Utilizarea traditionala a speciilor Datura este cunoscuta din diferite parti ale Americii de Nord si de Sud, Africii, Europei si Asiei, fiind una din cele mai larg raspandite te halucinogene. Exista aproximativ cincisprezece-douazeci de specii, dintre care cea mai cunoscuta este Datura stramonium (laur sau ciumafaie). Aceasta specie este o ta anuala, care creste de obicei pana la o inaltime cuprinsa intre 30 si 90 de centimetri. Are frunze aspre si intreaga ta emana un miros neplacut. Are flori albe sau purpurii, iar fructul in forma de capsula este de obicei acoperit cu tepi. Diferitele specii au primit adesea diferite nume, ceea ce poate crea o oarecare confuzie. Datura este o ta extrem de rezistenta; un experiment efectuat pe seminte chi de patruzeci de ani a avut ca rezultat germinarea in proportie de 90%. Desi "arborii Datura" (speciile Brugmansia) au fost clasificati pe vremuri de botanisti ca apartinand familiei Datura, este general acceptat faptul ca ei constituie un gen distinct ( Brugmansia).
Alcaloizii parasimpatico-mimetici existenti in mod tipic in alte te psihoacti din familia Solanaceae - atropina, hiosciamina si scopolamina - sunt prezenti si in diferitele specii de Datura. Concentratia cea mai mare de alcaloizi se gaseste in radacina. Exista numeroase relatari despre efectele extrem de puternice si adesea periculoase ale acestor te. O doza mare poate duce la o stare de intoxicatie ce poate dura zile intregi; exista relatari cum ca efectele au persistat timp de douazeci de zile! Ca si beladona ( Beladona), speciile genului Datura pot fi periculoase, in special pentru copii; in Africa de Sud au avut loc numeroase astfel de otraviri.

Denumirea generica Datura deriva din cuvantul indian dhatura sau dhattura. in India, Dhat este numele unei otravuri preparate din aceasta ta, iar Dhatureas, numele unei bande criminale care folosea acea otrava pentru a-si ameti victimele. Charles Heiser, botanist specializat in tele solanacee, relateaza ca Linaeus, cel care a acceptat denumirea, voia totusi sa-i gaseasca o radacina latina, oricat de indirecta, si astfel s-a hotarat pentru dare (a da), pe motiv ca ta se administra celor cu potenta redusa. Dutroa era varianta din secolul al XVII-lea a cuvantului Datura. Printre denumiri ale tei se numara: bolundare (evident, din cauza efectelor sale), buruiana de capul cainelui, matraguna gunoiului (pe seama mirosului sau neplacut), mar ghimpos (din cauza fructelor cu tepi). Una dintre denumirile populare englezesti este "Jimson weed" - o forma contrasa a cuvantului Jamestown; mai jos postea aparitiei acestui nume. Alte denumiri chi fac referire la Lumea Noua: marul de Peru si Hyoscyamus peruvianus, care inseamna "maselarita de Peru". Aceasta ultima denumire dodeste ca primii botanisti au incercat sa clasifice tele noi in functie de cele deja cunoscute. Maselarita are proprietati medicale si psihoacti asemanatoare cu Datura ( Maselarita), iar tutunul, atunci cand a denit cunoscut in Europa, era considerat si el ca fiind un fel de maselarita si i se spunea "maselarita galbena" ( Tutun).
