Adam este denumirea data initial drogului MDMA, adica Ec-stasy ( Ecstasy). Denumirea a fost inventata de psihoterapeutii americani care il foloseau in tratamentul pacientilor lor, ideea fiind, se pare, aceea ca induce o stare de inocenta. Este, totodata, o anagrama aproximativa a MDMA.

AFRICA, PLANTE PSIHOACTIVE DIN
O serie de te psihoactive africane bine cunoscute sunt prezentate separat pe parcursul sectiunilor ( Canabis, Datura, Eboga, Qat, Yohimbe), in timp ce altele, mai putin cunoscute, despre care s-a scris doar sporadic, sunt prezentate aici. Pe langa bauturile alcoolice (in special bere, care are o istorie indelungata in Africa), canabis, tutun si alte substante de importanta intercontinentala, Africa detine numeroase te psihoactive, dintre care multe au fost folosite de popoarele indigene. Spre deosebire de alte zone ale lumii, ca Amazonia si Mexic, folosirea telor halucinogene si narcotice in Africa sub-sahariana a primit foarte putina atentie din partea cercetatorilor; unii chiar au concluzionat ca nu sunt prea multe de descoperit.
Potrivit unei insemnari din 1658 din jurnalul lui Jan van Riebeeck (primul guvernator al unei asezari olandeze de la Capul Bunei Sperante), citata de Brian Du Toit, hotentotii din sudul Africii foloseau "o pulbere pe care [] o mananca si care le proaca o stare de betie". Aceasta pulbere era obtinuta probabil din Leonotis leonorus, o ta ale carei frunze sunt de asemenea fumate, separat sau impreuna cu tutunul. Bosimanii dobe din Botswana folosesc ca halucinogen o ta locala pe care o numesc kwashi (ta perena Pancratium trianthum). Se spune ca prin frecarea taieturilor pe bulbul tei apar viziuni. Bulbul halucinogen al tei Boophane disticha a fost folosit in mod traditional de tribul basuto din Africa de Sud in rituri de initiere masculine, intrucat se considera ca ajuta la comunicarea cu stramosii. Basuto utilizeaza de asemenea acest bulb in medicina, ca otrava pentru sageti si chiar ca modalitate de sinucidere. Din Zimbabwe provin relatari privind folosirea aceleiasi te ca halucinogen, pentru a intra in legatura cu spiritele stramosilor. in Zair, ta numita niando {Alchornea floribunda) este consumata pentru proprietatile sale afrodiziace, stimulatoare si narcotice. De asemenea, membrii cultului Byeri din Gabon o folosesc ca halucinogen.In 1966, un corespondent al revistei botanice academice LIoydia a trecut in revista mai multe te psihoactive din toata lumea, observand:

"[] poate cel mai ciudat dintre toate drogurile psihomimetice folosite de popoarele indigene [] este radacina unei te africane obscure, care creste de-a lungul malurilor raului Ubangi, intre Congo si Africa Ecuatoriala franceza. Aceasta radacina maro-roscata, avand forma de talpa, pe jumatate umana, pe jumatate asemanatoare cu copita caprei, este bine cunoscuta de vracii locali, care o utilizeaza ca otrava extrem de puternica. [] din cauza ca indigenii vest-africani tin aceasta ta in cel mai mare secret, nu exista practic nicio informatie despre ea in literatura farmacologica sau toxicologica. De fapt, daca radix pedis diaboli [radacina de talpa-dialului] nu ar fi aparut intr-un caz de crima petrecut in satul izolat Tredannick Wartha din Cornwall, Anglia, in primavara anului 1897, nu s-ar fi stiut absolut nimic despre ea. [] documentele ne informeaza ca doctorul Leon Sterndale, renumit explorator african, a obtinut din tinutul Ubangi o anumita cantitate din aceasta radacina; [radacina] a fost furata de domnul Mortimer Tregennis, care a folosit-o pentru a scapa de cei doi frati si de sora sa. Tregennis a aruncat o cantitate de drog peste bustenii care ardeau in camin si apoi a parasit incaperea, iar vaporii toxici au avut un efect grav asupra celor trei rude ale sale. A doua zi, sora lui a fost descoperita moarta, dar fratii, cu o constitutie mai robusta, pe cat se pare, au fost gasiti intr-o stare de dementa, razand, tipand si cantand. Ulterior, Tregennis a murit din cauza aceleiasi otravuri, aparent de propria-i mana. [] studiile farmacologice au aratat ca inhalarea vaporilor eliberati prin arderea radacinii stimuleaza selectiv centrii cerebrali care controleaza frica."

Autorul acestui articol erudit citeaza in continuare un indraznet psihonaut (nume dat uneori savantilor care investigheaza substantele psihoactive si le incearca pe propria piele) pe nume J. Watson, care a testat pe propria-i piele temuta radacina:
" [] chiar de la primul fir de fum, creierul si imaginatia mi-au scapat de sub control. Un nor gros, negru mi se invartea in fata ochilor. [] in acest nor [] pandea tot ce exista oribil, monstruos si incredibil de putred in univers. [] o groaza paralizanta a pus stapanire pe mine. [] tumultul din creierul meu era atat de puternic, incat eram sigur ca va plesni ceva. [] imi auzeam cea ca de la mare distanta, parca nici nu era a mea. [] am dat buzna [afara, in aer liber] []. stralucirea atotputernica a soarelui [a razbatut] prin norul diabolic de teroare. Treptat, negura s-a imprastiat si calmul si ratiunea au revenit."
Crima bizara faptuita cu ajutorul radacinii de talpa-dialului pare un caz pentru Sherlock Holmes, ceea ce a si fost, pentru ca psihonautul era nimeni altul decat imbailul doctor Watson, iar "detaliile concrete" privind radacina sunt extrase din sectiunea The Adventure of the Devil's Foot Root [Aventura radacinii de talpa-dialului], de Sir Arthur Conan Doyle. Fie corespondentul publicatiei Uoydia a incercat sa-si pacaleasca colegii si sa-i faca sa accepte aceasta fictiune drept fapt real (si daca asa stau lucrurile, atunci e o gluma cu adevarat demna de umorul sec englezesc, pentru ca in aceasta revista nu exista neseriozitate!), fie a facut pur si simplu o gafa regreila, fiind el insusi dus de nas; probabil ca nu m sti niciodata. Eu personal banuiesc ca gluma nu i-a apartinut, pentru ca articolul sau este insotit de un desen al radacinii, care, din cate stiu, nu se gaseste in nicio editie a sectiunilor lui Conan Doyle.
Surse: De Smet 1996, Du Toit 1975, Ratsch 1992, Schultes 1977, Tyler 1966, Winkelman si de Rios 1989.