O propunere ce pluteste demult in aer in privinta canabisului este legalizarea sa. Acest termen are sensuri intrucatva diferite, pentru diferiti oameni. Cel mai adesea se propune ca detinerea si vanzarea cantitatilor mici de drog sa nu mai fie considerate infractiuni. Mii de oameni care anual incalca astfel legea ar scapa de condamnari.
Cel mai cunoscut exemplu al acestei formule este strategia cafenelelor olandeze: proprietarii cafenelelor au dreptul sa detina canabis intr-o cantitate limitata; ei il pot vinde oricui intra in local, de asemenea intr-o cantitate limitata; stocul si dozele vandute sunt in prezent restrictionate la un nil mai mic decat cel impus la introducerea acestei masuri.
Autoritatile olandeze sustin ca experienta si-a atins toate scopurile. Oamenii pot fuma canabis, ca drog recreativ, fara sa devina astfel infractori. Cafenelele nu au ridicat nilul consumului de canabis. Vanzarea canabisului este complet separata de distributia altor droguri, mai periculoase, iar in spatele localurilor nu se gaseste nici un dealer gata sa-ti ofere suplimentar si o doza de crack la un pret favorabil.
Contestatarii metodei olandeze vor sugera ca studiile realizate inainte si dupa sugereaza, de fapt, o crestere moderata a nilului de consum. Simpla existenta a cafenelelor este o forma de publicitate. in plus, spun criticii, un sistem ce accepta consumul personal si vanzarea la scara mica, dar ataca traficantii cantitatilor mari cu toata virulenta legii penale emana o senzatie de ambiguitate. Ce poate fi, in mod logic, considerat incorect sau demn de pedeapsa penala in cultivarea tei de canabis la scara industriala sau in importarea unor cantitati mari de Aur Marocan, daca in cele din urma acea substanta ajunge sa fie rulata de un olandez cinstit intr-o tigara legala? O astfel de formula, sustin criticii, compromite in mod fundamental bunul simt si integritatea societatii, si este duplicitara.
Un lucru sigur este ca pana in prezent experienta olandeza nu a avut nici o consecinta cu adevarat neplacuta. Mai exista si alte variante ale formulei de legalizare ce sunt discutate in multe tari. in localuri sau nu, exista oricand posibilitatea renuntarii la urmarirea penala a fumatorilor de canabis pentru detinere sau distribuire pe scara mica. Acest gen de experiment a fost incercat recent in Brixton (Londra), insa rezultatele nu au fost pe deplin favorabile. Multi localnici nu au apreciat traficul pe care-l deau desfasurandu-se la lumina zilei in jurul lor. insa cei care sustin legalizarea canabisului vor argumenta ca, desi poate aa cateva neajunsuri, aceasta varianta este oricum preferabila absurditatii nefunctionale a pastrarii caracterului penal.
Mai exista alte doua directii in care sustinatorii legalizarii ar putea dori sa se indrepte. in primul rand, exista posibilitatea adaugarii la aceasta masura si a altor
droguri recreati actualmente ilegale, primul candidat fiind Ecstasy, insa lista putandu-se dezvolta considerabil. in al doilea rand, a aparut sugestia ca legalizarea sa fie extinsa pentru a acoperi toate
drogurile - acea formula completa, discutata in modulul anterior si aplicata tuturor drogurilor recreati recent aparute.
Din nou, si la fel ca in cazul atat de multor alte fatete ale modului societatii de a trata problema drogurilor, exista mai multe posibilitati de a analiza situatia, ce nu face doar sa reflecte interpretari diferite ale starii de fapt, dar, in plus, se raporteaza la sisteme de valori care difera fundamental, inainte de a prezenta o posibila abordare a problemei acestor substante cu scop recreativ recent aparute, ale caror niluri de consum si de acceptare sociala au crescut incredibil de la adoptarea Legii abuzului de droguri, in anul 1971, este mai bine sa ne luam pulsul.
