4. Ileita terminala (boala Crohn)
Ileita terminala, cunoscuta si sub numele de ileita regionala sau boala Crohn, este o inflamatie infiltrativa si sclerozanta a ileonului terminal. Boala se poate localiza insa si la alte niluri ale intestinului subtire sau gros.
Boala este destul de rara si nu se cunoaste inca agentul patogen care o determina.
Clinic, ileita terminala incepe lent, cu dureri in partea dreapta inferioara a abdomenului (fosa iliaca dreapta). Durerile, la inceput de scurta durata, pot deni cu timpul persistente si se insotesc adeseori de borborisme (ghioraituri), flatulenta (gaze), diaree si uneori chiar o stare febrila sau subfebrila. Boala are o evolutie cronica, cu perioade de acalmie si de exacerbare.

Oricum, cu timpul, bolnavii devin anemici si merg spre denutritie. in zona dureroasa din fosa iliaca dreapta se poate remarca o impastare sau medicul poate chiar palpa cordonul ileitic interesat. Complicatiile, destul de rare, constau din stenozarea regiunii afectate (ocluzie), perforare sau formare de fistule.
Diagnosticul, numai pe baza semnelor clinice, este destul de dificil, dar examenul radiologie ce se recomanda acestor bolnavi poate pune in evidenta rigiditatea si ingustarea segmentului respectiv. Mai greu este de pus diagnosticul in localizarile la alte segmente (esofag, stomac, intestinul gros), cind boala poate fi confundata cu un cancer al regiunilor respecti.

Tratamentul poate incepe cu repaus la pat si cu un regim alimentar de crutare. Pentru tratamentul medicamentos s-au folosit si se folosesc, dupa caz, si cu rezultate variabile, sulfamide (ftalilsulfatiazol), antibiotice (Tetraciclina) sau derivati de cortizon (Prednison). Rezultate incurajatoare se pot obtine cu Salazopirina si mai ales cu medicamente imunodepresoare (Imuran).
Prenirea recidilor obliga la supragherea si controlul periodic al bolnavului si la un tratament de durata.

5. Tuberculoza intestinala
La bolnavii care au avut o tuberculoza pulmonara poate aparea in timp si o tuberculoza intestinala prin inghitirea sputci cu microbi specifici prezenti.
Boala se localizeaza de regula in ultima portiune a intestinului subtire (regiunea ileo-cecala) sau cel mult in ileonul terminal.
Clinic, boala se caracterizeaza printr-un debut de regula lent, evoluind cu dureri in fosa iliaca dreapta, inapetenta, pierdere in greutate, anemie si, ceva mai tirziu, cu diaree. Numarul scaunelor in tuberculoza intestinala poate ajunge de la 23 pina la 10 sau mai multe. Sint neformate, moi, uneori lichide sau seminchide si de culoare galbena sau brun-inchis.

Au un miros putrid si contin resturi alimentare. Pe linga mucus, mucozitati si singe, in formele sere, ulceroase, tot mai rare astazi, se pot elimina cu scaunele chiar particule cazeoase. Diareea poate alterna in unele cazuri cu con-stipatia. Boala se poate complica cu stenoza si ocluzii, perforatie, hemoragie si fistulizare in organele de cinatate.
Diagnosticul se face pe baza semnelor clinice amintite, pe existenta in antecedentele bolnavului a unei tuberculoze pulmonare, pe examenul radiologie intestinal si pe alte examene de laborator.

Tratamentul trebuie sa inceapa cu repaus si cu un regim alimentar substantial, bogat in proteine si vitamine. Ca medicamente se vor administra, dupa prescriptiile medicului, pe linga unele pansamente, streptomicina, hidrazida sau alte preparate antibacilare. Controlul periodic al bolnavilor este indicat.
Prenirea tuberculozei intestinale cere ca sa se faca un tratament complet al tuberculozei pulmonare. De asemenea, bolnavii cu tuberculoza pulmonara (mai ales cei care au microbul in sputa) vor fi sfatuiti sa nu-si inghita sputa.

