Planta de coca (Erythroxylum coca) este un arbust care creste pana la inaltimea tipica de circa un metru. Mestecarea frunzelor sale este un obicei traditional pe o suprafata vasta, incepand din America Centrala, in toata zona muntilor Anzi si pana in regiunea Amazonului. Frunzele tei de coca contin paisprezece alcalo-izi, cel mai renumit fiind, desigur, cocaina (nicotina este si ea prezenta in cantitati mici). "Mestecatul" frunzelor de coca este un termen intrucatva eronat, dar cum folosirea lui este atat de raspandita, l-am pastrat. Frunzele tei de coca sunt uneori mestecate la introducerea in gura, pentru a da forma de cocolos, dar pe urma acesta este asezat intre obraz si gingie si nu se mai mesteca, in mod invariabil, la cocolos se adauga o substanta alcalina, pentru a facilita eliberarea factorilor psihoactivi din frunze. Se cunoaste o larga varietate de surse pentru aceste substante alcaline, intre care un cactus, scoarta de copac, scoici si tulpini de te. Amestecul alcalin este introdus in cocolos cu grija, in asa fel incat sa nu arda interiorul gurii. Remarcabil este faptul ca la aproape toate tele stimulatoare felurite care sunt mestecate in parti diferite ale lumii se adauga aditivi alcalini. Acest fapt este valabil pentru mestecatul traditional al tutunului pe coasta nord-vestica a Pacificului, in America de Nord, mestecatul de tutun si pituri in Australia aborigena si mestecatul de betel in India, Asia de sud-est si Melanezia ( Tutun, Pituri, Betel).

Potrivit credintelor arhaice indigene, "mestecatul" de coca este in esenta inofensiv. Ideea a primit o justificare stiintifica moderna din partea farmacologului peruan Fernando Cabieses Molina, care scria imediat dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial ca exista anumite caracteristici ale consumului traditional de coca prin care acesta se deosebeste in mod esential de abuzul de cocaina. Cantitatea de alcaloid din cocaina este, desigur, cu mult mai mica decat in extractele pure chimic obtinute din ta. Prin introducere frunzelor de coca in gura, alcaloizii psihoactivi sunt absorbiti lent si fara efecte secundare asupra sistemului digestiv. Frunzele de coca sunt un stimulent si se folosesc pentru a suprima foamea, pentru a creste rezistenta fizica, iar in muntii Anzi, pentru a ajuta la adaptarea la mare altitudine. O serie de oaspeti distinsi aflati in vizita in Bolivia, intre care papa loan Paul al ll-lea si printesa Anne, au baut ceai de coca (mate de coca), intrucat este modul traditional de a evita raul de altitudine. Investigatiile stiintifice impartiale au aratat faptul ca folosirea cu regularitate a frunzelor de coca nu este catusi de putin daunatoare si nu se cunosc probleme sociale majore care sa fi rezultat din consumul traditional, vechi de milenii, din Anzi. Aceasta contrazice afirmatiile privind efectele secundare negative facute in rapoartele intocmite de Natiunile Unite si alte foruri oficiale, afirmatii ce par sa se bazeze mai mult pe prejudecati, deformari etnocentrice si dorinta de a portretiza sursa naturala a cocainei pe cat mai negativ cu putinta, pentru a justifica urile de eradicare a tei de coca in patria sa natala.
Etnobotanistul Richard Martin a subliniat in mod elocvent starea indienilor consumatori de coca, confruntati cu fortele irationale ale civilizatiei occidentale:
"Confuzia cu privire la efectele frunzelor crude de coca si cele ale cocainei a determinat multi oameni sa priveasca mestecatul frunzelor de coca practicat de indienii din America de Sud ca pe un simplu viciu datator de dependenta, cu rezultatul ca in prezent coca este suprimata chiar si in zonele unde indienii s-au bazat pe proprietatile sale stimulatoare si medicinale timp de mii de ani si unde a constituit o parte semnificativa a mostenirii religioase si culturale. [] A interzice indienilor consumul de coca este o nesocotire la fel de grava a drepturilor omului cum ar fi incercarea de a scoate in afara legii berea in Germania, cafeaua in Orientul Mijlociu sau mestecatul betelului in India. incercarile recente de a suprima si controla consumul de coca poate fi interpretat doar ca ultimul pas al incercarii oamenilor albi de a extermina modul de viata al indienilor si de a-i
face complet dependenti de societatea si economia straine care i-au inconjurat treptat."
