor de infectie.
Rolul prezentei mai multor focare de infectie a fost atestat de faptul ca 8 bolnavi care faceau parte din aceasta categorie au fost cardiaci. Din datele mentionate reiese importanta focarelor de infectie in activitatea reumaticilor latenti si in agravarea lor clinica.
Din practica dispensarizarii reiese, de asemenea, ca una din caracteristicile de baza ale reumaticilor latenti este ca simptomatologia clinica se rezuma la durerile articulare foarte necaracteris-tice, manifestate doar ca o componenta subiectiva, fara a fi insotite de vreun alt semn obiectiv. Ceea ce au comun aceste dureri cu durerea reumatica a celor activi este legatura cu anotimpul rece si umed, fapt greu de precizat si cu o valoare relativa, daca luam in considerare totala necaracteristicitate a lor.
Pentru acest fapt, ar fi bine ca in cadrul dispensarizarii si a controalelor periodice repetate sa existe un indiciu care, cu oarecare aproximatie, sa marcheze iminenta puseului acut.
Un asemenea indiciu am cautat sa descoperim prin cercetarile noastre.
Artralgiile ambulatorii ca indicator al iminentei imbolnavirilor active. Trebuie sa precizam ca termenul de artralgie, fiind O' senzatie dureroasa pur subiectiva, neinsotita de alte elemente obiective, variaza in functie de persoana si de starea sistemului nervos, oboseala etc. Nu exista un criteriu de selectionare, degradare a intensitatii, singura modalitate este de a sili numarul artralgiilor pentru care bolnavul s-a prezentat la consultatie si a cerut tratament ceea ce este o dovada ca durerile au avut o oarecare intensitate. Deci, ori do ci te ori ne referim la notiunea de artralgie, ne referim doar la acele care au atins o intensitate oarecare, determinind bolnavul sa solicite tratament.

Cind la controalele periodice sau la vizitele pasive ne gasimIn fata unui bolnacu dese artralgii, aceasta trebuie considerata un factor de mare proba-balitate a iminentei puseului acut si prin urmare trebuie luate masurile profilactice si curative. Artralgiile ambulatorii pe an si luni prezinta, de asemenea, importanta. Am urmarit aparitia lor nu legat de clima, realitate care nu mai are nevoie sa fie demonstrata, ci pentru a evidentia unele elemente negative si pozitive legate de dispensarizare (. 50. . 51). . .
Scaderea repetata a acestor artralgii dupa 1962, daca tinem seama de faptul ca nu s-a facut un tratament medicamentos antibiotic profilactic, poate fi interpretata ca fiind rezultatul aplicarii masurilor de profilaxie generala si individuala. Cu atit mai mult cu cit in aceasta perioada se fac deja consultatii periodice, care marcheaza debuturile si le inregistreaza cu mai multa scrupulozitate.

Frecventa lunara a altralgiilor nu scoate in evidenta altceva de-cit ceea ce se stia: ca scad in sezonul cald constant sau frig constant. Ceea ce caracterizeaza dispensarizarea sint vizitele profilactice si cele curative, apartinind, respectiv, vizitelor active si pasive. Vizitele active sint ificate si executate atit de medic, cit si de sora de ocrotire, in functie de gravitate si necesitate,, cel putin o data pe luna de catre medic si de mai multe ori de catre sora de ocrotire. Rolul lor este de a descoperi factorii reu-matogeni in mediul familial, clin scoala sau in ambianta unde bolnavul activeaza, pentru a-i putea inlatura sau, mai precis, pentru a-l ajuta pe bolnasa se acomodeze mediului inconjurator. Totodata se face un control al indicatiilor de igiena si dieta prescrise-si un control al starii sanatatii bolnavului, control efectuat atit clinic cit si prin probe de laborator.
Vizitele pasive sau curative sint acelea pe care le face medicul la solicitarea bolnavului care prezinta semne de suferinta apartinind fie unui puseu acut, fie cunoscutele artralgii cu semnificatie de micropusee. Acestea, dupa caz si gravitate, se desfasoara fie la cabinetul medical, fie la domiciliul bolnavului.
Conceptia despre boala si atitudinea medicului sint oglindite in datele care urmeaza:
Raportul dintre vizitele profilactice si curative la bolnavii1 reumatici latenti. Media pe bolnasi an de dispensarizare. Media vizitelor profilactice active facute sub dispensarizare, pe bolnasi an de dispensarizare, este de 3,19.
Media vizitelor curative pasive, pe bolnasi pe an de dispensarizare, sumeaza 1,19. Din cele de mai sus se remarca ca numarul de vizite active pe bolnasi pe an de dispensarizare.

