Asfixiile mecanice si prin electricitate

Asfixiile mecanice

Asfixia (gr. asmos = lipsa pulsului) constituie o stare patologica caracterizata prin lipsa totala sau partiala a oxigenului la nivelul celulelor organismului.

Anoxii de aport (anoxice) se caracterizeaza printr-o insuficienta oxigenare a singelui la nivelul pulmonului, fiind deci impiedicat aportul oxigenului in organism pina la nivelul schimbului 747e44h gazos pulmonar. Acest tip de anoxie poate apare in urmatoarele

cazuri

- datorita lipsei 02 in aerul atmosferic;

- datorita unui obstacol pe caile respiratorii;

- datorita unei mecanici respiratorii deficitare;

- atunci cind sint impiedicate schimburile capilaro-alveolare.

In functie de aceste conditii, anoxiile de aport pot fi clasificate in:

a. - anoxii de cauze violente;

b. - anoxii de cauze patologice.

a.    

Anoxii de aport de cauze violente.

Au mai fost denumite si asfixii mecanice propriu-zise. Ele apar in:

- insuficienta de O₂ in aerul respirat, asa cum se intimpla in spatii inchise sau cind 02 este inlocuit de alte gaze;

- prezenta unui obstacol in calea aerului, situat de-a lungul cailor respiratorii. In aceasta categoric sint incluse asfixiile mecanice prin comprimarea cailor (spinzurare, strangulare) si asfixiile mecanice prin obstruarea orificiilor si cailor respiratorii (sufocare, inecare).

- impiedicarea sau insuficienta desfasurare a mecanicii respiratorii, asa cum se intimpla in cazul compresiunilor toraco-abdominale, sau a pneumotoraxului traumatic. b. Anoxii de aport de cauze patologice

Este vorba de anoxii neviolente, a caror origine este o afectiune interna. Ele pot

apare

- prin compresiuni si obstruari ale cailor respiratorii datorita unor tumori laringiene, edemului glotic, unor tumori mediastinale sau bronhopulmonare; - impiedicarea sau insuficienta desfasurare a mecanicii respiratorii datorita unor tulburari neurologice, unor deficiente ale musculaturii toracice, sau in cazul pneumotoraxului spontan;

- tulburari ale schimburilor gazoase la nivel pulmonar, asa cum se intimpla in cazul pneumoniilor, bronhopneumoniilor, astmului pulmonar si sclero-emfizemului.

Anoxii de transport.

Se caracterizeaza printr-un deficit al transportului de 02 de la nivelul alveolei pulmonare la tesut. Exista 2 categorii de anoxii de transport:

a. Anoxii stagnante - se datoresc unor insuficiente cardiocirculatorii (insuficienta cardiaca, colaps). In aceste conditii, O₂ ajunge in cantitate insuficienta la nivelul tesuturilor, datorita unei viteze de circulatie deficitare, iar CO2 rezultat din arderi nu poate fi transportat si deci eliminat in conditii corespunzatoare.

b. Anoxii anemice - se datoresc unor modificari cantitative sau calitative ale hemoglobinei:

- Anoxiile anemice cu alterari cantitative apar in toate tipurile de anemie, in cazul hemoragiilor;

- Anoxiile anemice cu alterari calitative ale hemoglobinei (sau hemato-toxice) apar fie atunci cind hemoglobina fixeaza oxidul de carbon printr-o legatura stabila, devenind astfel improprie pentru hematoza, fie atunci cind hemoglobina se transforma in methemoglobina, prin transformarea fierului bivalent (feros) apt de a fixa oxigen, in fier trivalent (feric) inapt de a lega prin. covalenta oxigen molecular, asa cum se intimpla in cazul intoxicatiilor cu nitriti sau clorati.

Anoxii de utilizare

Au mai fost denumite histotoxice. Se caracterizeaza prin incetarea respiratiei celulare adica a proceselor celulare de oxidoreducere. Aceasta se intimpla spre exemplu in unele intoxicatii cum ar fi intoxicatia cu acid cianhidric si sarurile acestuia, a caror actiune de blocare a citocromoxidazelor determina acest tip de anoxie. Alte toxice ca barbituricele, diferite narcotice si opiacee, pot inhiba dehidrogenazele. 0 blocare sau o inactivare a unor enzime sau coenzime mai poate fi realizata in cazul alcalozelor, acidozelor sau modificarilor de temperatura (scadere, crestere). In toate aceste situatii, singele este bogat oxigenat, dar 02 din singe nu poate fi utilizat la nivelul tesuturilor, astfel incit singele venos va contine o cantitate mare de 02 neutilizat.

