Uneori atacurile de guta sunt anuntate de prodroame locale sau generale ce apar cu cel putin 24 ore inainte si dispar o data sau cu cateva ore inainte de criza. Prodroamele sunt inconstante, variabile de la un bolnav la altul sau de la o criza la alta. Fata de aceste situatii exista pacienti la care simptomatologia premonitorie se repeta cu regularitate, anuntand cu mare probabilitate atacul de guta.
Prodroamele locale se intalnesc la 55-60% dintre bolnavi si constau din: dureri locale de diferite intensitati, de la jena pana la durere intensa, senzatie de greutate si parestezii la nivelul articulatiei care va fi sediul viitorului atac gutos. Alti bolnavi prezinta crampe si fibrilatii musculare, dureri fulgurante pe tot membrul inferior respectiv, senzatia de constrictie musculara, iar la inspectie se observa turgescenta venoasa locala.

Prodroamele generale sunt recunoscute la 65-70% dintre bolnavi, apar simultan cu cele locale, dar exista situatii cand sunt izolate sau preced pe cele locale. in general cu cat maladia elueaza in timp, dispar o parte din prodroamele generale si domina cele locale, care in timp devin cel putin partial simpto-mele artritei acute urice. Aceste prodroame sunt urmatoarele:
- nerase: insomnie, agitatie, iriilitate, cefalee, stare permanenta de nerzitate, alternanta de anxietate cu depresie, simptome ce apar in unele cazuri chiar cu doua-trei zile inainte de criza;
- digestive: anorexie uneori selectiva fata de alimentele consumate anterior, in mod exceptional cresterea apetitului, digestie dificila, eructatii, senzatie de presiune abdominala, predominant epigastrica, constipatie de data recenta, uneori diaree care devine de durata si este accentuata de administrarea colchicinei;
- urinare: colici ureterale cu eliminare de calculi si hema-turie, polakiurie si disurie, induse de eliminarea uratilor sau microcalculi;
- febra si frisonul reprezinta manifestari premonitorii majore, considerate uneori secundare tromboflebitei gutoase;
- diverse: acufene, sialoree, fosfene, conjunctivita, varsaturi, priapism etc.
Cunoasterea si analiza prodroamelor are mare importanta pentru medic, deoarece se poate institui tratament medicamentos inca din aceasta faza, cu rezultate mult mai bune si cu doze mici de medicamente. in conditiile instalarii loului clinic complet, remisiunea acestuia necesita doze mai mari si de durata ativ cu situatia in care tratamentul este aplicat inca din perioada prodromala si cand de regula se poate evita atacul acut de guta.

LOCALIZAREA ATACULUI ACUT DE GUTA

Studiile statistice au aratat ca in 95% din cazuri, atacul acut apare la barbati si la 70% dintre acestia, prima localizare este la nivelul articulatiei metatarsofalangiene a halucelui, succedand in ordinea frecventei picior, glezna, genunchi, fn general prima manifestare este monoarticulara, cu ocazia atacurilor urmatoare devine multiarticulara la care se adauga adesea si fluxiuni paraarticulare, in special la nivelul burselor seroase, tendoane si teci. Mai frecvent s-au constatat la bursa seroasa a olecranului, tendonului lui Achile, labei de gasca, prerotulian, tendoanele extensorilor si flexorilor mainilor, la nivelul aponevrozei tare si al formatiunilor periarticulare ale umarului. Orice bursita recidivanta a umarului, cotului etc, poate fi o manifestare a atacului acut de guta (Wyngaarden .
La persoanele de sex feminin sunt cuprinse mai frecvent articulatiile degetelor si ale mainilor, localizare pusa pe seama traumatismelor mici si repetate datorita activitatilor specifice lor.
Guta poate interesa orice articulatie mobila, dar s-au descris cazuri de boala si la nivelul articulatiilor fixe, cauzate de traumatisme locale (Bardin . Confirmarea diagnosticului si in aceste cazuri a fost realizata prin punctie articulara urmata de evidentierea cristalelor de urati din lichidul sinovial. Din studiile efectuate de cercetatorii preocupati de aceasta boala a rezultat ca primul atac de guta apare la o singura articulatie, in special la cea metatarsofalangiana a halucelui, asa cum rezulta din elul 7.