Planta le era cunoscuta, de asemenea, grecilor si romanilor. Dioscorides consemneaza cunostintele raspandite despre aceasta ta si proprietatile ei psihoacti cu aproape doua mii de ani in urma. Daca radacina este bauta intr-un "dragm" (de la care provine chea unitate de masura a greutatii numita dram) de vin, provoaca "fantezii nu tocmai neplacute". Cantitatile mai mari provoaca nebunie temporara si chiar moartea. Datura era cunoscuta sub mai multe denumiri, intre care andryon, thryon si persion. Robert Berley a sugerat ca Datura era ta pe care armata lui Marc Antoniu a intalnit-o pe drumul de intoarcere dupa razboiul cu partii. Ramanand fara hrana, ei au consumat in mod accidental o ta despre care s-a spus ca "oricine a mancat din ea a uitat tot ce facuse pana atunci si nu a mai recunoscut nimic". Daca aceasta ta era intr-adevar Datura, atunci acest incident preureaza incidentul Jamestown prezentat detaliat mai jos.In India, Datura a fost considerata din vremuri imemoriale o ta psihoactiva sacra sau enteogena. in scrierea Vamana Purana se spune ca Datura metel a crescut din pieptul marelui zeu Siva. Una dintre multele denumiri secundare ale acestui zeu este unmatta, "nebunul", iar Datura este numita unmata, "nebunia divina". Adeptii lui Siva fumau canabis si Datura laolalta, din moti explicate de Claudia Muller-Ebeling si Christian Ratsch:
"Ambele te ii sunt inchinate lui Siva. [] amestecul pentru fumat compus din ganja [canabis] si dhatura corespunde cu unul dintre principiile cosmologice ale zeului, anume caracterul sau androgin. Ganja este aspectul feminin, iar dhatura, cel masculin; amestecul compus din aceste te reprezinta uniunea primordiala perfecta si energia cosmica creativa a lui Siva, androginul. [] amestecul pentru fumat trebuie aprins cu doua bucati mici de lemn. Acestea reprezinta aspectul feminin si cel masculin ale zeului; odata transformate de atributul lui Siva de zeu al focului, trezesc puterea afrodiziaca creativa si actiaza sarpele Kundalini (Lakshama), care sta incolacit si se odihneste in pelvis. Cand Kundalini este eliberat, el serpuieste de-a lungul coloanei rtebrale prin cele sapte chakre, centrii energetici imateriali, si ii face sa infloreasca aidoma unor flori de lotus. Constiinta unirsala a unitatii cosmosului inunda fiinta. Astfel, ta zeului devine afrodiziacul sacru al omului."
S-a mai spus ca femeile indoneziene infuriate se razbunau pe iubitii lor necredinciosi hranind carabusi cu frunze de Datura si folosind excrementele lor ca sa-i otraasca. in Filipine se fumeaza Datura pentru alinarea simptomelor astmului. in Nepalul contemporan, fumul emanat prin prajirea semintelor de D. stramonium in ulei este inhalat pentru a calma durerile de dinti. Din cate stiu, exista doar o relatare despre folosirea Datura in Australia traditionala. Doi baieti aborigeni s-au "imbatat" accidental dupa ce au ingerat, fara sa stie, D. leichardtii.
Frunzele de D. inoxia au fost folosite ca drog psihoactiv in estul Africii. in Tanzania, Datura se adauga in bere pentru o face mai tare; utilizarea similara a altor te care contin alcaloizi parasimpatico-mimetici este cunoscuta la popoarele bastinase din America si Europa. Mai exista, de asemenea, relatari cum ca, in Tanzania, Datura se foloseste pentru a droga victimele cu scopul de a fi jefuite. Studiul efectuat asupra folclorului despre drogul zombi l-a determinat pe Wade Davis sa sugereze ca Datura stramonium este administrata victimelor aflate in stare de zombi ca un fel de antidot pentru drogul care le adusese in acea stare ( Drogul zombi).
