Eterul a fost descoperit probabil de alchimistii arabi. Albertus Magnus a preparat o "aqua ardens" distiland vin rosu, oxid de calciu, tartru, sare obisnuita si smochine rzi, amestec care poate fi descris ca un fel de eter. Raymod Lully (1234 - 1315) a preparat o substanta pe care el o numea "vitriol dulce" si care acum s-ar numi etil eter. Mai multi alti alchimisti europeni, printre care Basil Valentine, Paracelsus si Robert Boyle, au sintetizat "proto-eteri". Folosirea eterului ca anestezic inhalant o preceda pe cea a proto-xidului de azot, mai bine cunoscut ca gaz ilariant ( Inhalante). Eterul a fost deseori consumat abuziv pentru efectele sale psihoacti, chiar daca utilizarea sa principala era de anestezic. Ipocrizia celor care abuzau de eter si in acelasi timp se pretindeau abstinenti au fost ridiculizati in satiricul "Cantec al eterului", rsurile fiind scrise de Douglas MacLaren pe melodia "Yankie Doodle":

Betia-i, sigur, rusinoasa, E moda abstinentei, sir; Dar doamnele, far' sa roseasca, Pot sa se-mbete turta, sir.In prima jumatate a secolului al XlX-lea, eterul constituia o cale populara de a atinge starea de ebrietate la petrecerile studentesti. Aceste zaiafeturi au denit atat de notorii, incat un scriitor francez din acea perioada cita acest comportament ca o dovada a raspandirii decadentei in culturile anglo-saxone. Obiceiul de a bea eter era foarte raspandit la irlandezi, la jumatatea secolului al XlX-lea. in Draperstown si Cookstown, in zilele de targ, aerul trasnea a eter. Taranii irlandezi din vremea aceea beau de obicei pana la 400 de grame pe zi, fiecare inghititura fiind stinsa cu apa, pentru a micsora rata evaporarii eterului si a se obtine astfel efectul deplin. S-a mai spus ca abuzul de eter era endemic si in Norgia, Rusia si Lituania. Ca un ecou la freneziile violente ale vikingilor, s-a afirmat ca trupelor germane din primul razboi mondial li se administra eter pentru a le trezi setea de sange. Eterul a mai fost folosit si de ocultisti, in incercarile lor de a sili legatura cu puterile ascunse ale spiritului. Kenneth Grant, un discipol al lui Aleister Crowley, relateaza ca maestrul sau i-a facut cunostinta cu eterul in anul 1946, un an inainte de moartea "Marii bestii", cum ii placea lui Crowley sa-si spuna. Un experiment magic proiectat de Crowley presupunea ca viitorii sai initiati sa inhaleze eter pentru a le fi testate aptitudinile vizionare. Grant spune ca simbolurile oculte pe care i Ie-a aratat Crowley cand se afla sub influenta eterului aau o stralucire intensa.

Surse: Ellis 1946, Grant 1972, Kohn 1992, MacLaren 1873, Schenk1956.