Mai demult am auzit intrebarea "Ce este un medicament?", adresata in cadrul unei conferinte stiintifice lui William Paton, pe atunci profesor de farmacologie la Oxford. Raspunsul a venit fara ezitare: "Un medicament este orice substanta chimica care, daca ii este injectata unui animal de laborator, va produce un articol stiintific". Prin analogie, s-ar putea afirma ca un drog psihotrop este orice substanta care, consumata de un om, va da
nastere unui titlu pe prima ina a unui ziar.
Drogurile pot fi clasificate in functie de efectul principal pe care-l au asupra mintii umane. in continuare este prezentat sistemul de clasificare considerat in general util de cei care studiaza drogurile.
a Sedative. in aceasta categorie sunt incluse alcoolul, pastilele sub forma de barbiturice sau de tranchilizante slabe, precum Valium-ul sau alte benzodiazepine, gazele anestezice si alte substante latile. Sedativele au in comun capacitatea de a scadea controlat activitatea cerebrala si de a produce o stare de
relaxare sau de somnolenta. in doze mai mari, ele proaca
intoxicatie si chiar inconstienta. Toate aceste substante, cu rol de
sedativ mai ales, pot produce uneori dezinhibare si o agitatie paradoxala, acesta fiind cazul betivilor violenti. Substantele de acest tip au, de asemenea, si capacitatea de a mari timpul de reactie si de a scadea coordonarea.
a Stimulente. in aceasta grupa sunt incluse cocaina, amfetamina si cofeina. Stimulentele au capacitatea de a creste activitatea cerebrala, procand o stare de excitare nerasa si de vigilenta. Totusi, ele pot avea cu usurinta efecte mai avansate, de agitatie si anxietate. Drogurile cele mai puternice din aceasta grupa pot proca, in cazul unor doze mari, discontinuitatea procesului de gandire, excitatie extrema si halucinatii.
a Opiacee. Opiul este parintele tuturor opiaceelor, insa in aceasta grupa exista si
droguri sintetice ce simuleaza efectele opiului. O persoana careia i se administreaza un opiaceu sau un sedativ fara a i se preciza ce i s-a dat, poate sa nu sesizeze vreo diferenta, insa opiaceele produc o euforie de un tip special, intens, ce se diferentiaza de tipul mai grosolan al efectului indus de sedative. Totodata, ele au capacitatea minunata de a potoli durerea.
a Halucinogene. Doua exemple de halucinogene sunt mescalina, o substanta obtinuta din te, si LSD (acid lisergic dietilamid), un drog sintetic. Aceste droguri au efecte psihice de o complexitate uimitoare. Ele pot deforma perceptia timpului si a spatiului, precum si senzatiile, insa halucinatiile produse pot deveni cu usurinta cosmaruri.
a Droguri cu actiuni multiple. Pe langa cele patru tipuri principale de droguri, exista o serie de substante ce au efecte multiple. Printre acestea se numara
canabisul (sedativ si halucinogen),
nicotina (sedativ si stimulent), Ecstasy (stimulent si halucinogen).
Un sistem simplu de clasificare ce cauta sa ordoneze vasta diversitate a substantelor chimice care actioneaza asupra unui organ cu atat de multe capacitati cum este creierul uman va presupune ineviil anumite aproximari. Avand in vedere acest lucru, sistemul de clasificare oferit mai sus furnizeaza o imagine destul de buna a situatiei reale. Daca apare un drog nou, iar un cercetator il poate incadra in una dintre aceste categorii, asemanarile de familie ne r oferi suficiente informatii pentru a sti la ce sa ne asteptam de la el.Insa dincolo de acest sistem de clasificare cu fundament stiintific, este bine ca uneori sa facem un pas in spate si sa recunoastem cu uimire ca substantele chimice pot, in moduri dintre cele mai extraordinare si mai variate, sa se joace cu felul in care percepem realitatea din jurul nostru si trairile interioare. Ele p">t face o vrajitoare sa zboare pe matura ei imaginara, ii pot permite unui mesager incas sa alerge pe carari muntoase zile in sir fara sa se hraneasca, il pot pune pe un saman in contact cu spiritele ancestrale, pot transforma un barbat sau o femeie in ucigasi lipsiti de discernamant, pot usura durerile unui
cancer in stadiu terminal, pot proca orgii sexuale sau pot inlocui o bere Sunlighl Ale, la un picnic. Ce ne spune asta despre substratul chimic al procesului de gandire, despre caracterul arbitrar al realitatii, despre limita superioara a constiintei sau despre fragilitatea echilibrului psihic?