Asfixii prin compresiune

a. Spinzurarea

Este o forma de asfixie mecanica realizata prin compresiunea gitului de catre un lat actionat de greutatea propriului corp. Laturile pot fi confectionate din cele mai variate materiale. Exista doua categorii de laturi: cele cu nod fix care sint innodate, avind un perimetru fix; cele cu nod culant, care se string progresiv. Dupa pozitia acestui nod se distinge o spinzurare tipica atunci cind nodul este plasat la ceafa, si o spinzurare atipica cind nodul se afla anterior sau lateral.

Exista o spinzurare completa atunci cind tot corpul atima fara a avea un punt de sprijin dedesubt, si o spinzurare incompleta atunci cind corpul se sprijina fie pe calciie, fie pe genunchi, fie chiar avind o pozitie orizontala. In aceasta privinta amintim ca o greutate de 3 kg este suficienta pentru a comprima artera carotida, iar 16,6 kg sint suficiente pentru comprimarea arterelor vertebrale, realizind astfel o suprimare totala a circulatiei cerebrale.

Din punct de vedere al tanatogenezei, in spinzurare intervin trei mecanisme:

- o anoxie anoxica acuta, prin oprirea aportului de aer (02) in pulmon datorita comprimarii cailor respiratorii;

- oprirea circulatiei cerebrale, prin comprimarea vaselor de la nivelul gitului;

- si ultimul intervine mecanismul reflex ce provoaca o inhibitie prin comprimarea brutala a sinusului carotidian (lovitura mortala de karate).

Directia santului de spinzurare este oblica, ascendenta spre nod, cu exceptia spinzurarilor incomplete, cind corpul are o pozitie orizontala. Santul de spinzurare este in general o circulara incompleta, ea intrerupindu-se la nivelul nodului; exceptie fac cazurile de spinzurare cu lat cu nod culant, sau avind mai multe circulare. Adincimea santului de spinzurare este inegala: este mai mare in partea opusa nodului; aceasta adincime variaza si in raport cu grosimea latului si forta de compresiune. La nivelul gitului vom constata, in afara santului de spinzurare, la examenul intern, sufuziuni sanguine in musculatura gitului sau in alte organe (glanda tiroida, submaxilara). In spinzurare mai putem intilni si alte leziuni traumatice externe in afara de santul de spinzurare; ele se pot produce prin lovirea corpului de obiectele din jur in perioada convulsiva. Se mai observa o dispozitie a lividitatilor cadaverice (avind o culoare violacee intens) in spinzurarile complete, pe 1/2 inferioara a corpului. La autopsie se mai constata uneori fracturi ale cartilagiilor laringelui sau ale osului hioid, si uneori luxatii ale coloanei cervicale.

.24.spinzurare (lat format din curea)

b.    Strangularea

Este o forma de asfixie mecanica care se realizeaza prin compresiunea gitului cu ajutorul unui lat ce se stringe progresiv, actionat de o forta din afara. Strangularea se poate realiza fie cu ajutorul unui lat, fie cu miinile in care caz poarta numele de sugrumare. In ceea ce priveste tanatogeneza, compresiunea asupra gitului nefiind atit de brutala ca in cazul spinzurarii, pe primul loc se va situa mecanismul anoxic si cel hemodinamic, mecanismul neuroreflex find de mai mica importnata.

In strangulare, la examenul extern vom constata, in afara santului caracteristic, si alte leziuni traumatice care reflecta lupta care s-a dat intre victima si agresor (echimoze, escoriatii, plagi).

In cazul sugrumarii, care este intotdeauna omucidere, autosugrumarea este imposibila deoarece chiar daca s-ar reusi suprimarea temporara a aportului de 02 sau a

circulatiei cerebrale, datorita relaxarii musculare ce succede imediat, comprimarea inceteaza vom constata ca leziuni traumatice externe: echimoze si escoriatii semilunare datorita degetelor si unghiilor; in felul acesta se poate aprecia daca s-a actionat cu una sau ambele miini, din fata sau din spate. Si in cazul sugrumarii mai spar la examenul extern si alte leziuni traumatice de autoaparare.