6. Constipatia
Constipatia este o afectiune digestiva din cele. mai frecnte, care consta dintr-o evacuare intirziata (la mai mult do 2 zile) si uneori dificila 3 continutului intestinal.
Exista din punctul de dere al cauzei care o determina si al mecanismului de producere, o constipatie simpla, functionala sau habituala si o constipatie organica sau simptomatica.
Constipatia organica sau simptomatica isi are cauza in afectiuni ale altor organe sau poate fi determinata de factori mecanici (obstructii, tumori, bride), factori nervosi (leziuni ale sistemului nervos, tulburari reflexe etc.) sau factori umorali (unele boli endocrine).

Constipatia functionala sau habituala este rezultatul unor tulburari functionale in motilitatea intestinului gros. Aceasta poate fi colonica (cind priste colonul partial sau total) sau poate fi numai rectala (dischezia rectala).
Dintre cauzele care in constipatia habituala (cea mai frecnta) duc la tulburarile in functia de motili-tate a intestinului fac parte :
Regimurile alimentare unilaterale, cum sint regimurile carnate (cu reziduuri reduse) sau cele lipsite de cruditati (fructe, zarzavaturi), care nu pot asigura evacuarea constanta a intestinului.
Regimurile lipsite de lichide, piine etc, pe care si le impun bolnavii ce sufera de obezitate, pot de asemenea favoriza instalarea unei constipatii.
Sedentarismul unor persoane, al celor care nu fac exercitii de gimnastica si nici un fel de munca fizica sau care, din cauza unei munci pe care o exercita, isi suprima in mod voit reflexul de defecare.

Abtinerile voite, din pudoare, din comoditate sau din cauza repulsiei fata de un closet prost ingrijit duc, mai ales la femei, la 'tocirea\" sau suprimarea reflexului de defecare si la instalarea unei dischezii rectale (constipatie rectala).
Abuzurile de clisme sau de purgati pe care unii bolnavi si le 'prescriu\" zilnic.
Insuficienta dinamica a musculaturii intestinale, care peste 60 de ani se instaleaza la o proportie de peste 30% din oameni.
Bolnavii, cu o forma sau alta de constipatie, se pot plinge de distensie abdominala, balonari, inapetenta, ce-falee, insomnie, stari de oboseala si stari depresi. Limba la asemenea bolnavi este incarcata (saburala), iar la palparea abdomenului la persoanele mai slabe se poate constata prezenta materiilor fecale in diferite segmente ale colonului. Destul de frecnt constipatia cronica se poate complica cu hemoragii anorectale (rupere de hemoroizi) sau fisuri anale.

Scaunul de constipatie, ca si cel de diaree, prezinta unele particularitati. Astfel, sub raportul cantitatii, atunci cind emisiile de scaune se fac la 34 zile sau mai mult, cantitatea acestora este mai mare, aparind sub forma de schibale dure si fragmentate. Fecaloame mai mari se formeaza in dischezia rectala, putind in asemenea cazuri sa capete dimensiuni enorme de pina la 1012 kg (. 10). Forma scaunelor de constipatie este de ase- . menea variabila. in constipatia spastica, din cauza miscarilor spastice mai accentuate, scaunele au aspectul unor masline, sau al unor bile tari (scaune de capra) (. 11). In stenozele rectale

determinate de un cancer sau sifilis rectal

scaunul poate lua forma de panglica sau de creion. Consistenta scaunelor de constipatie asa cum este de asteptat este dura, asa incit la bolnavii casectizati
(mult slabiti) si cu constipatii rebele, scaunele iau chiar aspectul unor pietre (coproliti).

Culoarea scaunelor de constipatie este de regula bruna sau brun-inchis. Din cauza mucusului mai abundent, scaunele pot lua o nuanta alb-cenusie. iar din cauza singelui proaspat eliminat in cursul eforturilor repetate de defecatie (prin hemoroizi singerinzi sau fisuri) scaunele de constipatie pot fi rosii, sanguinolente. Mirosul mai puternic ce-l au
scaunele de constipatie se datoreste proceselor de putrefactie prezente in aceasta afectiune. Scaunele sint sarace in resturi alimentare, dar pot contine mucus, muco-zitati, false membrane si singe.
Diagnosticul constipatiei poate rezulta din datele clinice, examenele radiologice (radioscopii intestinale, irigo-scopii), tuseu rectal (pentru precizarea cazurilor de dis-chezie rectala) si entual rectoscopie, indicata cu deosebire pentru depistarea unor procese de ordin tumoral.

