Ochiul

Ochiul

Ochiul este un organ a carui principala functie este cea de a detecta lumina. Se compune dintr-un sistem sensibil la schimbarile de lumina, capabil sa le transforme in impulsuri electrice. Ochii cei mai simpli nu fac altceva decat sa detecteze daca obiectele din jur sunt luminate sau obscure. Cei mai complecsi folosesc la perceptia vizuala.

Ochii compusi se gasesc la artropode (insecte si animale similare) si sunt formati din mai multe pupile simple care permit formarea unei vederi panoramice.

La majoritatea vertebratelor si cateva moluste, ochiul functioneaza prin proiectarea imaginilor pe o retina sensibila la lumina, de unde se transmite un semnal spre encefal prin intermediul nervului optic. Ochiul are o forma sferica, este umplut de o substanta transparenta, gelationoasa numita umoare vitroasa, are o lentila de focalizare numita cristalin si, adeseori, un muschi numit iris, care regleaza La om, ochiul are forma unei sfere si este localizat in orbita oculara. In ciuda dimensiunii reduse, este un organ complex . Ochiul capteaza imaginile ca un aparat fotografic. De altfel, ambele functioneaza aproape in acelasi mod. Lumina patrunde prin partea din fata a ochiului printr-o membrana transparenta denumita cornee, inconjurata de o zona denumita albul ochiului sau sclerotica. In spatele corneei se gaseste irisul, un disc colorat (diferit la fiecare persoana) in culori precum verde, albastru, caprui.Intre cornee si iris exista un lichid numit umoare apoasa. Irisul e perforat in centru de un orificiu de culoare |neagra, denumit pupila. Pentru ca ochiul sa nu fie deteriorat, atunci cand lumina este foarte puternica, pupila se contracta (se micsoreaza); din contra, cand e intuneric, pupila se mareste. Lumina traverseaza in continuare cristalinul, care are functia de lentila biconvexa, apoi un alt lichid, corpul vitros sau |umoarea sticloasa. In final, imaginea este proiectata in profunzimea ochiului pe o membrana denumita retina, ca si cum aceasta ar fi o pelicula de film dintr-un aparat fotografic. Pleoapele si genele protejeaza ochii. O membrana subtire transparenta, denumita conjunctiva, captuseste interiorul pleopelor si o parte din sclerotica. Glande mici, localizate sub ploape, produc in permanenta |lacrimile. Acestea sunt etalate intr-un strat uniform, in urma miscarilor de clipire a pleoapelor, ceea ce impiedica uscarea acestor suprafete. Pierderea organului vizual necesita substituirea acestuia cu o proteza oculara de catre tehnicieni protezisti.

Boli ale ochiului

Conjunctivita

Una din cele mai frecvente imbolnaviri ale foitei care inveleste ochiul este conjunctivita. Printre cauzele conjunctivitei se numara iritatia locala a mucoasei conjunctivale prin praf, fum, curenti de aer, vapori iritanti, expunere excesiva la soare, sau prin infectare cu diferiti agenti microbieni.

Simptome: la prima vedere se constata inrosirea ochiului, secretie lacrimala crescuta; bolnavul acuza mincarimi sau arsuri locale si nu suporta lumina

Tratamentul: in caz de usturimi si mincarimi pronuntate se aplica comprese calde care amelioreaza repede simtomele. Pansamentele nu sunt indicate

Hipermetropia

Hipermetropia reprezinta o afectiune care se manifesta prin vedere incetosata. Persoanele ce sufera de hipermetropie vad bine la distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod obisnuit, desi tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la vederea la distanta. Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme in a focaliza imaginile apropiate si nu pot realiza activitati precum cititul sau cusutul. Desi defectele ce cauzeaza aceasta boala pot fi prezente de la nastere (de exemplu aplatizarea corneei sau lob ocular scurt), lungirea globului ocular in copilarie poate corecta tulburarile de vedere.
Pe masura ce se inainteaza in varsta ochiul isi pierde capacitatea de acomodare (modificare a diametrelor sau a formei lentilelor oculare asa incat imaginea sa se focalizeze pe retina). Hipermetropia este de cele mai multe ori evidenta dupa varsta de 40 de ani, cand ochii pierd capacitatea de acomodare. Tulburarile de focalizare datorate varstei, ce poarta denumirea de prezbitie, determina ca hipermetropia sa devina aparenta.