In cazul sugrumarii, spre deosebire de strangulare cu latul, pe primul loc in tanatogeneza se situeaza mecanismul hemodinamic si cel neuroreflex astfel incit semnele de anoxie vor fi mai mici decit in cazul strangularii cu latul.

In cazul sugrumarii, probleme medico-legale mai deosebite se ridica atunci cind compresiunea se face prin intermediul unor obiecte moi (fulare) care nu lasa urme la exterior; in acest caz se impune o disectie atenta a organelor gitului.

Din punct de vedere medico-legal, strangularea fie cu latul, fie cu mina, ridica o serie de probleme caracteristice care au drept scop de a oferi justitiei posibilitatea unei juste incadrari juridice. Cu toate ca din punct de vedere al incadrarii juridice, strangularea cu latul este de obicei omucidere, sint citate cazuri rare de sinucidere prin introducerea intre lat si git a unui bat care este rasucit progresiv, precum si unele cazuri rare de strangulari accidentale.

La autopsie, atit in strangularea cu latul cit si in sugrumare vom constata aspectele generale anatomo-patologice caracteristice asfixiilor.

.25.strangulare ( lat cablu de telefon).

c.      Compresiunea toraco-abdominala

Se realizeaza atunci cind peste corp (torace, abdomen) cad greutati de minim 4060 kg (la adult) avind ca efect impiedicarea miscarilor respiratorii. Din punct de vedere tanatogenetic pe primul loc se situeaza mecanismul anoxic. Moartea se instaleaza in general mai tirziu in raport cu greutatea ce apasa pe corp, uneori 30-50 minute.

Circumstantele in care apar asemenea forme de asfixie sint de obicei accidentale (surpari de maluri, accidente de munca etc). Din punct de vedere anatomo-patologic predomina staza, petesiile asfixice pe seroase, prezenta singelui lichid de culoare neagra. La examenul extern vom constata leziuni traumatice la nivelul toracelui si abdomenului, iar la examenul intern adesea constatam fracturi costale sau rupturi ale viscerelor.

Asfixii prin ocluzie (obstructie, astupare)

a.     Sufocarea:

Reprezinta astuparea orificiilor respiratorii (nas, gura); se poate realiza cu mina sau diferite obiecte moi. Din punct de vedere tanatogenetic, sufocarea este singura forma de asfixie mecanica in care mecanismul pare sa fie exclusiv cel al anoxiei anoxice. Examenul anatomo-patologic pune in evidenta leziuni de anoxie: lividitati accentuate, staza generalizata, petesii pe seroase si emfizem acut. Se va face un examen atent al tesuturilor din jurul acestor orificii, la nivelul carora vom constata leziuni traumatice; astfel, in cazul sufocarii cu mina apar echimoze si escoriatii la acest nivel.

Astuparea orificiilor poate fi realizata si cu materiale moi (perne, fulare); in aceste cazuri leziunile pe piele sint absente sau minime, dar va trebuie cercetata mucoasa buzelor, unde vom intilni echimoze realizate prin compresiunea buzelor pe arcadele dentare.

De asemenea, in aceste cazuri putem gasi fulgi sau fire textile in fosele nazale sau in gura. Sufocarea prin pungi de material plastic la copii, ca si lipirea pe fata la nounascut spre exemplu de hirtie umezita, nu lasa urme la exterior.

b. Obstruarea cailor respiratorii:

Se poate realiza prin patrunderea in aceste cai a diferiti corpi straini; in special la copii se produc asemenea asfixii cu nasturi, boabe de fasole sau porumb, sau unele alimente. La adult, asfixia se poate realiza mai ales in stare de ebrietate, prin bol alimentar in special in timpul vomei. Mai pot apare accidente prin aspirare de material pulverulent (faina). Din punct de vedere tanatogenetic, mecanismul anoxic se intrica cu cel neuroreflex prin iritatia mucoasei laringo-traheale.

La autopsie va trebui procedat cu atentie pentru a nu deplasa un eventual corp strain prezent in laringe sau in trahee. Vom constata aspectele generale anatomopatologice ale asfixiilor mecanice. Pot exista cazuri de omucidere prin astuparea faringelui cu ajutorul unui calus. In toate cazurile de obstructie a cailor, vom constata semne de iritatie ale mucoasei laringo-traheale. Principalul tip de asfixie mecanica prin

obstrauarea cailor este inecarea (submersia); este vorba in special de inlocuirea aerului cu un lichid.