Dole arheologice ale consumului preistoric de Datura in cele doua Americi sunt indirecte, dar totusi convingatoare, in special in lumina bogatiei de date etnografice despre folosirea Datura ca accesoriu al practicilor samanice amerindiene. Excava-rea unor adaposturi de piatra din regiunea cursului inferior al fluviului Pecos, care se intinde de-a lungul granitei dintre Texas si Mexic, a aratat ca acestea au fost locuite sporadic de oameni timp de mii de ani, pana in perioada istorica. Pe langa mari cantitati de ramasite botanice, a mai fost descoperita o colectie impresionanta de artefacte din piatra. Cercetatorii impart aceste obiecte de arta in patru perioade stilistice consecuti si distincte, dintre care cea mai che este numita stilul Fluviului Pecos; exemplarele din acest stil au chimea cuprinsa intre 4 200 si 2 950 de ani. Mai mult de jumatate dintre obiectele care reprezinta siluete cu aspect uman identificate ca samani ii prezinta impreuna cu un motiv identificat in mod convingator ca fiind fructul tei Datura. in aceste adaposturi de piatra, semintele de Datura au fost descoperite mai rar, exceptie facand insa statul american New Mexico, unde au fost gasite peste 900 de seminte la un etaj unde s-au mai descoperit si obiecte ceremoniale. Pe langa aceste picturi arhaice pe piatra si ramasite botanice, exista o alta dovada preistorica, mai tarzie, dar la fel de convingatoare, care indica faptul ca Datura a fost la fel de importanta in trecutul indepartat ca si in perioadele mai recente. Exista mai multe feluri de vase din lut preistorice, descoperite in partea sud-stica a Statelor Unite, in Mexic, Guatemala si El Salvador, cu forme care i-au nedumerit mult timp pe arheologi. Aceste artefacte ceramice sunt adesea numite "tepoase" sau "ghimpate", datorita suprafetei lor cu tepi. Pentru acest tip straniu de decoratie nu s-a avansat nicio explicatie satisfacatoare, pana cand William Litzinger de la Unirsitatea Colorado Ie-a identificat ca fiind reprezentari ale fructelor tepoase ale speciilor de Datura. Multe tipuri de vase ceramice preistorice si antice imita, prin forma si decoratii, obiecte naturale sau artefacte din alte materiale. Multe vase au fost confectionate imitand cosurile impletite sau recipientele din piele ori metal, insa altele reprezinta te. Desi Litzinger nu pare sa stie, un alt cercetator a aratat cu cativa ani mai devreme ca vasele ceramice gasite in Egiptul antic imita forma unei te psihoacti, in acest caz macul. intre recipientele ceramice tepoase identificate de Litzinger ca fiind reprezentari ale fructului de Datura se numara borcane cu capac, boluri, mici containere si vase pentru ars arome. Majoritatea acestor artefacte dateaza din perioada 850-2000 d.Hr.

Folosirea Datura in perioada istorica a fost inregistrata la mai multe populatii aborigene nord-americane, intre care navajo, zum", tewa, costanoan, yokut si hopi. Indienii costanoan din California uscau frunzele de Datura meteloides si apoi le fumau. Se credea ca halucinatiile rezultate dezvaluie viitorul fumatorului. Ei mai fumau un amestec din seminte de Datura si tutun, pentru efectele sale afrodiziace. Indienii navajo nerau ta si preparatele obtinute din ea cu epitete ca "Marea floare a Soarelui" si "Decoctul caii minunate", dar in acelasi timp erau pe deplin constienti de rezultatele abuzului si o mai numeau si "Facatoarea de imbecili". Matilda Stenson, antropolog cu cunostinte serioase despre cultura indienilor zuni din New Mexico, a relatat modul in care medicina aborigena de la inceputul secolului folosea proprietatile anestezice puternice ale Datura:
"Raposatul Nai'uchi, cel mai nerat vraci din vremea sa in randul indienilor zuni, a administrat acest leac inainte sa opereze o femeie la san. Imediat ce pacienta a denit inconstienta, el a taiat adanc in san cu o lanteta din agat si, bagand degetul, a indepartat tot puroiul; apoi a presarat un antiseptic peste rana, care a fost bandajata cu o panza murdara, [] cand femeia si-a recapatat constienta, a declarat ca a avut un somn linistit si vise frumoase. N-a existat nici un semn cum ca folosirea drogului ar fi avut efecte negati."
Stenson mai spune ca indienii zuni folosesc ta pentru divinatie. Bye, un etnobotanist care aduna te in Mexic, a fost artizat de populatia locala tarahumara sa nu culeaga Datura, intrucat doar oamenii cu autoritate puteau sa faca acest lucru. Deloc surprinzator, el a ignorat in numele stiintei sfatul gazdelor sale si a cules ta. Localnicii au fost foarte maniosi pentru ca nu a tratat tele cu respectul pe care-l asteptau ei si l-au acuzat de tratament necorespunzator fata de Datura. Au refuzat sa-i vorbeasca timp de patru zile dupa aceea.
