Valium-ul a fost lansat ca produs farmaceutic in anul 1963 de compania Roche. In 1978, el ajunsese cel mai bine vandut medicament din lume. Valium-ul a fost comercializat ca medicament pentru tratarea anxietatii (un anxiolitic), insa anxietatea este un concept fara o definitie foarte precisa. in continuare este prezentat un pasaj extras dintr-un raport publicat in anul 1979 de catre o cercetatoare canadiana, Ruth Cooperstock. Ea studia modul de utilizare al tranchilizantelor, folosindu-se de interviuri inregistrate cu diferite femei, lata o consumatoare de Valium care explica ce inseamna acest medicament pentru ea:
"il iau ca sa-mi protejez familia de starile mele de iritare, deoarece copin sunt copii. Nu cred ca este corect din partea mea sa incep sa tip la ei deoarece comportamentul lor firesc ma eneraza Asa ca iau Valium, ca sa ma calmez Sa fiu calma si linistita. Asta vrea sotul meu, deoarece copin il eneraza si pe el. insa el nu vrea sa ia nimic El face crize de nervi Daca fac si eu crize, mi se spune sa ma calmez. Chestia asta m-a deranjat rau de-a lungul anilor, dar m-am obisnuit. Acum astept momentul potrivit. Intr-o zi imi voi face bagajul si-l voi parasi. Poate atunci nu voi mai aa nevoie de pastile."
Cat de precisa este aceasta definitie? Un nume popular pentru Valium a denit "Micul calmant al mamei". in multe tari, Valium-ul a avut o probabilitate dubla de a fi prescris femeilor decat barbatilor.
Benzodiazepinele sunt un grup de medicamente din care fac parte diazepamul (Valium), clordiazepoxina (Librium), nitrazepamul (Mogadon), lorazepamul (Ativan), temazepamul (Euhypnos), triazolamul (Halcion), flunitrazepamul (Rohypnol), precum si o gama larga de alte produse similare. Din perspectiva ecologica, este deosebit de interesant faptul ca toate aceste droguri au un potential de dependenta, s-au bucurat de un succes global extraordinar ca medicamente, iar dupa o vreme au ajuns sa fie distribuite pe strada, lucru ineviil si de asteptat. insa ele nu s-au raspandit in cantitati uriase, iar consumul lor nu a alimentat o epidemie globala. Din acest punct de dere, benzodiazepinele sunt un caz negativ, acea exceptie ce confirma regula. Arthur Conan Doyle a scris o poste in care Sherlock Holmes rezolva o crima observand ca un caine nu a latrat in timpul noptii, iar din negatii se poate ajunge la multe afirmatii.
Multe dintre drogurile si clasele de droguri studiate in acest modul au fost folosite ca sedati pentru combaterea anxietatii, dar adesea si ca somnifere. Sedatile si somniferele sunt substante inrudite, avand ca particularitate comuna capacitatea de a reduce excitarea nervoasa. Asemenea alcoolului, ele sunt "dezexcitante", spre deosebire de "excitante", precum cofeina, amfetaminele si cocaina.

Anxietatea si definirea sa incerta
Orice fiinta umana va resimti pe parcursul vietii starea de anxietate ca parte a gamei firesti de trairi ce ii este disponibila. Capacitatea de a te adapta anxietatii in loc sa o lasi sa te darame face parte din procesul de maturizare. De obicei, un anumit grad de anxietate va amplifica performantele. Jucatorul de tenis ce se lupta in timpul unui set greu are nevoie de o incarcare suficienta de anxietate pentru a-si insufleti jocul, dar nu de atat de multa incat sa-i afecteze abilitatile sporti. Acest tip de anxietate fireasca este caracterizata prin vigilenta, agitatie, entual o strangere de inima si o accelerare a pulsului. insa ea nu este resimtita, intr-un mod nejustificat, ca o traire stranie sau neplacuta.
Anxietatea devine anormala atunci cand atinge o intensitate excesiva sau cand este provocata in mod nefiresc de factori care in mod normal nu ar fi de asteptat sa stimuleze manifestari extreme ale unor sentimente negati. De exemplu, unii oameni pot deni extrem de nelinistiti sau fobiei ca reactie la inaltimi, spatii deschise, spatii inchise, aglomeratie sau in prezenta unui paianjen. Unele persoane pot suferi atacuri de panica de intensitate maxima, fie in mod spontan, fie precipitate de un factor care pentru ei reprezinta un declansator familiar. Cuprinsi de un val brusc si groaznic de anxietate, ei se pot dea nevoiti, de exemplu, sa iasa in fuga dintr-un supermarket si, cu inima zvacnin-du-le in piept si cu capul la un pas sa le explodeze, sa lesine langa un zid. Exista persoane care vor suferi toata viata de fobii si atacuri de panica de o seritate variabila, uneori chiar paralizante.
