Psilocybe sunt
ciupercile halucinogene cele mai folosite in scopuri recreative. Majoritatea consumatorilor le numesc "ciupercile magice" sau "palariile libertatii". Speciile psihoactive de Psilocybe sunt raspandite aproape in intreaga lume: in Europa, din Groenlanda pana in Tara de Foc, in cel mai sudic punct al Ameri-cii de Sud, in Noua Guinee, Australia si Noua Zeelanda (si in insulele nordice, si in cele sudice). Se estimeaza ca exista circa 80 de specii halucinogene care contin alcaloizii psihoacti numiti psilocibina si psilocina (care se mai gasesc si la alte patru genuri de ciuperci: Conocybe, Panaeolus, Stropharia si Copelandia). Luate in cantitati suficiente, aceste
ciuperci produc halucinatii zuale, auditive si de alta tipuri, precum si modificari profunde in perceperea timpului si spatiului (vezi relatarea de mai jos a Mariei Sabina).
Exista putine dovezi despre intrebuintarea ciupercilor Psilocybe in Europa de-a lungul istoriei, desi arheologul Jeremy Dronfield a sugerat ca existenta imaginilor halucinante de pe monumentele megalitice din Irlanda, dintre care multe s-au pastrat pana in prezent, se poate datora consumarii acestor ciuperci de catre cei care le-au construit si le-au decorat in perioada neolitica. De fapt, in ciuda ariei largi de raspandire a "ciupercilor fermecate", folosirea lor traditionala in afara celor doua Americi inca nu a fost demonstrata. Exista mai multe tipuri de artefacte antice care indica vechimea consumului de ciuperci in aceasta parte a lumii. S-au gasit artefacte din piatra in forma de
ciuperca (unele prezentand si broaste raioase) in numar considerabil de mare in asezari din Guatemala, datate intre 100 I.Hr. si 300 d.Hr. Unele eii din aur columbiene (100 - 350 d.Hr.) prezinta obiecte care au fost interpretate ca fiind ciuperci. Ciupercile sunt reprezentate, de asemenea, in arta mexicana datand din jurul anului 300 d.Hr. si apar totodata in iconografia azteca. Cea mai spectaculoasa dintre aceste reprezentari in arta azteca este statuia din secolul al XVI-lea a lui Xochipilli, "Printului florilor". Piedestalul este decorat cu numeroase palarii de ciuperca identificate ca fiind din specia psihoactiva Psilocybe aztecorum, intalnita doar in zona din jurul vulcanului Popocatepetl, unde a fost descoperita statuia. Trupul printului Xochipilli este impodobit cu motive florale ale altor te psihoactive, intre care
tutunul si zoreaua (vezi Ololiuqui).
Faptul ca indienii din Mexicul contemporan au pastrat cultul ciupercilor pana in prezent nu era cunoscut. in anii '30, antropologul Robert Weitlander a obtinut specimene de ciuperci care au fost ulterior cercetate de etnobotanistii Blas Pablo Reko si Richard Schultes (ultimul identificandu-le corect ca fiind nu Psilocybe, ci Panaeolus, un alt gen de ciuperci folosite ca enteogene). Fiica lui Weitlander a luat parte la o ceremonie aborigena a ciupercilor in 1939, insa fara sa le consume ea insasi. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, pe acelasi drum au pornit etnomicologul R. Gor-don Wasson si sotia sa, Valentina (pentru detalii despre familia Wasson, vezi Ciuperci), care au zitat Mexicul in 1953 in cautarea ciupercilor sacre, dupa ce Robert Graves le atrasese atentia, intr-o scrisoare, la o referire despre existenta unui cult al lor. Aceasta a fost prima din mai multe calatorii de cercetare care a dezvaluit lumii intregi aceste ciuperci. In 1955, Wasson a cunos-cut-o pe Maria Sabina, ndecatoare din populatia mexicana mazatec; ea avea sa-i fie ghid spiritual in lumea ascunsa a ciupercilor sacre.