Fazele Inecului.

Submersia este urmata de lupta acerba de supravietuire, urmind epuizarea organismului si inecul propriu zis.

Faza preasfixica, ce dureaza in medie 30 de secunde un minut , caracterizata prin apnee voluntara si reflexa.

Dispnee inspiratorie aproximativ 1 minut consecinta hipercapniei, in care se inspira si se inghite lichid.

Dispnee expiratorie ce dureaza intre 1 si 2 minute, apare ca reflex de aparare.

Faza convulsive si pauza respiratory, urmata de respiratii ample terminale, in care patrunde mult lichid in plamini si stomac.

Leziunile si moartea produse prin agenti fizici:

variatiile de temperatura,

electricitate,

radiatiile,

diferitele variatii ale presiunii atmosferice, pot fi naturale sau pot fi produse de om

Leziunile si moartea prin temperatura inalta:

Organismul este mult mai putin adaptat la temperaturile inalte decit la cele scazute si reactioneaza mult mai zgomotos la aceste temperaturi. In privinta modificarilor locale, leziunile poarta numele de arsuri atunci cind sint produse prin flacara, metale incalzite, gaze fierbinti sau raze solare si opariri cind sint produse prin lichide fierbinti sau aburi. Sint cunoscute 4 grade de arsuri.

Arsura de gradul I se caracterizeaza prin hiperemie (roseata), tumefiere si durere locala. Dupa un timp, roseata si tumefierea dispar, persista un timp o culoare rosie inchis, apoi urmeaza descuamarea epidermului.

Arsurile de gradul II se caracterizeaza prin inflamatie cu formarea de bule cu lichid transparent, rareori tulbure.

Arsurile de gradul III se caracterizeaza prin necroza tisulara si prezinta un teren favorabil infectiilor. Vindecarea lasa cicatrici retractile, dureroase, cu limitarea miscarilor, daca ele sint dispuse la plici.

Arsurile de gradul IV apar sub actiunea prelungita a flacarii, tesutul carbonizindu-se; acest grad de arsura este intilnit de regula doar la cadavre. La persoana vie arsurile sint considerate ca leziuni corporate. Determinarea gradului de arsura este usoara, fiindca vom gasi cicatrici, ceea ce indica ca a fost fara indoiala vorba de o arsura de gr. III.

.26.moarte prin carbonizarea

Leziunile si moartea prin frig:

Desi moartea prin frig este in general un accident, conditiile suspecte in care se gasesc cadavrele precum si lipsa de leziuni caracteristice, impun o ancheta si o expertiza medico-legala amanuntita. Omul poate suporta in conditii speciale de locuinta si imbracaminte temperaturi foarte scazute (-60 /-70C); dar sint imprejurari defavorabile cum ar fi lipsa unei imbracaminti adecvate, start generale deficitare, copii sau batrini, ebrietate, tulburari circulatorii etc, in care actiunea frigului poate atrage dupa sine o serie de consecinte grave, inclusiv moartea. Actiunea locala a frigului se manifesta prin diferite grade de degeraturi.

Degeraturile de gr.I se caracetrizeaza prin tulburari circulatorii care se traduc prin vasoconstrictie, pielea devenind palida, scade sensibilitatea, singele se acumuleaza in viscere, dar foarte curind dupa aceea, apare o vasodilatatie paralitica ceea ce da pielii o culoare albastruie. Concomitent apare o durere puternica iar sensibilitatea dispare. Daca actiunea frigului nu inceteaza apare degeratura de gr.II .

Degeratura de gr.II este caracterizata prin inflamatie; pielea se roseste din nou, apare tumefiere precum si flictene pline cu exudat sanguinolent inflamator. Flictenele se sparg usor lasind ulceratii greu vindecabile.

Degeratura de gr.III se caracterizeaza prin necroza pielii si a tesutului subcutanat.