Tratamentul in constipatia cronica va incepe printre altele cu reeducarea reflexului de defecare, car6 este adeseori foarte mult slabit. in acest scop se-va recomanda bolnavilor sa mearga in fiecare dimineata la closet si sa-si rezer cel putin cite 2030\' pentru una sau doua 'incercari\" pe care vor trebui sa le faca cu rabdare. in acelasi scop se poate cere bolnavilor sa consume dimineata pe stomacul gol un pahar de apa rece cu o lingura de miere de albine. Exercitiile de gimnastica, masajul abdominal, psihoterapia etc, merita sa fie incercate in combaterea acestei boli, atit de plicticoasa si chinuitoare pentru unii bolnavi. Regimul alimentar are un rol important in tratamentul bolii. Acesta va trebui sa se compuna din lichide suficiente, dar mai ales din alimente bogate in celuloza (fructe, zarzavaturi, prune uscate, piine neagra etc).

Tratamentul fizioterapie, ca si tratamentul hidromineral (Slanic-Moldova, Singeorz, Vilcele etc.) este adeseori indicat si de folos bolnavilor. inainte de a se trece la un tratament medicamentos, se va interzice mai intii bolnavilor sa mai faca clisme sau sa mai ia purgatile de care au facut abuz. Se poate in schimb administra bolnavilor ulei de parafina, saminta de in, regim de tarite, sau Galcorin. in constipatia rectala sint indicate\' supozitoarele cu glicerina sau clismele mici cu ulei de parafina.

Profilaxia constipatiei reclama, printre altele, un regim echilibrat, complet, din care sa nu lipseasca cruditatile sau lichidele. Tot pentru prenirea bolii este indicat ca femeile si copin sa nu aiba moti ca sa-si inhibe reflexul de defecare. in acest scop, se vor lua masuri, mai ales in colectivitati, sa existe closete suficiente, bine construite si corect intretinute.
De asemenea, in profilaxia generala a bolii se recomanda munca fizica sau macar exercitii fizice in aer liber. Sedentarismul trebuie combatut si pentru faptul ca el constituie o cauza a constipatiei.

7. Colonul iriil
Colonul iriil sau colita muco-membranoasa este_ o afectiune a intestinului gros, care consta din tulburari motorii si secretorii, fara leziuni parietale (de perete intestinal).
Cauza acestei boli nefiind cunoscuta, sint suspectati anumiti factori alergici si neuro-psihici.
Din punct de dere clinic, boala se caracterizeaza printr-o constipatie rebela, insotita de balonari si de dureri abdominale difuze. Odata cu scaunele dure de constipatie, bolnavii elimina si cantitati mari de mucus, care pot lua aspectul unor false membrane. Destul de des, mai ales dupa purgatile, pe care le folosesc in exces bolnavii, scaunele pot deni moi, semilichide ('false diaree\") (. 12). La palparea abdomenului, medicul poate semnala un colon descendent mai dureros si cu aspect de 'coarda\".

La examenul radiologie facut in scop de diagnostic, colonul descendent apare spastic si cu un diametru ingustat, iar irigoscopia pune in evidenta spasme segmentare si haustre adincite sau alteori sterse.
Tratamentul indica bolnavilor un regim lipsit de condimente, cafea, alcool, cruditati. Curele de ape minerale (Slanic-Moldova, Vilcele etc), ca si aplicatiile de caldura pe abdomen sint indicate. Avind in dere rolul factorului nervos in declansarea bolii, medicul recomanda adeseori bolnavilor sedati, tranchilizante, si numai in caz de dureri abdominale antispastice (Lizadon, Scobu-til etc). In perioadele de constipatie se poate prescrie ulei de parafina sau Galcorin.

Profilaxia bolii presupune de asemenea o alimentatie rationala, un regim de viata echilibrat, fara traume psihice. Cind boala are un caracter digestiv alergic, se va cere bolnavului sa elimine din alimentatie produsele aler-gizante respecti.
8. Reciocolita ulcero-hemoragica
Rectocolita ulcero-hemoragica este o afectiune cu caracter ulcerativ si hemoragie care prinde colonul (in special regiunea recto-sigmoidiana) si uneori ileonul terminal. Boala se intalneste mai ales la tineri si la adulti pina la 4045 de ani. Considerata pina de curind ca o boala rara, se pare totusi ca este mai frecnta, o parte din cazuri scapind nediagnosticate.

