Este un grup de simptome, mai ales gastrice, ca balonare, alterarea poftei de mincare, jena epigastrica sau durere, borborisme,
greata etc., cu sau fara
tulburari de scaun, manifestari alergice sau a altor organe, rezultat al unei perturbari (nervoase, hormonale) in reglarea functiunilor digesti motorii si secretorii a stomacului, fara sa aiba la baza un substrat organic. Cum aceasta situatie este foarte rara in practica clinica, sfera notiunii de dis-pepsie se reduce din ce in ce mai mult si conceptul ei nu mai reprezinta decit un diagnostic de sindrom de prim contact cu bolnavul-
Acesta implica un examen complex clinic si paraclinic care duce in cele din urma la un diagnostic de boala a unui organ (sau organe) digestiv(e) : stomac, intestin, cai biliare (dispepsia inter-digestiva a lui Hatieganu) sau/si extradigestiv(e) : plamin, rinichi, cord etc. si adesea asociate (dispepsia complexa, in cupluri de organe), suferinta care mult timp a stat latenta (dispepsie secundara). Mai rar apare sub aspect primar, prin factori pur psihici (dispepsia primitiva).
Clinic, dispepsia se manifesta prin unul din cele trei aspecte ce sint mai conturate : 1) Dispepsia hiperstenica, in care acuzele sint dominate de jena epigastrica pe
stomacul gol, cu piroza, apetit relativ pastrat, cu evolutie in perioade de suferinta alternind cu acalmie de durata scurta si care evoca de obicei o
boala ulceroasa, o colopatie functionala sau alte tulburari functionale (sindrom de dezechilibru neurogetativ). 2) Dispepsia hipostenica, dominata de acuze postalimentare : balonare, plenitudine ("hipopepsie"), cu apetit scazut etc. si care denota de cele mai multe ori suferinta hepato-biliopancreatica, gastrita, hernie hiatala (sindrom postural), ente-ropatii, apendicopatie cronica, megadolicocolon sau
tuberculoza pulmonara,
boli cardiovasculare, boli genitourinare (metroanexita),
insuficienta renala, boli endocrine sau
cancer : gastric, de intestin, pancreas, ampula Vater etc. 3) Dispepsia gazoasa ( modulul "Dispepsia gazoasa").
In orice caz, este de retinut ca dispepsia ascunde pina la urma o boala organica, este deci secundara (simptomatica), de aceea acest diagnostic este doar un diagnostic de etapa, care invita la observatie si instigatii multiple pentru a descoperi, in final, o boala ce era in faza de latenta sau inca insuficient conturata (si cancer, mai ales gastric !) (O. Fodor).
Tratamentul de baza in dispepsiile secundare este cei al bolii cauzatoare, cu masurile proprii fiecareia ( modulele respecti).
La aceasta se adauga si masurile generale care ocupa primul loc tn dispepsia primara. Intre masurile generale un loc important il ocupa psihoterapia. Prin discutii repetate cu bolnavul se incearca a se descoperi momentele agresi emotionale declansatoare ale puseului. El trebuie apoi lamurit asupra caracterului suferintei, al evolutiei in general benigne (exceptind cancerul, insuficienta renala cronica, tuberculoza avansata etc), dar uneori capricioase (in perioade de ameliorare si accentuare), cit si asupra necesitatii cooperarii lui (a respectarii indicatiilor cu perserenta) la obtinerea efectului terapeutic. In acelas timp se incearca a elimina momentele de
tensiune nervoasa, factorii stress-anti si a echilibra sistemul neurogetativ prin Bergonal 12 drajeuri de douatrei ori pe zi sau prin tranchilizante usoare : Diazepam 26 mg de trei ori pe zi, per os sau intramuscular 210 mg, Fenobarbital comprimate a 15 mg 12/zi, Bromuri, Calciu-bromat etc. Nu se va uita sa se trateze si tulburarile asociate: aerofagia, meteorismul, colopatia functionala (constipatia sau diareea, deschinezia biliara), mai ales ca adesea dispepsiile sint complexe si asociate ( modulele respecti).
Se va asigura bolnavului un
regim igienic de viata (opt ore activitate, opt ore deconectare, opt ore repaus) cu regim alimentar rational :
alimentatie simpla, proportionata fiziologic in principiile alimentare, cu pregatirea culinara corespunzatoare, evitindu-se alimentele cu resturi celulozice grosolane, condimentele, afumaturile, conserle etc. Masa se va lua la ore regulate in conditii de deconectare, alimentele fiind bine masticate. Se vor evita tahifagia, abuzul de
cafea si ceai. Se exclud aperitile, tutunul,
alcoolul etc. In dispepsia secundara
regimul alimentar va fi cel impus de boala cauzatoare, dar nu cu restrictii mari si pe timp indelungat ( modulele respecti). Rezultate bune pot da si curele hidromine-rale, care actioneaza mai ales prin factori complexi crenobalneo-cMmatioi,
cure care se indica insa foarte individualizat, in raport cu asociatiile morbide, ele avind efect nu numai curativ dar si prentiv asupra acutizarii bolii si aparitiei altor asociatii sau complicatii ( bolile respecti).