Exista do arheologice care documenteaza consumul de coca in Antichitate. intr-un loc de ingropaciune din zona chiliana a muntilor Anzi a fost descoperita mumia inghetata a unui baiat incas, insotita de mai multe obiecte, intre care o punga acoperita cu pene in care se gaseau frunze de coca. Obiectele de ceramica ale mohicanilor peruani din preajma anului 500 d.Hr. sunt adesea decorate cu motive care indica limpede consumul de coca. Multe vase de acest fel infatiseaza oameni cu obrazul umflat in locul unde bucata de coca este tinuta in gura. Pentru incasi, coca era enteogenul par excellance, iar locurile unde crestea ta erau considerate sacre. in perioada de glorie a imperiului lor, consumul de coca era restrans la preoti si nobili. Oratorii curtii o foloseau si ei pentru a le stimula puterea memoriei atunci cand recitau naratiuni orale incredibil de lungi. Sacrificarea tei de coca insotea aproape toate riturile si ceremoniile lor. Frunzele de coca erau asezate in foc, iar felul cum ardeau era interpretat de ghicitori. Divinatia pe baza aparentei vizuale a obiectelor este un obicei prezent pretutindeni in lume si poate fi considerat una dintre temeliile magiei. Cititul in frunze de coca al incasilor este analog cu cititul in frunze de ceai atat de practicat in Europa, desi acest obicei din urma s-a devalorizat. Cand invadatorii spanioli au ingenuncheat imperiul incas si ierarhia sa, consumul de coca nu a mai fost restrictionat strict la elita si s-a raspandit in toata societatea Anzilor. Statutul ei enteogen a ramas totusi intact si ta continua sa fie venerata ca atare in prezent. Indienii quechua fac ofrande de coca Mamei Pamant si se considera nu doar ca mortii se odihnesc mai bine cu un cocolos de coca in gura, ci si ca astfel ajung in paradis.
Antropologul columbian Gerardo Reichel-Dolmatoff si-a dedicat in mare masura viata profesionala studierii consumului de substante psihoactive in culturile sud-americane indigene. Pe langa cercetarile sale de mare influenta cu privire la consumul de ayahuasca in bazinul Amazonului, el a mai efectuat munca de teren printre indienii kogi consumatori de coca din regiunea co-lumbiana Sierra Nevada de Santa Marta, care au dobandit ulterior audienta internationala atunci cand un echipaj de filmare al BBC a venit sa le asculte avertismentele sumbre privind distrugerea Mamei Pamant de catre puterile lumii, pe care indienii Kogi le numesc condescendent "fratii mai mici", in virtutea intelepciunii lor superioare. Reichel-Dolmatoff ofera urmatoarea relatare despre conceptiile indienilor kogi privind enteogenul ales de ei:
"Cu privire la efectul frunzelor de coca, indienii Kogi subliniaza in primul rand faptul ca prin consumul lor se obtine o anumita claritate mentala de care omul trebuie sa profite in cadrul intrunirilor ceremoniale si al oricarui act religios in general, fie conversatie, rit personal sau rit de grup. Evident, coca proaca o stare euforica cu durata indelungata si care este prelungita de consumarea treptata de cantitati tot mai mari. Individul devine un rbitor animat si spune ca are o senzatie agreabila de furnicaturi in tot corpul si ca memoria sa este considerabil improspatata, ceea ce-i permite sa rbeasca, sa cante si sa recite in orele ce urmeaza. in al doilea rand, indienii kogi spun ca frunzele de coca linistesc foamea. Totusi, ei spun ca acesta nu este niciodata scopul consumului de coca, ci doar o consecinta agreabila, intrucat in timpul ceremoniilor sau al conversatiilor ceremoniale consumul de hrana este interzis, iar participantii trebuie sa posteasca. Un alt efect atribuit tei de coca este insomnia. Kogi vad un avantaj si in acest fapt, intrucat conversatiile ceremoniale trebuie practicate noaptea, iar cei care pot rbi si canta timp de o noapte sau mai multe fara sa doarma obtin un inalt prestigiu. Idealul indienilor kogi ar fi sa nu manance niciodata altceva decat coca, sa se abtina complet de la sex, sa nu doarma niciodata si sa rbeasca toata viata despre ACei din vechimeA, adica sa cante, sa danseze si sa recite."