Etiologia bolii nu este inca binecunoscuta si de aceea sint suspectati factori infectiosi. alergici, neuro-psihici etc.
Boala incepe de cele mai multe ori lent, cu 23 scaune pe zi, care pe linga materii fecale contin mucus si singe. In unele cazuri poate exista insa si un debut brusc, cu 1020 de scaune pe zi, scaune care contin mucus si singe inca de la inceput. Evacuarea scaunelor este insotita de dureri si boala poate, in general, evolua cu perioade febrile.

In special in formele acute ale bolii, pe linga manifestarile coprologice zgomotoase, si pe linga o stare generala alterata, poate exista si o febra ridicata. in forma cronica de boala, bolnavii pot fi afebrili si se prezinta cu o simptomatologie mult atenuata. Recidile sint destul de frecnte si cu manifestari in puseuri destul de accentuate. Boala poate evolua in cazuri rare spre unele complicatii locale (hemoragii, perforatii, stenoze etc.) sau generale (anemie, denutritii etc).
Pentru diagnostic, semnele clinice amintite pot face pe medic sa se gindeasca la diagnosticul bolii. Confirmarea ca atare a diagnosticului va rezulta insa din datele ce se pot obtine prin irigoscopie (colon cu haustre sterse, rigid, ingustat), prin examenul rectoscopic (la care se poate dea mucoasa rectului edematiata si presarata cu puncte hemoragice si cu ulceratii) si prin biopsie (examen histologic si enzimologic).

Tratamentul igienico-dietetic este important si trebuie sa inceapa cu un regim hidric, in care se vor introduce treptat fainoase, oua moi, brinza de vaca, carne slaba, iar mai tirziu, piureuri de morcovi, cartofi etc.
In tratamentul medicamentos al bolii, medicii apeleaza astazi la Prednison si la sulfamidele grele (Salazo-pirin) care par sa dea cele mai bune rezultate. La tratamentul chirurgical se recurge numai in formele gra, cu hemoragii mari si care nu raspund la tratamentul medicamentos aplicat. Tratamentul rectocolitei ulcero-hemo-ragice cere competenta din partea medicului, dar si multa rabdare din partea bolnavului, mai ales ca boala este vindecabila.
Pentru prenirea recidilor

ceea ce intereseaza atit pe medic, cit si pe bolnav

trebuie sa se plece de la evitarea cu grija a factorilor declansatori, printr-un tratament bine condus, un regim alimentar echilibrat si prin calm si incredere pe care trebuie sa si le insuseasca bolnavul.

9. Apendicita acuta
O boala diagnosticata foarte frecnt este apendicita (inflamatia apendicelui cecal) care se poate prezenta ca apendicita acuta sau ca apendicita cronica.
Inflamatia apendicelui este, de cele mai multe ori, de origine infectioasa. Infectarea acestuia este favorizata de faptul ca apendicele este un organ limfatic si prezinta un lumen ingust si infundat in care pot patrunde resturi alimentare, microbi, paraziti etc.

In apendicita acuta semnul principal al bolii este durerea in fosa iliaca dreapta, la nilul punctului cunoscut sub numele de punctul Mac Burney. In aceeasi zona, medicul poate remarca o aparare musculara si o hiper-estezie cutanata. Durerea se insoteste in acelasi timp de greturi, varsaturi, constipatie, o stare subfebrila si o crestere a leucocitelor care pot depasi 10 00012 000. Boala se poate complica cu o peritonita localizata ('bloc apendicular\") sau generalizata. Pina la 1520 ani apendicita acuta poate constitui destul de frecnt cauza asa-numitului abdomen acut.

Diagnosticul se pune destul de usor pe baza semnelor clinice, a leucocitozei si a examenului radiologie.
Tratamentul ramine cel chirurgical, apendicectomie, care trebuie sa se faca in prima zi sau cel mult a doua zi.
Urgenta cu care trebuie sa se intervina chirurgical demonstreaza ca boala nu permite aminare si ca deci trebuie ca pacientul sa consulte medicul, indata ce semnele unei apendicite acute se anunta.