Degeratura de gr.IV: necroza se intinde in profunzime pina la oase luind adesea aspect de gangrena umeda, complicata uneori de infectii secundare. Pe omul viu, degeraturile se apreciaza ca leziuni corporate. La cadavru, degeraturile de gr. I de obicei nu persista; flictenele si necrozele se pastreaza insa bine. Flictenele sint mici, se sparg usor si sint pline cu un lichid rosietic tulbure, spre deosebire de cele din arsuri, unde culele sint mai mari, mai greu de spart si contin un lichid transparent deschis, rareori tulbure, dar niciodata sanguinolent

Actiunea generala a frigului are o importanta mai mare in medicina legala. Actionind asupra intregului organism, frigul poate produce o pierdere de caldura a acestuia care este uneori mai mare decit termogeneza. Termoreglarea este astfel tulburata in sens negativ, iar temperatura corpului incepe sa scada. Cind temperatura corpului ajunge la 34-35C, se manifesta o stare de slabiciune si oboseala. Daca temperatura scade mai departe apar ameteli, somnolenta, fenomen care de altfel scade rezistenta organismului. Functiile vitale sint incetinite treptat, iar la o temperatura a corpului de 25C. se instaleaza moartea. Desi nu exista posibilitatea stabilirii exacte a temperaturii la care se opreste inima, este probabil ca acest fenomen are loc la o temperatura de 2025oC, dar uneori si la o temperatura mai ridicata.

. moartea prin refrigerare

Leziunile si moartea prin energie electrica

Leziunile si moartea datorate curentului electric se intilnesc destul de des in practica medico-legala. Electricitatea poate fi de provenienta:

industriala

atmosferica

Electricitate atmosferica

Traznetul este o descarcare electrica intre 2 nori cu sarcina contrarie, sau intre un nor si pamint. El are o forta mecanica si una termica. Durata variaza de la 1/1.000.000 dintr-o secunda pina la o secunda. Cantitatea de electricitate este foarte mare.

Pe piele traznetul lasa urme sub forma de arsuri superficiale, de obicei de gr. I si II, numite uri de traznet (fulguride sau arborizatii), avind forma de arbori ramificati; aceste leziuni insa palesc destul de repede dupa moarte (cam 24 h) si dispar, si de aceea inspectia cadavrului trebuie facuta pe loc si repede. La cei ramasi in viata, aceste uri persista citeva zile. Uneori gasim leziuni sub forma de orificii cu marginile arse, amintind orificiul de intrare al glontului. Alteori urmele externe ale traznetului lipsesc.

Pentru expertiza este foarte importanta examinarea imbracamintii si a celorlalte obiecte de pe corp. Imbracamintea poate fi rupta, arsa, dar caracetrsitice sint gaurile de pe talkpa incaltamintei. Obiectele metalice se pot topi complet sau indoi. Uneori un singur traznet poate traumatiza mai multi oameni; el este posibil si in incaperi inchise, unde vom gasi locul de patrundere prin acoperis sau geam. Cind traumatismul dat de traznet este mai mic nu se produce moartea; dupa asurzire omul isi revine, dar pot persista tulburari nervoase ca paralizii, tulburari ale constiintei, diferite leziuni oculare, tulburari de vorbire si uneori, mult mai rar psihoze. Aceste tulburari se vindeca in general, in afara de cele de vedere, care sint mai durabile. Stabilirea mortii prin traznet se face coroborind datele examenului extern al cadavrului cu circumstantele in care a fost gasit: pe cimp, dupa furtuna, carbonizarea pomilor in jur, gropi etc.

Electricitatea industriala

Actiunea curentului electric este conditionata de o serie de factori dintre care

citam

- tensiunea (voltajul) are importanta deoarece curentii ce depasesc 350-400 V sint mortali, dar se cunosc cazuri mortale si la curentii de 50-60 V; pe de alta parte, curentii de 1000 V nu produc intotdeauna moarte, iar curentul de mai multe mii de volti este chiar nepericulos daca-nu are o intensitate suficienta;

- intensitatea (amperajul) masoara cantitatea de electricitate ce patrunde in organism. Un curent electric cu o intensitate mai mare de 80-l00mA trebuie considerat ca prim dios;

- rezistenta organismului la curentul electric are si ea o mare importanta. Un curent electric chiar foarte puternic poate sa nu fie periculos cind rezistenta organismului e mare. Aceasta rezistenta este in raport de anumiti factori: dimensiunea corpului, uscaciunea si grosimea pielii etc. Rezistenta mai difera si dupa organ, cea mai mare rezistenta avind pielea si parul, iar o rezistenta mai mica o au muschii si singele; - frecventa: curentul alternativ este mai periculos decit cel continuu. Un curent alternativ cu 50-70 cicli/secunda (Hz) este periculos. In schimb curentii de inalta frecventa sint inofensivi si se aplica chiar in scop terapeutic;