Potrivit testelor intreprinse de Svetla Balabanova pe mumii egiptene antice, unele dintre ele prezinta urme de cocaina. Desi testele ei au fost foarte criticate (multi critici sugerand contaminarea mostrelor in cauza), altii au considerat ca descoperirea intareste posibilitatea existentei unor legaturi transatlantice intre calatorii egipteni si locuitorii Lumii Noi, intrucat nu se cunosc te originare din Lumea Veche care sa contina cocaina.In acele societati indiene unde coca este consumata cu regularitate, efectele sale benefice in diferite sectoare ale vietii sunt considerate firesti, de la sine intelese. Exista o abundenta de relatari despre efectele stimulatoare puternice ale coca. Planta este atat de intim corelata cu modul de viata indigen al indienilor din Sierra peruana, incat calatoriile lungi sunt calculate in distante numite cocada. Fiecare cocada reprezinta distanta care poate fi parcursa in timpul mestecarii unei singure bucati de coca. Cum distanta care poate fi traversata depinde de teren, cocada este totodata o unitate de masura a timpului si a spatiului. Un calator in Anzi a notat efectele puternice ale frunzelor de coca asupra unui barbat in varsta de saizeci si doi de ani pe care l-a angajat sa depuna o munca istovitoare, constand in sapaturi. Muncitorul a lucrat aproape continuu timp de cinci zile si cinci nopti, dormind in medie doua ore pe noapte. Pe durata acestei perioade nu a consumat alimente, ci doar a mestecat o bucata de coca la fiecare trei ore. Ca si cum asta n-ar fi fost de ajuns, dupa ce a terminat de sapat, si-a insotit angajatorul intr-o calatorie de doua zile, mergand pe jos in acelasi ritm cu acesta, care calarea un catar!
Coca a fost receptata in lumea urbana moderna in mod diferit, in Bolivia si Peru, unde e legala, ea este folosita in pasta de dinti, in guma de mestecat, in vin si, cel mai adesea, sub forma de ceai (mate de coca). Povestea culturala a tei de coca a fost radical diferita de cea a inceputului de o stralucire tipatoare si a ulterioarei vieti scurte, sordide a extractului obtinut din ea, cocaina. Cererea tot mai mare de cocaina din America de Nord si Europa a procat o crestere ineviila a cantitatii furnizate din Anzi. Din 1989, Statele Unite au incercat sa duca Razboiul Drogurilor pana la sursa si sa puna capat cultivarii tei de coca; tentativa a esuat pentru ca, asa cum spune un autor anonim scriind in numele Institutului Catolic pentru Relatii Internationale:
"Strategia din Anzi a esuat pentru ca premisele ce au stat la baza ei sunt defectuoase. Cel mai important, ea presupune ca este posibila reducerea cantitatii de cocaina furnizate din Anzi in timp ce cererea ramane mare in Statele Unite. Mai mult, se bazeaza pe reducerea cantitatii furnizate ca metoda principala pentru a micsora cererea. Administratia Bush a sperat ca va putea, prin micsorarea cantitati furnizate, sa ridice fortat pretul cocainei pe strazi, facand-o prohibitiv de scumpa pentru consumatori si astfel determinand o scadere a cererii propriu-zise. Procedand astfel, administratia Bush si-a supraestimat capacitatea de a pune piedici traficantilor si a subestimat puterea primei legi a pietei libere: cererea determina oferta."
Epoca indelungata si aparent de aur a consumului traditional de coca a fost intrerupta cu brutalitate prin prostituarea "mamei coca" (cum numesc indienii ta) in slujba hedonistilor bogati din Occident si a "codosilor" drogurilor.In 1992, presedintele bolivian Jaime Paz Zamora si-a inceput campania de legalizare a consumului de coca (nu si a celui de cocaina) in intreaga lume. Aceasta nu numai ca ar conserva drepturile popoarelor din Anzi de a-si perpetua traditia straveche a consumului de coca fara piedici din partea puterilor straine, ci, in plus, ar conferi o piata mondiala legitima pentru produsele ce contin coca si, astfel, macar o parte din coca cultivata n-ar mai fi folosita pentru obtinerea cocainei. Daca nu au loc in Occident schimbari radicale care sa determine distantarea de lupta culturala cu umbrele reprezentate de razboiul contra drogurilor, atunci aceste idei sanatoase sub aspect economic r continua sa ramana neauzite.

Surse: Andrews si Solomon 1975, Anon 1993, Antonii 1978, Grinspoon si Bakalar 1985, Martin 1970, Mortimer 1974.