Unul dintre centrele principale ale intrebuintarii Datura in scopuri religioase era California indigena. Utilizarea speciei Datura inoxia (adesea numita D. meteloides in literatura) era foarte raspandita; indienii luiseno se foloseau de efectele ei puternice in ceremoniile de initiere, lata o relatare despre aceasta utilizare:
"Indienii luiseno numesc ta in sine Naktamush sau Naktomush; ceremonia este cunoscuta sub numele de mani sau manish-mani. Cand se intuneca, maestrii de ceremonie, numiti paha, merg de la o locuinta la alta ca sa adune candidatii pentru initiere, uneori ducand in brate baietei deja adormiti la locul de adunare. Se pastreaza cea mai stricta tacere si este necesar ca paha sa fie saman sau un intelept cunoscator al magiei. Un bol de piatra (tamyush) mare este asezat in fata sefului, care, stand in bezna, izbeste radacina uscata a tei cu un pistil (mano) din piatra, in acompaniamentul unui cantec bizar, in vreme ce baietii stau si asteapta. Radacina transformata in pulbere este apoi cernuta printr-o sita inapoi in bolul de piatra si se toarna apa peste ea. Baietilor li se cere sa pastreze tacerea, in timp ce fiecare baiat ingenuncheaza pe rand in fata marelui bol pentru a bea infuzia, maestrul de ceremonii ii sustine capul cu mainile si il ridica dupa ce a baut suficient. Aceasta este o ocazie solemna, o renastere spirituala, sugerand ritualurile de botez si miruire. in timpul intregii ceremonii, atat barbatii, cat si baietii sunt complet goi. Dupa ce bautura a fost administrata tuturor candidatilor, au loc dansuri in intuneric, insotite de strigate care imita pasari si animale; cand acestea se incheie, candidatii marsaluiesc in jurul unui foc, cantand un cantec ceremonial. Pe masura ce efectul tei narcotice ii copleseste, ei cad la pamant unul cate unul si sunt dusi intr-un alt loc, unde raman pana cand isi recapata constienta. Pe urma dansul reincepe si continua pe parcursul intregii nopti. Dupa ce se lumineaza de ziua, ei se intorc la locul unde a fost administrata bautura; urmeaza o zi de post, dupa care ii prisc pe samani executand numere de magie; tot de la samani, baietii primesc bastoane facatoare de minuni, dupa ce au fost imbracati in pene si pictati. Pe langa aceasta, baietii sunt invatati de catre batranii lor anumite taine si reguli de comportament, intrucatva corespunzatoare cu indatoririle fata de Dumnezeu si fata de aproape predate in catehism. Ceremonia de initiere este urmata de doua-trei saptamani de abtinere de la sare si came, dupa care are loc o ceremonie cu o franghie, numita wanawut. La incheierea acesteia, candidatii sunt liberi."
Se pare ca indienii algonquin din Virginia foloseau o alta specie (D. stramonium) in riturile initiatice masculine. O relatare che privind aceste ceremonii afirma ca efectele Datura persistau intre optsprezece si douazeci de zile, intrucat initiatilor li se dadea cand si cand sa bea o noua cantitate de infuzie. William Emboden a sugerat ca administrarea Datura prin clisma este modul cel mai probabil de a-i prelungi efectele psihoacti pe o perioada atat de indelungata.
Desi s-a spus adesea ca Datura a fost importata in Europa din Lumea Noua, descoperirea tei in stul Ungariei intr-un context din epoca timpurie a bronzului arata faptul ca folosirea speciilor Datura are o istorie indelungata in Lumea Veche. Sherratt a sugerat ca un anumit tip de recipiente de lut din epoca timpurie a bronzului descoperite in Marea Britanie, numite "cupe-strugure", pot fi un echivalent al Lumii Vechi al obiectelor ceramice din Lumea Noua identificate de Litzinger ca fiind vase ce imita fructul de Datura ( mai sus).