Daca urmarirea obtinerii placerii este considerata o libertate inalienabila, cu conditia ca aceasta actiune sa nu-i afecteze intr-un mod negativ pe cei din jur, atunci votul va fi in mod cert dat in favoarea scoaterii de sub incidenta legii penale a acestui grup de droguri, probabil ca un prim pas in directia legalizarii. Sa mai luam un puls: producatorii independenti, cu sistemul lor separat de valori, vor favoriza ineviil relaxarea sau abolirea masurilor actuale de control penal. Iar o persoana cu tendinte conservatoare se va opune instinctiv oricarei astfel de schimbari, datorita propriului sistem de valori. James Callaghan, pe care l-am urmarit in modulul 12 condamnand Raportul Wootton, reprezinta un bun exemplu de politician cu acest tip de puls.
Aceste substante recreati actioneaza asemenea unei hartii de turnesol pentru dezvaluirea valorilor personale fundamentale, astfel ca nu este rezonabil sa ne asteptam la unanimitate in alegerea modului cel mai bun de abordare a acestui nou grup de droguri. In continuare este prezentat un punct de dere ce nu este mai lipsit de valoare decat cel al oricui altcuiva, dar care incearca sa respecte lectiile ce pot fi desprinse din indelungata istorie a drogurilor. Aceasta opinie este influentata de sistemul de valori al traditiei sanatatii publice, asa cum o inteleg eu.
Punctul de dere despre care vorbim este rezultatul a doua considerente aflate in stransa legatura. Mai intai, exista in continuare foarte multe aspecte necunoscute ale pericolului ridicat de consumul acestor droguri; in al doilea rand, desi pericolul consumului de
ceai poate sa fi fost exagerat in trecut, de-a lungul istoriei riscurile drogurilor au fost mai adesea subestimate sau ignorate, cazul tutunului fiind exemplul cel mai bun din toate timpurile. Daca asociem aceste doua argumente, recomandarea rezultata este obligatoriu aceea de a inainta pe acest front cu maxima prudenta. Adesea, expertii in sanatate publica prefera ceea ce ei numesc "principiul prentiv". Din punctul lor de dere, orice posibila amenintare pentru sanatatea publica va fi considerata cel mai probabil vinovata pana la dodirea contrariului.
Aceasta abordare se poate datora, de exemplu, faptului ca intr-o perioada de douazeci de ani, toate acuzatiile la adresa canabisului ca substanta cancerigena, ce poate vatama functia cerebrala executiva sau poate contribui la manifestarea unor psihoze, au fost demontate de rezultatele cercetarilor stiintifice. in acelasi timp, ar fi putut deni evident ca aceasta substanta este foarte nociva. Si atunci de ce sa schimbam macazul acum? Nu exista nici un dezavantaj in a mai astepta putin, cu conditia ca nilurile sentintelor sa fie reduse la acel palier rational recomandat de teoria prenirii. Nici Ecstasy-ul sau LSD-ul nu sunt lipsite de pericole, insa ele nu au ce cauta in clasa A de risc. Ele nu au nici pe departe capacitatea altor droguri din aceasta clasa de a ucide consumatorii sau de a prejudicia comunitatile. Ele nu pot fi consumate pe cale injecila si nici nu provoaca dependenta. Clasarea lor actuala si exagerarea implicita a riscurilor lor nu fac altceva decat sa scada credibilitatea legii in ochii tinerei generatii, in timp ce o clasificare mai rezonabila ar sustine o pozitie ce ar recunoaste in continuare faptul ca aceste droguri sunt periculoase.
Desigur, asteptarea are sens doar daca se fac cercetari in aceasta directie. Studiile care determina daca drogurile cu un factor mare de raspandire comporta sau nu o amenintare semnificativa pentru sanatate constituie genul de institii ce ar trebui sa aiba o prioritate maxima Unii ar putea sustine ca o buna cunoastere a gradului de risc al drogurilor consumate pe aceasta eta merita o prioritate superioara trimiterii unei sonde pe o alta eta, indepartata.