- durata de actiune a curentului are si ea importanta in producerea lezlunilor;

- suprafata si intensitatea contactului au de asemenea importanta. De notat ca uneori in cazul formarii arcului voltaic, contactul direct lipseste;

- tipul de contact: contactul bipolar este mai periculos decit contactul unipolar;

- traiectul curentului prin corp este in f nictie de locul de intrare si cel de iesire. Patrunzind in corp, curentul alege un traseu format din tesuturile cu rezistenta cea mai mica (muschi, singe, inima, substanta nervoasa) lezind astfel organe ce par uneori a sta in afara traiectului. Actiunea curentului este mai periculoasa cind traiectul intereseaza inima sau sistemul nervos. Factorii care influenteaza rezistenta corpului sint: locul de contact, suprafata de contact, presiunea, numarul si durata contactului, umiditatea si temperatura mediului.

- Starea organismului are si ea importanta deoarece actiunea curentului este mai greu suportata de copii, cardiaci, la cei cu arterioscleroza sau unele boli neurologice.

Mecanismul de actiune a curentului pare a fi astazi elucidat. La inceput se simte o contractie dureroasa, convulsiva a muschilor, ceea ce are un rol fatal, deoarece daca spre exemplu contactul se face prin mina, individul nu poate da drumul cablului. Respiratia este impiedicata prin contractia tetaniforma a musculaturii respiratoare. Apare dezorganizarea contractiilor cardiace.

La locul de intrare si la cel de iesire al curentului, pielea se incalzeste, incalzirea putind ajunge pina la arsuri si chiar carbonizari profunde. Oasele se pot topi, peretii vaselor se pot rupe producindu-se hemoragii. Tanatogeneza, incomplet elucidata, pune in

discutie doua mecanisme: moartea in electrocutie s-ar datora asfixiei prin tetanizarea musculaturii respiratorii, sau dupa alti autori, moartea s-ar datora fibrilatiei ventriculare.

Moartea poate surveni imediat sau dupa un anumit interval de timp. Alteori, electrocutatul are o scurta perioada de remisiune, dupa care apare moartea. In sfirsit, uneori moartea se poate instala mai tirziu ca urmare a bolilor cauzate de traumatismul electric. Uneori se discuta posibilitatea unei morti aparente.

Semnele externe sau interne ale electrotraumatismelor pot uneori lipsi; in general insa, pe piele, la locul de intrare sau de iesire al curentului, gasim urmatoarele leziuni:

- marca electrica se prezinta sub forma unei depresiuni a pielii, alba-cenusie sau galbena, rotunda sau ovala, cu margini mai mult sau mai putin reliefate. Are dimensiuni de 6-8 mm sau mai mare. Este dura si apare in general la curentii de mica intensitate. Din punct de vedere microscopic se constata o topire a epiteliului, arderea si tumefierea epidermului care este omogenizat si va prezenta vacuole. Tesutul conjunctiv este si el omogenizat. Celulele bazale ale stratului malpighian sint alungite si adunate in forma de manunchi, acesta din urma fiind considerat aspectul caracteristic pentru curentul electric, celelalte modificari datorindu-se actiunii termice;

- arsura electrica se aseamana cu cea datorata corpurilor incandescente. Este localizata si cu intindere mica; nu exista hemoragii; se observa toate gradele de arsuri inclusiv carbonizarea si topirea oaselor. Flictenele sint bine delimitate si fara reactie inflamatorie in jur;

- metalizarea pielii consta in impregnarea pielii la locul de contact cu particule de metal din conductorul electric;

- edemul electrogen apare la locul de contact sau la distanta;

- necroze cutanate sau subcutanate.

La examenul intern vom gasi semne de moarte prin asfixie. Expertiza medicolegala in cazurile de electrocutie se va face in prezenta unui expert tehnic. Circumstantele in care survine electrocutarea sint in marea majoritate a cazurilor accidentale, dar uneori pot fi si sinucideri ri rareori omucideri, citeodata datorita unor glume.

. electrocutia, marca electrica data de un cablu la nivelul gitului.