Dar sa mai analizam o data declaratia de mai sus, a acelei canadi-ence. Ea nu a folosit niciodata termenul efectiv de "anxietate". A spus ca este iriila si ca uneori ii vine sa tipe la copin sai. Visa la ziua in care va scapa de viata de familie. Aceasta femeie nu suferea de anxietate, era in schimb stresata si nu gasea o cale sa faca fata acestei situatii. Iar Valium-ul ii rezolva problema. Ea mentiona "comportamentul firesc" al copiilor, si de fapt viata normala era cea care o deprima, nu vreo greutate neobisnuita sau inspaimantatoare. Pastilele nu erau prescrise pentru tratarea vreunei stari psihice anormale, ci pentru a neutraliza gerile unei femei in privinta limitarilor vietii sale. Definirea starilor ce pot fi caracterizate drept anxietate este foarte neclara, la fel cum sunt si criteriile ce permit emiterea unei retete pentru un anxiolitic. Uneori, prescrierea acestor medicamente seamana mai mult cu o forma de control social decat cu o practica medicala legitima.
Valium-ul a aparut la inceputul anilor 1960, insa benzodiazepinele provin dintr-o linie de medicamente che de secole, ce a fost folosita inca din antichitate pentru tratarea insomniei, anxietatii si starilor asociate acesteia. inaintea aparitiei Valium-ului, sau chiar si la ora actuala, acea femeie sau sotul ei si-ar fi putut rezolva temporar neintelegerile cu ajutorul alcoolului. Ginul a fost "pieirea mamei" cu mult inainte ca Valium-ul sa devina "micul calmant al mamei'. in cea mai mare parte a secolelor al XVIII-lea si al XlX-lea, barbatul si sotia sa isi puteau administra o doza din oricare dintre numeroasele medicamente opiacee disponibile la bacanie si ar fi putut sa le dea copiilor lor normali un "sirop calmant" ce continea opiu. Limitele dintre consumul recreativ al unui drog, folosirea sa ca sedativ si administrarea acestuia pentru combaterea unei tulburari sau pentru calmarea gerilor au fost intotdeauna neclare.

Cum si-a facut intrarea industria farmaceutica pe piata substantelor anxiolitice
Alcoolul si opiul au fost de-a lungul timpului leacurile consacrate pentru anxietate si insomnie, insa catre a doua jumatate a secolului al XlX-lea industria farmaceutica a inceput, pentru prima oara, sa comercializeze o multitudine de substante sintetice pentru combaterea acestor stari. Atunci, ca si acum, profitul potential al unui drog ce putea fi gasit sub forma de calmant pentru publicul larg era urias.
Una dintre aceste substante sintetice a fost hidratul de cloral. Acest medicament a aparut in anii 1880, ca sedativ si somnifer. Cloralul are o structura moleculara organica (cu continut de carbon) simpla, bazata pe acetaldehida, dar cu trei atomi de clor care inlocuiesc trei atomi de hidrogen. El nu se fixeaza pe un anumit loc receptor si actioneaza in multe privinte asemenea alcoolului. in prezent, la mai bine de un secol mai tarziu, cloralul isi pastreaza inca locul in farmacopeile moderne, in ciuda potentialului sau de a crea dependenta si de pericolul unei supradoze fatale, daca este inghitit intr-o doza exagerata, cu alcool. Gustul sau neplacut atunci cand se administra in forma lichida i-a limitat popularitatea, insa ingeniozitatea farmaceutica l-a facut disponibil sub forma de pastile. Luati impreuna, cloralul si alcoolul sunt constituentii traditionali ai eponimului Mickey Finn, un cocktail ce provoaca pierderea cunostintei, pronit din zonele sordide ale orasului Chicago.In anul 1889, Norman Kerr, un britanic care s-a numarat printre intemeietorii stiintei studierii si tratarii dependentei (el va mai fi mentionat pe parcursul sectiunilor), relata ca a inceput sa descopere cazuri de "ebrietate clorala". Kerr considera cloralul drept "un medicament foarte valoros", dar in acelasi timp artiza asupra pericolelor asociate retetelor incarcate de sedati si hipnotice care se eliberau constant in perioada in care doctorii incepusera sa renunte la chile medicamente pe baza de opiu. El oferea o serie de alternati la administrarea acestor medicamente:
"Eu incerc intotdeauna sa evit prescrierea unui narcotic. In cazul unor pacienti, introducerea picioarelor in apa calda inainte de culcare este o metoda la fel de eficienta. in cazul altora, un prosop de marime potrivita inmuiat in apa fierbinte, stors si aplicat in zona epigastrului [plexul solar] si acoperit cu o bucata de flanela calduroasa legata strans in jurul corpului cu bandaje, da rezultate bune."Insa dupa acest sfat in privinta unor alternati naturale, Kerr devia inexorabil catre o reteta.
"Bromurile de sodiu si de potasiu sunt preferabile unui opiaceu. Ele pot fi combinate in mod avantajos cu extractul de maselarita. in multe cazuri dificile, adaugarea hidratului de cloral sporeste eficienta tratamentului."
Sedatile sunt bune pentru tratamente simptomatice, iar doctorilor le place sa prescrie medicamente bune, mai ales in cazul unor afectiuni ale caror simptome sunt netraile, iar pacientii le cer acest lucru.