Fenciclidina (cunoscuta sub numele PCP) a fost sintetizata pentru prima oara in 1926. La mijlocul anilor '50, compania farmaceutica Parke, Davis and Company a inceput sa-i cerceteze potentialul ca anestezic uman. Anticipativ, medicamentul a primit numele comercial Sernyl (se spune ca numele deriva de la sereni-tate), dar acest epitet s-a dodit extrem de inadecvat. Cercetarile initiale privind efectele medicamentului la animale i-au demonstrat actiunile asupra SNC (sistemul nervos central). in doze mici pana la moderate actioneaza ca stimulent, in timp ce dozele mari au un efect inhibitor. Compania a dat de probleme in anul 1957, cand medicamentul a fost testat pentru prima oara pe subiecti umani. Efectele secundare ingrijoratoare ca halucinatiile, obsesiile, delirul si dezorientarea au aratat clar ca nu era potrivit ca anestezic uman si, in final, compania si-a abandonat obiectivul in 1965. Dupa aceea, fenciclidina a fost redirectionata, tot ca anestezic, in medicina terinara. Efectele sale psihoacti au fost cercetate in scopul utilizarii in tratarii tulburarilor psihice si, astfel, proprietatile ei au denit mai clare. Subiectii umani declarau in mod consecnt transformari radicale in perceptia propriului corp. Testele au relevat ca subiectii percepeau deformat limitele trupului si disocierea diferitelor parti ale sale, ambele senzatii fiind resimtite in situatii de privare senzorial. S-a aratat ca PCP impiedica discriminarea normala a stimulilor interni.
Doar la doi ani dupa ce Parke, Davis and Company au abandonat PCP, ea si-a inceput cariera ca drog de strada, in vara anului 1967, sub diferite denumiri locale, fiind adesea vandut drept cocaina, LSD sau THC (THC este principiul psihoactiv din canabis; Canabis). in anul 1968 se gasea deja sub forma de pastile in mai multe orase mari din America, intre care New Yok (sub numele hog), Philadelphia (t-s) si Miami (la inceput ca pastile PeaCe, apoi ca THC s). Consumul acestui drog s-a raspandit considerabil intre anii 1973 si 1975, in parte datorita faptului ca era disponibil in forme potrivite pentru fumat sau prizat, ambele metode permitand consumatorului un control al dozajului mai eficient decat permiteau pastilele. PCP mai putea fi administrata intranos, pe cale vaginala sau rectala. La mijlocul anilor '70, PCP continua sa fie, intr-o oarecare masura, o necunoscuta pe scena drogurilor si, ca atare, in jurul sau a aparut o aura de mister negativa, care conferea consumatorilor sai o reputatie de indrazneti.
Spre mijlocul si la sfarsitul anilor '70, consumul de PCP era suficient de raspandit pentru a atrage interesul presei si al agentiilor gurnamentale. Cand un drog relativ necunoscut capata brusc importanta, reactiile initiale fata de el sunt adesea puternic deformate si chiar isterice. Cazul PCP nu face exceptie. Datorita publicitatii exagerate si a concentrarii morbide asupra relatarilor neobisnuite despre consumul de PCP de catre indivizi cu comportament aberant, drogul a fost legat inextricabil de violenta extrema. S-a nascut astfel legenda ca e suficient ca o persoana sa ia PCP pentru a fi predispusa sa comita tot felul acte monstruoase. in 1978, la audierile speciale organizate de Comisia speciala pentru abuzul si controlul narcoticelor a Camerei reprezentantilor din Statele Unite, un senator a numit PCP "unul dintre cele mai periculoase si insidioase droguri cunoscute de omenire". Oricare ar fi pericolele consumului acestui drog, comportamentul violent nu se afla printre ele. Studiile etnografice si sociologice asupra consumatorilor de PCP nu sprijina aceasta parere. Majoritatea consumatorilor intervievati si-au exprimat surprinderea ca PCP era asociat in vreun fel cu violenta.
Consumul de PCP este deosebit de frecnt la adolescenti, dintre care multi il abandoneaza la varsta de saptespreze-ce-optsprezece ani. Un consumator din Miami face o analogie intre consumul de PCP in scop recreativ si urmarirea emisiunilor TV (Terence McKenna a caracterizat televizorul, nu fara motiv, drept cel mai periculos dintre drogurile cunoscute de om!): "E ca si cum viata ar fi asemenea televiziunii; traiesti pe un canal si dintr-odata descoperi ca poti sa te muti pe altele. Ca atunci cand asculti stirile de la ora 11 si butonezi incoace si incolo". Pe baza informatiilor obtinute din numeroasele interviuri cu "prafarii" (consumatori constanti de PCP; denumirea vine de la termenul argotic "praful ingerilor"), cercetatorii au intocmit o clasificare pe patru niluri a dozelor si a etapelor starilor modificate ale constiintei provocate de drog. Cand consumatorul "zumzaie", inseamna ca a luat o doza stimulatoare ce nu-i influenteaza negativ sarcinile cotidiene sau capacitatea de munca in intervalul de timp cand se afla sub influenta drogului. A fi "sleit" inseamna ca este afectata coordonarea motorie, apar frecnt experiente de decorporare, precum si senzatia de deplasare pe o suprafata elastica. Atunci cand consumatorul a luat o doza mai mare, este incoerent si imobil, dar constient, se spune ca este "ozonat". Supradoza este stadiul final si implica pierderea constientei, dar putini consumatori considera ca le ameninta viata. Administrarea de valium este o cale obisnuita de a contracara efectele PCP. La fel ca in cazul amfetaminelor, excesul regulat de PCP are efecte negati precum pierderea apetitului, scaderea in greutate si constipatia. De asemenea, consumul in timpul sarcinii este periculos; studiile arata ca poate provoca nasterea prematura de copii insuficient dezvoltati. PCP nu pare sa produca vatamari permanente la nilul celulelor sau organelor interne ale consumatorului.
Exista numeroase varietati de PCP, de la forme cristaline mai pure (de culoare alba si numite simplu "cristal") pana la produse masluite de proasta calitate (cum ar fi "combustibilul de racheta": umed, galbui, se spune ca mareste sansele unei experiente neplacute), in Chicago, de ziua Sfintului Patrick, se vinde o varietate speciala, rde! PCP mai este fumat in amestec cu marijuana (numit Krystal joints sau, mai simplu, Kj). Pe langa toate aceste tipuri de PCP, pe strazi mai exista alte treizeci de substante analoge.
Surse: Beschner si Feldman 1979, Carroll 1985, Cleckner 1979, Feldman 1979, James si Andersen 1979.