SIMPTOMATOLOGIA CLINICA A ATACULUI ACUT DE GUTA
Descrierea initiala a crizei de guta realizata de Sydenham (Bacanu isi pastreaza si astazi valabilitatea: "victima se culca si adoarme ca o persoana sanatoasa. Catre ora doua dimineata este sculata de o durere vie la nivelul halucelui, mai rar la nivelul calcaiului, gleznei sau dosul piciorului. Aceasta durere seamana cu o dislocare si este simtita ca un jet de apa foarte rece, apoi se instaleaza frisoane si o usoara febra. Durerea care initial este moderata, se accentueaza si frisoanele sunt tot mai intense. Dupa un oarecare timp, durerea ajunge la apogeul sau, se intinde la oasele si ligamentele metatarsului si tarsului; durerea este abila cu o tractiune violenta, o smulgere a ligamentelor si o senzatie de strivire. in acelasi timp, partea dureroasa este atat de sensibila ca nu se poate suporta greutatea cearsafului. Chinul se prelungeste toata noaptea, facand imposibil somnul si bolnavul isi schimba tot mereu pozitia. Agitatia se agraveaza pe masura ce accesul progreseaza. Dar eforturile bolnavului de a-si linisti durerea, prin schimbarea pozitiei corpului si a membrului care sufera, sunt zadarnice".
Primul atac se stinge spontan in cateva zile sau saptamani ' si "vindecarea" este, de obicei, completa pentru o perioada de timp variabila. Debutul bolii este de cele mai multe ori brusc, mai ales nocturn, intensitatea crizei fiind atinsa in cateva ore. Intensitatea durerii este foarte mare, sfasietoare, uneori insotita de senzatia de arsura sau strivire, durerea este exacerbata de cele mai mici miscari, uneori contactul cu lenjeria produce dureri foarte mari. Bolnavul este agitat, cu articulatia afectata imobilizata.
Examenul articulatiei in timpul atacului acut-dureros evidentiaza semne de inflamatie articulara, cu hiperestezie extrema, tegumentele articulatiei sunt uscate, purpurii, uneori cu tenta albastra cu petesii, sub tensiune, cu luciu marcat. Edemul local este dur, luminos, depaseste articulatia interesata, temperatura locala este crescuta, venele din vecinatate sunt dilatate, incat articulatia are un aspect caracteristic flegmonos (. 4).
Concomitent cu fenomenele acute locale apar si manifestari generale:
- Febra moderata precedata uneori de frisoane, alteori depaseste 39 AC, fiind proportionala cu intensitatea inflamatiei locale. In unele situatii simultan cu febra mare apare cefaleea foarte intensa si semnele meningiale.
- Starea generala se altereaza in mod progresiv cu alternanta de iriilitate si anxietate, apar tulburari dispeptice, colici renale, polakidisurie, tahicardie, uneori extrasistole ventriculare si ascensiunea valorilor tensiunii arteriale.
Durata unui acces poate fi de la cateva zile la saptamani, variabila de la un bolnav la altul si de la un acces la altul, fiind mai de durata in formele poliarticulare.

Accesul acut de guta intotdeauna se remite complet si fara secheje (Borundel , Tudor .In afara aspectului tipic al accesului gutos, sunt cunoscute si accese de guta atipice ca intensitate a durerii, durata sau localizare. Acesta se poate manifesta supraacut, determinand forma pseudoflegmonoasa, sau de intensitate redusa cu durata de saptamani sau luni, ceea ce reprezinta guta astenica acuta, fn unele cazuri durata si intensitatea este mare cu sediu fix sau variabil, leziuni ce apar pe fond de inflamatie gutoasa aproape permanenta, determinand guta subintranta (Suteanu . fn aproximativ 20% dintre cazuri, prima criza acuta poate interesa alte articulatii ale membrului inferior (picior, glezna, genunchi) (. 5) sau articulatiile membrului superior. Articulatia cotului si fn special bursa seroasa olecraniana sunt uneori sediul unui prim acces gutos atipic. Articulatiile umarului, soldului si coloanei sunt mult mai rar interesate in cursul primului atac de guta. Cel mai frecvent in literatura atacul acut de guta este descris ca fiind monoarticular si in 5% din cazuri accesul poate fi poliarticular, determinand poliartrita gutoasa si prin analogie cu poliartrita reumatoida a fost numita guta reumatoida (Suteanu 258).
La gutosi este descrisa flebita gutoasa, care se manifesta ca o periflebita superficiala, migratorie, recidivanta si numai in conditii speciale embolizanta. La aceste modificari locale se mai intalnesc in cursul accesului de guta si alte manifestari:
- digestive: anorexie, diaree, constipatie, limba saburala;
- nerase: cefalee, anxietate, nevralgii gutoase cu diferite localizari;

- interesari mai rare:

- guta musculara (mialgii);
-guta cutanata (placarde dermohipodermice latero-gambiene);
- faringita, laringita, otita, conjunctivita, orhita, prostatita, parotidita.
Din cele descrise mai sus rezulta ca atacul acut de guta poate fi tipic in ceea ce priveste sediul, simptomatologia si elutia, sau se poate prezenta atipic ca sediu, intensitate si elutie, determinand pe unii autori sa descrie forme clinice de guta articulara atipica (Nestor citat de Suteanu .