Robert Berley scria la inceputul secolului al XVIII-lea despre patania soldatilor care, trimisi in Jamestown pentru a inabusi rascoala cunoscuta sub numele de Rebeliunea lui Bacon (1676), au consumat Datura, de unde si denumirea englezeasca de "Jimson weed" folosita uneori pentru aceasta ta. Relatarea sa merita citata in intregime:
"Unii dintre soldati au cules buruiana JamesTown (care seamana cu marul ghimpos si inteleg ca e ta cu acest nume) [] ca sa faca din ea o salata fiarta [] si unii au mancat din belsug, ceea ce a avut ca rezultat o comedie foarte amuzanta, pentru ca din cauza ei au denit nebuni timp de mai multe zile: unul arunca o pana in aer, altul tintea cu paie in ea, cu multa furie, iar al treilea, gol-pusca, statea intr-un colt ca o maimuta, ranjind si mieunand la ei; al patrulea ii saruta si-i mangaia cu drag pe camarazii sai si se schimonosea la ei, facand niste mutre de mai mare dragul. Au fost incarcerati, ca sa nu-si faca rau singuri in nebunia lor, desi s-a observat ca toate actiunile lor erau pline de inocenta si voie buna. E drept, nu erau foarte curate, caci s-ar fi tavalit in propriile excremente daca n-ar fi fost impiedicati. Au facut o mie de pozne simple ca acestea, iar dupa unsprezece zile au redenit ei insisi, fara sa-si aminteasca nimic din ce se petrecuse."

Datura stramonium a fost introdusa in Anglia de catre botanistul John Gerard, care a primit de la lordul Edward Zouch seminte aduse din Constantinopol. Se stie ca vrajitoarele europene foloseau Datura stramonium ( Pomezile vrajitoarelor), iar reputatia acestei te a indemnat un istoric din secolul al XlX-lea sa puna in mod eronat intreaga manie a vrajitoriei pe seama introducerii acestei te in Europa. Aceasta idee este evident gresita, intrucat nu numai ca preparatele halucinogene ale vrajitoarelor preced reintroducerea Datura, ci, mai mult, exista o serie de retete de pomezi care includ alte te psihoacti mult mai frecnt folosite, in special beladona, matraguna si mandragora, acestea fiind totusi strans inrudite cu Datura si avand efecte similare dupa administrare. Se spune ca, in Evul Mediu, tiganii isi drogau victimele cu Datura, desi nu exista do clare, aceasta putand fi doar o poste tipic sovina.
Se poate spune ca epoca moderna a studierii efectelor psihice cauzate de Datura a inceput cu activitatea lui Anthony Storck. in 1 760, Storck a auzit ca pana si mirosirea marului ghimpos poate provoca intoxicatie. in ciuda faptului ca era o persoana foarte sobra (afirma intr-un paragraf introductiv al sectiunilor sale ca "pierderea ratiunii imi pare o nenorocire mai grea decat moartea insasi"), s-a hotarat sa se convinga singur. Mai intai a mirosit ta si nu a suferit nici un efect negativ; in continuare, a extras zeama ei intr-o piulita de marmura, dar nici aceasta nu a avut vreun un efect. in final, a transformat zeama intr-un extract, incalzind-o la foc mic intr-un vas de pamant si amestecand-o la intervale regulate, ca sa nu se arda. Apoi extractul a fost lasat sa se raceasca si produsul rezultat a fost administrat pacientilor cu tulburari mintale. Din aceste experimente, a concluzionat ca marul ghimpos are succes in tratarea tulburarilor mintale temporare, a convulsiilor si epilepsiei, in timpul celor doua razboaie mondiale, Statele Unite nu au reusit sa importe cantitati suficiente de beladona (sursa principala a alcaloidului atropina) si, ca urmare, a initiat cultivarea la scara larga a Datura ca sursa alternativa a acestui produs medicinal important.

Surse: Berley 1705, Bocek 1984, Boyd si Dering 1996, Bye 1979, Camporesi 1989, Davis 1983, Ellis 1946, Gerard 1597, Gunther 1959, Heiser 1969, Litzinger 1981, Manandhar 1995, Mehra 1979, Peterson 1979, Ratsch 1992, Richardson 1988, Safford 1922, Schenk 1956, Sherratt 1996a, Stenson 19195, Storck 1763, Thorwald 1962, Watt si Breyer-Brandwijk 1962, Withington 1917.