Virusurile sunt paraziti intracclulari care nu se pol replica pe medii sintetice. Cultivaica lor este indispensabila studiilor detaliate de biologie rala, testarii substantelor anlirale. productiei de vaccinuri. Unele rusuri nu au putut li inca cultivate in laborator, singurele "gazde" fiind maimutele hominoide. Exista trei sisteme ius-gazda utilizate in prezent: animalele de experienta, oul de gaina embrionat, culturile de celule.
Animalele de experienta. Nu numai in rusologie dar si in alte discipline, folosirea animalelor de experienta este limitata azi. Cauzele sunt. pe de o parte, sistemele alternative mai ieftine si fiabile (in primul rand, culturile de celule): pe de alta parte, impactul puternic pe care principiile etice promovate de organizatiile pentru protectia animalelor il are in societatea contemporana (elul 1.1). Sistemul de evaluare propus in el sileste un punctaj "prag" rezultat din insumarea cifrelor fiecarui aspect considerat. Un minim de respect etic nu accepta experimente in care punctajul rezultat din insumarea cifrelor de la punctele A - D este peste 15.
Dogma necontestata in trecui "humans come fii st" este inlocuita de o atitudine mai generoasa fata de tot ce este u. Animalele de experienta nu sunt un simplu instrument de cercetare si utilizarea lor trebuie (in spiritul lui Albert Schweitzer) "sa ete suferinta oricand este posibil". Experimentele pe animale de laborator raman indispensabile in studiul patogeniei rozelor, al raspunsului imun, pentru testarea inocuitatii unor medicamente sau vaccinuri. Cercetarea stiintifica a ameliorat utilizarea acestui sistem producand animalele "germ free", liniile consangnizate, soarecii Uansgcnici, etc. Standardizarea conditiilor de ingrijire si manipularea genetica a animalelor a optimizat reproduclibilitalea rezultatelor experimentale.
Oul de gaina embrionat (introdus de Goodpasture) ofera tesut embrionar pentru cultivarea rusurilor. Acest sistem este aplicabil pentru foarte multe familii rale pentru ca susceptibilitatea embrionului este net superioara animalelor tinere sau adulte. Ouale sunt inoculate pe diverse cai si, in functie de organul zat, varsta embrionului poate varia intre 5-l4 zile de la debutul embrionarii. Din ce in ce mai putin folosite in izolarea rusurilor, ouale de gaina embrionate si-au pastrat importantii in prepararea unor
vaccinuri rale (gripal).
Culturile de celule au fost introduse in rusologie in 1949 de Enders. Wcller si Robbins care au primit premiul Nobel pentru cultivarea rusurilor poliomielitice in tro, in celule nonneuronale si edentierea leziunilor histologice consecutive. Trebuie mentionat ca multi ani inainte Constantin Levaditi reusise acelasi lucru pe exl de tesut nervos de la maimute. De atunci culturile de celule au ramas sistemul rus gazda predilect in rusologia clinica si in cercetare. Tipurile de culturi folosite sunt: culturile primare, liniile celulare si tulpinile diploide. Lor li se adauga uneori culturile de organ si extul de tesut. Modificarile histologice determinate de replicarea rala in culturi de celule definesc efectul citopatic (ecp).
Metode cantitative de evaluare a infectitatii. Studiul rusurilor depinde de practicarea unor metode reproductibile de cantitizare a infectitatii si a altor proprietari biologice. Numarul rionilor intr-o suspensie rala poate ii estimai prin metoda dilutiilor sau prin "titrarc". Infectand unul din sistemele rus-gazda cu dilutii succesive ale unei suspensii rale, in cateva zile se poate estima cantitativ nivelul multiplicarii rale.