Asadar, preponderenta evidenta a vizitelor active fata de cele pasive oglindeste atitudinea profilactica a medicului fata de cea curativa, preocuparea pentru eradicarea factorilor cauzatori si nu numai un raspuns la solicitari, dupa ce boala s-a produs.
Marele avantaj al acestor vizite active consta in faptul ca aceste controale surprind boala in faza de "leziune umorala", inainte de declansarea sa clinica. Vizitele active au avantajul ca descopera cazurile subclinice, torpide, cu o simptomatologie usoara,
care sint, astfel, tratate la timp. Fara consultatiile active, acesti bolnavi ar ajunge numai intimplator la consultatie, dat fiind faptul ca consultul este initiativa bolnavului. Bolnavul nu poate sesiza tulburarea clinica si nici intelege semnificatia ei, pentru a-i solicita medicului o astfel de consultatie. Aici trebuie cautata importanta vizitelor active si rolul lor profilactic.

Asteptarea nu rezolva problema si nu este nici recomandabila. Analizele sint contradictorii, iar medicul de circumscriptie este pus in fata unor cazuri extrem de greu de rezolvat.
Proportia de reumatici latenti internati in spital pentru precizarea diagnosticului. Internarea acestor categorii de bolnavi in spital de catre medicul de circa este mai intii o dovada a cit de greu se eticheteaza ca atare asemenea cazuri. Ele nu prezinta aelemente suficienle de diagnostic. Internarea acestor categorii de bolnavi, pentru precizarea diagnosticului, face proba incontesila a preocuparii medicului in aceasta directie. Preocuparea medicului se manifesta mai ales la cazurile mai putin sugestive. Numarul total de bolnavi suspecti a fi reumatici latenti care s-au internat pentru precizarea diagnosticului a fost 23, ceea ce revine cam 10o/0 din totalul cazurilor, procentaj destul de important. Toate cazurile suspectate si spitalizate au fost confirmate si au fost luate in evidenta.
Dispensarizarea reumaticilor latenti aduce servicii profilaxei bolii reumatismale, in general, si bolnavilor in special, prin ami-narea sau inlaturarea completa a puseului acut si, uneori, chiar a instalarii infirmitatii cardiace.
a Cunoscind ca procentul cardiacilor proveniti din reumaticii latenti este mult mai numeros decit a celor care provin din imbolnavirile directe, se recomanda o profilaxie sustinuta si un control cardiologie amanuntit, insistindu-se asupra examenului ECG. Aceasta este singura metoda prin care se depisteaza leziunile infraclinice la aceasta categorie de reumatici.
a Demonstrata fiind interventia focarelor de infectie, nu numai in activarea bolii, dar si in clelerminarea fenomenelor clinice grave, se impune o preocupare mult mai intensa pentru evidarea ior la timp si in conditii optime.

a Daca este adevarat ca artralgiile repetate si persistente, cu tot subiectivismul lor, sint prevestitoare ale iminentei unui puseu acut, este bine ca acestor cazuri sa li se instituie un tratament an-tiflogislic de durata si o eventuala ponicilinolerapie profilactica, chiar discontinua, pentru a inlatura sau a amina cit mai mult pusoul acut.
a Recunoscind eficienta vizitelor profilactice in profilaxia bolii, se recomanda ca in timpul consultatiilor, macar in anotimpurile periculoase, sa se faca si investigatiile umorale indicate (elec-troforeza, C-reactiproteina etc).