Puterile sacre ale ciupercilor nu sunt accesibile tuturor, dupa cum spunea foarte elocvent Maria Sabina:
"Ciuperca este aidoma sufletului tau. Te duce acolo unde vrea sufletul sa mearga. Si nu toate sufletele sunt la fel. Marcial [al doilea sot al ei, un om olent si betiv] a luat teonanacatl (ciuperci sacre), a avut ziuni, dar ziunile nu au sert nici unui scop. Multi oameni din Sierra le-au consumat si le consuma, dar nu oricine patrunde in lumea in care toate sunt cunoscute. Si Ana Maria, sora mea, a inceput sa le consume impreuna cu mine, a avut aceleasi ziuni, a vorbit cu ciupercile, dar ele nu si-au dezvaluit toate secretele. Acele secrete pe care mi le-au dezvaluit mie sunt cuprinse intr-o sectiune mare, pe care mi-au aratat-o si care se gaseste intr-o regiune foarte indepartata de lumea lor, o sectiune mareata. Mi-au dat-o cand Ana Marfa a fost bolnava [] si parea aproape de moarte. Asadar, m-am hotarat sa ma intorc la teonanicatl. Am luat mult, mult mai multe decat luasem vreodata: 30 plus 30. O iubeam pe sora mea si eram gata sa fac orice, chiar si o calatorie foarte lunga, numai ca s-o salvez. Trupul meu statea in fata ei, dar sufletul meu a patruns in lumea lui teonanacatl si a vazut acelasi peisaj pe care-l mai vazuse in multe alte ocazii, apoi peisaje pe care nu le mai vazuse niciodata, pentru ca numarul mare de ciuperci pe care le luasem m-a dus pana in adancul adancurilor acestei lumi. Am continuat sa inaintez pana cand, la un moment dat, un duende, un spirit, a venit spre mine. Mi-a pus o intrebare ciudata:
Ce-ti doresti sa dei, Maria Sabina?
l-am raspuns, fara stiu, ca-mi doresc sa den sfanta. Atunci spiritul a zambit si imediat a avut in mana ceva ce nu avusese inainte, o sectiune mare, cu multe ini scrise.
lata, a spus el, iti dau aceasta sectiune ca sa-ti poti indeplini misiunea mai bine, sa-i ajuti pe oamenii care au nevoie de ajutor si sa cunosti secretele lumii unde totul este stiut.
Am rasfoit inile sectiunilor, multe ini scrise, si ma gandeam ca, din pacate nu stiu sa citesc. Nu invatasem niciodata si, prin urmare, sectiunea nu-mi putea fi de nici un folos. Brusc, mi-am dat seama ca citeam si intelegeam tot ce era scris in sectiune si ca, astfel, deveneam mai bogata, mai inteleapta si ca-n acel moment invatam milioane de lucruri. Am invatat si iar am invatat [], am cautat ierburile pe care mi le indicase sectiunea si am facut exact ceea ce am invatat din sectiune. Si astfel, Ana Maria s-a facut bine.
N-am avut nevoie sa vad din nou sectiunea, pentru ca invatasem tot ce era in ea. Dar am mai vazut spiritul care mi-a dat-o si alte spirite si alte peisaje; si am vazut de aproape Soarele si Luna, deoarece cu cat mergi mai des in lumea lui teonanacatl, cu atat vezi mai multe lucruri. si trecutul si itorul nostru, care sunt impreuna ca un singur lucru deja implinit, deja petrecut. Am vazut intreaga ata a fiului meu Aurelio si moartea lui, si fata si numele omului care urma sa-l omoare si pumnalul cu care urma sa-l omoare, pentru ca totul era implinit. Crima fusese deja comisa si era inutil sa-i spun fiului meu sa se fereasca, pentru ca-l vor omori, fiindca ca nu era nimic de spus. Aveau sa-l omoare si asta era tot. Si am vazut alte morti si alti criminali si oameni rataciti - nimeni nu stia unde erau, doar eu singura puteam sa vad. Si am mai vazut cai furati si stravechi orase ingropate, a caror existenta nu era cunoscuta, dar care aveau sa fie scoase la lumina. Am vazut si am cunoscut milioane de lucruri. L-am cunoscut si l-am vazut pe Dumnezeu: un ceas imens care ticaie, sferele care se rotesc incet, iar inauntru, stelele, pamantul si intreg universul, ziua si noaptea, sul si zambetul, fericirea si durerea. Doar cel care cunoaste pana la capat secretul lui teonanacatl poate sa vada acest ceas infinit."
Pe deasupra tuturor suferintelor sale, Maria Sabina a fost mai tarziu arestata si inchisa, deoarece atrasese fara sa vrea atentia unor hipioti nepoftiti, care aflasera despre ciuperci din publicatiile lui Wasson si ale altora. Wasson a fost profund tulburat de faptul ca interesul sau sincer si plin de respect a avut drept consecinta indirecta noi suferinte pentru Maria Sabina. Dar nu acei hipioti au fost primii care au profanat ciupercile sacre, ci CIA. in 1955, CIA a solicitat cooperarea lui Wasson, intrucat aflasera de primele sale publicatii pe tema ciupercilor halucinogene. Agentia era interesata de posibilele aplicatii militare ale ciupercilor. Wasson a refuzat. CIA nu accepta refuzuri, asa ca a strecurat cu succes un agent, pe nume James Moore, in urmatoarea expeditie organizata de Wasson. Abia in 1979, cand au fost dezvaluite anumite actitati secrete ale CIA, Wasson a aflat care a fost rolul lui Moore.
Surse: Dronfield 1995, Furst 1988, Halifax 1979, Ott 1993, Schultes si Hofmann 1980a, Schultes si Hofmann 1980b, Wasson etal 1974, Weil 1977.