Aprecierea se face prin tqsle cantitative sau quantalc (el 1.2). in testele cantitative (de exemplu, formarea piajclor - Dulbecco) unui focar infectant ii corespunde, de regula, un rion. in testele quantale nu se inregistreaza numeric particulele rale ci prezenta sau absenta lor la o anumita dilutie. Ca urmare, rezultatele se exprima in urma unor prelucrari statistice in functie de succesiunea si rata dilutiilor, de numarul de animale sau tuburi de cultura inoculate in fiecare dilutie, etc.
POSTULATELE LUI KOCH
Relatia cauzala dintre infectia rala si boala este probata numai in cazul satisfacerii urmatoarelor postulate propuse de Koch in 1882 referitor la
infectiile bacteriene:
1. Virusul implicat trebuie izolat de la majoritatea cazurilor de imbolnari similare;
2. Virusul trebuie izolat intr-un sistem gazda;
3. Virusul izolat reproduce boala umana in cazul inocularii la animale susceptibile:
4. De la animalele bolnave se reizoleaza rusul initial.
Desi toate aceste deziderate pot fi probate, in multe cazuri izolarea rusurilor este greoaie sau imposibila, ceea ce nu exclude etiologia rala. Tehnologii moderne de edentiere a genomului ral sau a unor fragmente ale sale sunt acceptate ca probe specifice pentru etiologia rala. Astfel de probe au fost aduse in boli in care in trecut participarea rusurilor era prita cu rezerve: unele boli maligne, boli autoimune, boli. meolice si degenerative, etc.
Postulatele Iui Koch definesc caracteristicile bolilor infectioase sau transmisibile dar creaza premizele pentru intelegerea altor situatii in care eticheta de rus este aplicata numai in sens metaforic. De exemplu, este cunoscut termenul de rus in lumea calculatoarelor, cazul tipic fiind cel al rusului Michelangelo a carui aparitie este asteptata in fiecare an la 6 martie, ziua de
nastere a celebrului renascentist.
Virusurile calculatoarelor compromit sistemul operational al unui computer in acelasi mod in care un rus real submineaza meolismul celular deturnandu-l in folosul sintezei particulelor rale noi, progene. Mecanismul transmiterii rusurilor la calculatoare esle similar cu ceea ce se intampla in natura: floppy discurile infectate contamineaza hard discul calculatorului care la randul sau genereaza floppy discuri infectate (verificand in acest mod postulatele lui Koch). Este interesanta continuarea atiei care releva ca prezenta rusului in hard nu are un efect imediat - rezultatul este initiat numai in ziua de nastere a lui Michelangelo, odata cu afisarea datei pe ecran. Strategia replicarii rale utilizeaza acelasi procedeu in infectiile latente care permit perpetuarea infectiei chiar in lipsa unor subiecti susceptibili. Inventatorii rusurilor in informatica au fost constienti ca sansa de proare a rusurilor este mai mare in cazul unei latente prelungite, a unei prezente silentioase. Creatorii rusurilor calculatoarelor au fost programatori adolescenti care si-au propus sa interfere banca de date a Pentagonului. Ulterior programele au evoluat existand in prezent sisteme antirus care actioneaza profilactic. Totusi, aceasta aventura nu a adus numai necazuri; ea a creat unul din cele mai eficienie mijloace pentru realizatorii de softuri, pentru protectia prin copyrights a propriilor programe. Este ceea ce se intampla in cazul rusurilor reale: strategia replicarii unora dintre ele este folosita in hiotechnologie sau in genetica promond tehnologii care vor aduce multe rezultate interesante in itor.
Concluzii:
Virusurile sunt alcatuite din
genom (ARN sau ADN) protejat de invelisuri proteice (capsida si anvelopa). Alcatuirea capsidei ca si a anvelopei se bazeaza pe asamblarea simetrica a unor subunitati. Structuri proteice numite capsomere, respectiv, peplomere sunt solidarizate in invelisuri continui dupa regulile simetriei icosaedrice (cubice) sau helicoidale. Genomul este purtatorul infectitatii rale; capsida sau anvelopa determina antigenicitatea rusurilor.
