Nu m insista asupra acestui vast modul, care depaseste ca problematica scopul prezentarii noastre si despre care s-au scris numeroase lucrari de specialitate. Vrem numai sa punctam unele din principalele scopuri ale kinetoterapiei aplicate la deficientii motori, scopuri care, in mare, se pot rezuma astfel :
1) ameliorarea capacitatii generale de miscare si a marilor functiuni ;
2) ameliorarea functiei segmentului sau segmentelor interesate direct in afectiune ;
3) prevenirea instalarii deprinderilor compensatorii defectuoase si
4) stimularea starii psihice.

Nu m insista asupra acestui vast modul, care depaseste ca problematica scopul prezentarii noastre si despre care s-au scris numeroase lucrari de specialitate. Vrem numai sa punctam unele din principalele scopuri ale kinetoterapiei aplicate la deficientii motori, scopuri care, in mare, se pot rezuma astfel :
1) ameliorarea capacitatii generale de miscare si a marilor functiuni ;
2) ameliorarea functiei segmentului sau segmentelor interesate direct in afectiune ;
3) prevenirea instalarii deprinderilor compensatorii defectuoase si
4) stimularea starii psihice.
Ameliorarea capacitatii generale de miscare se obtine in primul rind prin programele de gimnastica generala si respiratorie si prin antrenamentul sportiv. Conceptia ca un deficient motor trebuie recuperat numai local, la nivelul segmentului interesat, este gresita. Actiunea locala trebuie incadrata intr-o actiune generala, cu atit mai necesara cu cit leziunea a fost mai grava si mai intinsa.
Ameliorarea functionala segmentara se obtine in primul rind prin programele de gimnastica medicala selectiva, programele de recuperare a mersului si prehensiunii si prin programele de ergoterapie. Ameliorarea se poate realiza in doua conditii diferite :
in cazul leziunilor minore se urmareste imbunatatirea functionala a segmentului sau segmentelor interesate, pe cit posibil pina la revenirea la normal ;
in cazul leziunilor definitive se urmareste obtinerea unei recuperari maximale, folosindu-se diversele mecanisme de compensare de care dispune aparatul locomotor.
Legile proceselor de compensare enuntate de fiziologii] sovietic Anohin isi gasesc o larga aplicativitate si reprezinta baza stiintifica a kinetoterapiei. Importanta lor obliga la o prezentare mai desfasurata. Pentru o mai buna intelegere le m exemplifica asupra amputatiilor mioplastice, urmate de protezare imediata.
a) "Orice individ care a suferit o pierdere somatica sau functionala este capabil sa se compenseze functional." Compensarea trebuie privita ca un proces fiziologic care apare in mod normal in cazul unei pierderi oarecare. Exemplele clasice ramin acelea ale rezectiei pulmonare sau renale, situatie in care celalalt plamin sau rinichi preia sarcinile organului omonim pierdut.
La amputati, compensarea este mult usurata de posibilitatile de protezare. Chiar in cazul amputarii tuturor celor patru membre, tehnica moderna de protezare poate gasi solutii de corectare. Compensarea functionala apare cu evidenta la amputati, observindu-se totdeauna o hipertrofie musculara a membrelor restante si a musculaturii trunchiului.
b) "Pentru ca procesul compensarii sa fie posibil, sisle-mul ners central trebuie sa functioneze normal." Procesul de reabilitare se bazeaza in primul rind, dupa cum am vazut, pe plasticitatea sistemului ners central, integritatea somatica si functionala a acestuia fiind o conditie esentiala.
Veridicitatea legii apare cu pregnanta in cazul traumatismelor grave, la care, in afara leziunilor aparatului locomotor, s-au asociat si leziuni cranio-cerebrale ireversibile, situatie in care reabilitarea devine problematica.
c) "Pentru a se fariza dezltarea compensarii, pierderea somatica sau functionala survenita trebuie semnalata precoce." Actul mutilant al amputatiei nu sacrifica numai organele motorii, ci si organe senzoriale extero- si propriocep-tive, surse de informatii indispensabile stereotipiei dinamice. Este cunoscuta astfel valoarea semnalelor eferente provenite de la fusurile neuromusculare, care, prin intermediul sistemului neuronal gama, actioneaza asupra sistemului alfa. Alte receptoare importante sint corpusculii lui Pacini, care se gasesc in special in tegumentele tare si la insertia tendo-nului rotulian, precum si corpusculii lui Golghi, care se gasesc indeosebi in tendoane, fascii si capsule articulare. Aceste elemente actioneaza ca baroreceptori si sint influentate de starea de tensiune mecanica (presiune sau distensiune) la care sint supuse.
Aplicarea imediata, pe masa de operatie, a protezei provizorii permite bontului sa ia contact cleindata, pe toata suprafata sa, cu mansonul provizoriu de ghips al protezei, ceea ce face ca lipsa organelor senzoriale sacrificate sa fie mai putin resimtita. Ueambularea precoce a bolnavului permite ca noile impulsuri eferente sa modifice farabil un stereotip dinamic nealterat.
Un alt efect important al semnalkarii precoce a pierderii si restructurarii rapide a stereotipului dinamic il reprezinta, in cazul protezarii si recuperarii imediate, inlaturarea senzatiei de "membru fantoma", care nu se mai observa.
d) "Etapele procesului de compensare r fi progresive, de la simplu la complicat, si nu r fi sub nici o forma sur-pasate. Numai cind o etapa se fixeaza si eferentarea este succedata de realizare, se trece la etapa ulterioara." Programele de recuperare functionala trebuie sa respecte cu strictete a-ceasta lege, fara de care rezultatele nu pot fi satisfacatoare.
e) "Compensarea nu este un proces fix, definitiv silizat, ci trebuie continuu antrenata." Recuperarea functionala a bolnavilor operati prezinta doua faze bine definite :
1) faza postoperatorie de recuperare progresiva pe etape, care dureaza citeva saptamini, si
2) faza de mentinere a nivelului de compensare eistigat, care dureaza toata viata.
Considerarea primei faze ca singura obligatorie in programul de recuperare constituie o grava greseala. Acest program trebuie continuat, pentru ca efectele de compensare obtinute si insusi gradul de recuperare din prima faza sa nu se altereze.
f) "in cazul in care individul sufera o boala de o gravitate oarecare, procesele de compensare obtinute dispar." Un alt; motiv important pentru care deficientul sau amputatul trebuie sa continue procesul de reeducare tot restul vietii il reprezinta posibilitatea aparitiei unei boli intercurente, care are de obicei ca efect stergerea proceselor de compensare functionala obtinute. O stare gripala mai grava, o diaree prelungita etc. rastoarna uneori toate posibilitatile de miscare dobinclite. Observatia este deosebit de importanta si ne obliga sa privim cu alti ochi valoarea tratamentului acestor afectiuni intercurente, in cazul deficientilor motori la care se obtinuse un stadiu satisfacator de compensare functionala.
Stimularea starii psihice reprezinta un corolar firesc al ameliorarii capacitatii generale de miscare si al ameliorarii functiei segmentelor interesate. Asa cum s-a' aratat, invaliditatea temporara, si cu atit mai mult cea definitiva, ca si mijloacele clasice de tratament care impun imobilizarea la pat, precum si socul psihic rezultat din area cu indivizii normali reprezinta factori agravanti ai situatiei psihice a deficientului. Kinetoterapia se arata a fi un valoros mijloc atit de prevenire, cit si de cura a decaderii psihice, ca atare fa-rizant pentru desfasurarea procesului de reabilitare.