10. Apendicita cronica
Inflamatia cronica a apendicelui se insoteste de dureri vagi in fosa iliaca dreapta, greturi matinale, uneori varsaturi, inapetenta, constipatie si adeseori stari subfe-brile. Durerile din apendicita cronica au uneori un caracter do arsura si iradiaza in diferite directii, dupa orientarea apendicelui. Este de asemenea de subliniat ca apendicita cronica poate, in unele cazuri, determina diferite tulburari la distanta (gastro-duodenale, hepato-biliare, intestinale etc), care ingreuiaza recunoasterea ca atare a bolii.
Diagnosticul se face pe baza semnelor clinice, a examenului radiologie si printr-un examen complet al organelor de cinatate, spre a exclude suferintele unora dintre acestea.

Interntia chirurgicala va fi recomandata de medic, dupa ce a facut o explorare atenta a intregii regiuni. Interntiile chirurgicale inutile trebuie evitate, mai ales ca exista o tendinta de a se eticheta drept apendicita cronica aproape orice durere din fosa iliaca dreapta.
11. Megacolonul si dolicocolonul
Megacolonul este dilatarea colonului care, atunci cind este asociata si cu alungirea acestuia, poarta numele de megadolicocolon. Exista un megacolon congenital cunoscut si sub numele de boala Hirschprung. Segmentele interesate sint portiunea descendenta a colonului, sig-moidul si rectul. Dilatatia segmentului afectat poate fi destul de mare daca de la diametrul normal de 1415 cm, poate ajunge in aceste cazuri pina la 7030 cm si pina la o capacitate de pina la 20 1.

Cauza bolii nu este cunoscuta, insa in mecanismul de producere al acesteia ar fi o insuficienta morfo-functionala a plexului nervos mienteric. Boala se intalneste mai frecnt intre 3035 ani si incepe cu balonari, dureri vagi abdominale, inape-tenta si o constipatie rebela. Bolnavii prezinta si unele fenomene generale ca ameteli, cefalee, stari subfebrile. Boala are o evolutie cronica, dar unele complicatii si chiar stari de subocluzie nu sint excluse.
Diagnosticul se va face prin irigoscopie, cu care ocazie se va putea dea segmentul dilatat. Examenul obiectiv facut de medic ii va permite acestuia sa palpeze in etajul inferior al abdomenului, o cantitate mare de materii fecale, dispusa sub forma unor mase pseudotumorale.

Tratamentul consta dintr-un regim bogat in cruditati si din administrarea de laxati uleioase, clisme evacuatoare sau evacuare mecanica. in cazurile mai gra tratamentul chirurgical poate deni indicat.
12. Dirticuloza intestinala
Dirticulii intestinali sint dilatatii, in forma de deget de manusa, ale peretelui intestinal. Dirticulii adevarati sint de origine congenitala si cuprind in structura lor toate straturile intestinului. Dirticulii falsi, dobinditi in cursul vietii, constau numai dintr-o her-niere a mucoasei printre fasciculele musculare.

Ca marime pot ajunge de la aceea a unui bob de porumb pina la aceea a unui ou. Sint mai frecnti, asa dupa cum am vazut, la nilul esofagului si al duodenului, devin
foarte rari pe intestinul subtire si cresc in frecnta la nilul colonului si in special al colonului descendent si al sigmei. In general, prezenta dirticulilor poate trece neobservata. Unele manifestari clinice survin peste 4050 ani, atunci cind are loc o entuala inflamatie a dirticulilor (dirticulita).
De cele mai multe ori, aceste manifestari au caracterul unei enterocolonopatii cu tulburari de tranzit intestinal (diaree care alterneaza cu constipatie), dureri abdominale si balonari. In dirticulii colonului, durerea este localizata in fosa iliaca stinga.

Diagnosticul se face prin examen radiologie (irigoscopie) sau, pentru dirticulii sigmoidieni, prin recto-scopie.
Tratamentul igienico-dietetic va consta dintr-o alimentatie echilibrata. Ca medicatie in tratamentul dirti-culitei medicul poate recomanda cure cu tetraciclina de 45 zile. Interntia chirurgicala nu este justificata de-cit in cazurile cu complicatii (perforatii, hemoragii etc).