Secretia hormonala, aproape in totaliatea ei, prezinta periodicitate sau ritmuri. Se intampla frecnt sa existe ritmuri multiple, suprapuse pentru un singur hormon. Perioadele acestor ritmuri se intind de la minute la luni intregi (ura 1-l4). Aceste ritmuri sunt importante pentru functionarea endocrina normala. Schimbarile de ritm endocrin sunt un factor major in problemele de intarziere a eliberarii homonului. Aceste ritmuri sunt absente in starile patologice. Majoritatea acestor ritmuri au un ciclu de 24 de ore. in acest caz se numesc ritmuri circadiene (diurne). Ritmicitatea este cauzata de oscilatii endogene, similare cu automatismul neuronilor inspiratori din tunchiul cerebral. Spre deosebire de ritmul respirator, ritmurile endocrine sunt intretinute de factori externi numiti si marcatori de timp (time girs) ca de exemplu: ciclul lumina-intuneric, sau ciclul de activitate.
Cu alte cuvinte, ciclul de 24 de ore este corelat cu:
a un varf, in perioadele de lumina-activitate
a o valoare redusa, in perioadele de intuneric-inactivitate
De exemplu, secretia de cortizol creste in timpul noptii, atingand varful dimineata, inainte de trezirea persoanei, apoi scade, in timpul zilei, la limita cea mai joasa inainte de culcare. Ritmicitatea hormonala corelata cu marcatorii de timp nu se realizeaza in organe endocrine, ci este rezultatul schimbarilor punctului presilit (set point) de catre sistemul nervos central.
Exista mecanisme de control feedback care actioneaza pentru mentinerea secretiei in limite reglate, in timpul zilei.
Anumite cicluri endocrine opereaza pe scari temporale, altele decat ciclurile circadiene. Unele dintre acestea sunt mai scurte decat o zi, altele sunt mai lungi, de exemplu ciclul menstrual.
Periodicitatea nu este apanajul exclusiv al sistemului endocrin. Fiintele umane au ceasuri biologice similare si pentru alte functi ale organismului, ca de exemplu reglarea temperaturii corpului.
Ceasul biologic major (Big Ben-ul) ce serste ca pace-maker pentru toate celelalte ritmuri circadiene este nucleul suprachiasmatic. Acesta consta dintr-o aglomerare de neuroni, situati in hipotalamus, deasupra chiasmei optice, locul in care o parte din
fibrele nervoase ale celor 2 ochi se incruciseaza. Neuronii suprachiasmatici impreuna cu glanda pineala si hormonul acesteia, melatonina asigura desfasurarea ritmurilor circadiene.
Dupa cum se poate observa in ura 1-l4, cortizolul din serul normal, prolactina sau nilele de GH, masurate la orele 5 dimineata, difera de valorile inregistrate la orele 2 dupa amiaza.
Ritmurile pulsatile (de obicei, perioade de la 1/2-2 ore) se suprapun frecnt ritmurilor cicardiene si au semnificatie functionala. Aceste ritmuri, cu o periodicitate mai mica de 24 de ore, se numesc ritmuri ultradiene. ura 1-l5 ilustreaza ritmurile ultradiene pentru LH, FSH si testosteron.